Poul William Anderson (n. 25 noiembrie 1926 – d. 31 iulie 2001) a fost un scriitor american de science fiction, care și-a început cariera în timpul Epocii de Aur a genului și a continuat să scrie și să rămână popular până în secolul 21. Anderson a scris și romane fantasy, istorice, precum și o serie de povestiri, primind numeroase premii, inclusiv șapte premii Hugo și trei premii Nebula.
Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948 și s-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953, având împreună o fată, Astrid, care este căsătorită cu scriitorul de science fiction Greg Bear. În 1972 a devenit al șaselea președinte al Science Fiction and Fantasy Writers of America. A fost membru al Swordsmen and Sorcerers' Guild of America, un grup de autori de heroic fantasy fondat în anii '60 și ale cărui lucrări au fost antologate în seria lui Lin Carter Flashing Swords!. De asemenea, a fost membru fondator al Society for Creative Anachronism. Robert A. Heinlein a dedicat romanul său din 1985 The Cat Who Walks Through Walls lui Anderson și altor opt membri ai Citizens' Advisory Council on National Space Policy.Heinlein's Dedications Page Jane Davitt & Tim Morgan Accessed 20 august 2008
Poul Anderson a murit de cancer pe 31 iulie 2001, după o lună de spitalizare. Câteva dintre romanele sale au fost publicate postum.
Biografie
Poul Anderson s-a născut pe 25 noiembrie 1926, în Bristol, statul Pennsylvania, din părinți de origine scandinavă.Tau Zero - ediția SF Masterworks, accesat: 20 august 2010 La puțin timp după nașterea sa, tatăl său, inginerul Anton Anderson, s-a mutat împreună cu familia în Texas, unde au trăit cu toții peste zece ani. După moartea lui Anton, văduva sa și-a dus copiii în Danemarca, revenind în Statele Unite după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, stabilindu-se la o fermă din Minnesota.
Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948, dar nu a fost tentat să lucreze ca fizician. Prima sa povestire a apărut în 1947, iar după absolvire a lucrat ca scriitor liber profesionist.
S-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953 și s-au mutat împreună în zona golfului San Francisco. Fiica lor, Astrid, s-a născut în 1954. Apoi și-a stabilit reședința în Orinda, lângă Berkeley, statul California.
Teme politice, morale și literare
Anderson este faimos mai ales pentru cărțile sale de aventuri, în care personajele sale obțin succese răsunătoare sau eșuează într-un mod eroic. Personajele sale sun înțelepte, adeseori introspective și bine realizate. Intrigile sale implică deseori speculații pe baza problemelor sociale și politice, într-un mod potrivit genului science fiction. El a scris și opere mai puțin remarcate, în general mai scurte, mai ales în ultima perioadă a carierei sale.
Mare parte din SF-ul său este bine ancorat în latura științifică (la care se adaugă speculații de genul călătoriei cu viteze superluminice), una dintre specialitățile sale fiind imaginarea unor planete non-terestre, plauzibile din punct de vedere științific. Poate cea mai cunoscută este planeta din The Man Who Counts — Anderson i-a ajustat dimensiunea și compoziția pentru ca oamenii să poată trăi în aer liber, dar și pentru a permite evoluția unor extratereștri zburători inteligenți, explorând apoi consecințele acestor ajustări.
Spațiu și libertate
În multe povestiri Anderson tratează teme sociale și politice. Indiferent prin ce schimbări a trecut, și-a păstrat credința fermă în legătura inextricabilă dintre libertatea umană și expansiunea spațială - motiv pentru care s-a opus mereu ideii că explorarea spațiului ar fi "o risipă de bani" sau "un lux inutil".
Legătura dintre zborul spațial și libertate este exprimată explicit în unele dintre povestiri, ea fiind o extensie a conceptului american despre frontiere din secolul al XIX-lea: nemulțumiții pot merge mai departe, revendicând noi pământuri, iar pionierii pot aduce viața pe asteroizi sterili (ca în Tales of the Flying Mountains) sau se pot stabili pe planete similare Pământului unde întâlnesc forme de viață neinteligente (ca în Star Fox).
Așa cum a susținut în repetate rânduri în eseurile sale de non-ficțiune, Anderson considera expansiunea spațială o nevoie existențială, abandonarea spațiului fiind catalogată ca un blestem pentru omenire, care ar deveni "o societate de briganzi care conduc țărani". Acest lucru este exprimat foarte sugestiv în emoționanta povestire "Welcome". În ea, omenirea a abandonat spațiul și trăiește pe un Pământ suprapopulat pe care o mică elită nu doar că tratează restul oamenilor ca pe niște sclavi, dar se dedă la canibalism.
Invers, în întunecata lume orwellian din "The High Ones" — în care sovieticii au câștigat Al Treilea Război Mondial și controlează întreaga lume — disidenții mai au speranțe tocmai pentru că explorarea spațiului nu a fost abandonată. La sfârșitul povestirii, rebelii se stabilesc în alt sistem stelar în care descendenții lor - li se spune cititorilor - vor construi la un moment dat o flotă de eliberare care va fi trimisă pe Pământ.
Guvernul mondial
Terifiat de perspectiva dominației sovietice asupra Pământului, Anderson nu era foarte entuziasmat nici de ideea ca americanii să ocupe acea poziție. De fapt, câteva dintre povestirile și cărțile sale care descriu urmările unei victorii a americanilor în Al Treilea Război Mondial — cum ar fi, de exemplu, "Sam Hall" și continuarea sa, "Three Worlds to Conquer", precum și "Shield" — sunt doar cu puțin mai dezolante decât cele care descriu o victorie a sovieticilor. La fel ca Heinlein în "Solution Unsatisfactory", Anderson consideră că impunerea conducerii militare americane asupra lumii va duce la distrugerea democrației și la o conducere tiranică asupra propriilor cetățeni.
Atât în descrierea unei lumi conduse de sovietici, cât și în cea a unei lumi conduse de americani, Anderson menționează o rebeliune care pornește în Brazilia începutului de secol XXI, înnăbușită brutal în ambele cazuri de către putere — rebelii brazilieni fiind considerați "contra-revoluționari" într-unul din cazuri și "comuniști" în celălalt.
În primii ani ai Războiului Rece — pe când era, după cum se descria chiar el într-o perioadă ulterioară, mai conservativoare, un "liberal înflăcărat" — Anderson spera că Organizația Națiunilor Unite se va transforma într-un guvern mondial adevărat. Acest lucru apare prezentat în "Un-man", un thriller futuristic în care Băieții Buni sunt agenți ai Secretarului General al ONU care încearcă să creeze un guvern mondial, în timp ce Băieții Răi sunt naționaliști (mai ales americani) care vor să își păstreze suveranitatea cu orice preț.
Mai târziu, Anderson a respins complet această idee (un exemplu destul de amuzant îl constituie începutul cărții Tau Zero — un viitor în care națiunile lumii au împuternicit Suedia să supravegheze dezarmarea, ajungând să fie conduse de Imperiul Suedez). În Star Fox, descrierea defavorabilă făcută unui grup pacifist numit "Militanții Mondiali pentru Pace" indică opinia sa referitoare la Războiul din Vietnam, în plină desfășurare la data publicării cărții. O prezentare și mai explicită a acestei idei apare ulterior în cartea Pavăza timpului, în care o tânără călătoare prin timp americancă din anii '90 face o scurtă vizită într-ub campus universitar din anii '60 și nu este foarte entuziasmată de ceea ce vede acolo.
Libertarianism
În locul unui guvern mondial, romanul Pavăza timpului rezolvă problema unei lumi dominate de dictatura americană într-un mod libertarian: protagonistul, vânat de diferite grupuri ale puterii pentru secretul câmpului de forță personal adus de pe Marte, decide în cele din urmă să dezvăluie pur și simplu secretul întregii lumi.
Anderson a revenit deseori la libertarianism (lucru care i-a adus premiul Prometheus) și a omului de afaceri erou în principal prin intermediul personajului Nicholas van Rijn. Totuși, Van Rijn este departe de omul de afaceri modern, fiind mai curând un neguțător din Epoca de Aur olandeză a secolului al XVII-lea. Cititorul nu știe dacă el petrece timp în sălile de ședință sau pune la cale preluări corporatiste, deoarece toate aparițiile sale sunt în sălbăticia frontierei spațiale.
Începând din anii '70, lucrările lui Anderson care au baze istorice au fost influențate de teoriile istoricului John K. Hord, care considera că toate imperiile urmează același tipar ciclic (în care Imperiul lui Dominic Flandry se potrivește perfect).
Scriitoarea Sandra Miesel a comentat în 1978 că tema general prezentă a lui Anderson o constituie lupta împotriva entropiei și a morții termice a universului, un mediu al uniformității perfecte în care nu se poate întâmpla nimic.
Conflitul israeliano-palestinian
Un este de non-ficțiune cuprins în There Will Be Time și atribuit protagonistului fictiv al cărții critică stânga americană din 1972 (când a fost scrisă cartea) pentru două situații de dublu standard: neglijarea condamnării violării drepturilor omului în Uniunea Sovietică și lipsa reacției la tratamentul aplicat de Israel palestinienilor.
În ficțiunile lui Anderson se fac destul de des referiri la Conflictul israeliano-palestinian prin intermediul analogiilor și a permutărilor trecute, viitoare și paralele ale conflictului. Poziția lui Anderson față de conflictul din Orientul Mijlociu a fost mult mai pacifistă decât cea referitoare la conflictele Statelor Unite (cum ar fi poziția față de Războiul din Vietnam, prezentată anterior), el considerând că atât israelienii, cât și palestinienii au dreptate în felul lor, unele dintre personajele sale israeliene criticând deseori politica țării lor.
Astfel, în povestirea "Fildeș, maimuțe și păuni", agenții patrulei timpului din Tirul regelui Hiram sunt un cuplu israelian din secolul XX, care vor să îl ajute pe vechiul tiran "pentru a compensa într-un fel ceea ce țara noastră va face aici". Povestirea a fost scrisă în timpul Războiului din Liban din 1982, în timpul căruia avioanele israeliene au bombardat Tirul modern, producând multe victime în rândul civililor.
Mutanții agresivi din "Inside Straight", care își sibjugă întreaga planetă și pornesc într-o acțiune de cucerire interstelară, au fost la început o minoritate persecutată. Personajul dromman al povestirii — în mod evident negativ, dar prezentat cu multă empatie — crede că istoria poporului său a fost un "amestec de xenofobie, pogromuri și lagăre de concentrare". El reflectează și la furia alor săi când un filozof de pe altă lume le-a spus: "Tratamentul injust poate duce la paranoia victimei. Rasa voastră a supraviețuit opresorilor, dar nu și reflexelor create de ei în societatea voastră. Sistemul vostru nervos vă direcționează să nu vedeți în ceilalți decât dușmani periculoși."
"Fire Time" prezintă istoria detaliată a escaladării prelungite a unui conflict pe o planetă colonizată simultan de oameni (care o numesc Mundomar) și non-umanii naqsani (care o numesc Tseyakka). Imaginea lui Sigurdsson, conducătorului oamenilor, care declară independența republicii Eleutheria în plin război amintește clar de David Ben Gurion declarând independența Israelului în 1948. Într-un război ulterior, eleutherienii cuceresc continentul G'yaaru al naqsanilor și îl redenumesc Sigurdssonia, stabilindu-și acolo așezări.
În acest context își face o scurtă apariție personajul Gunnar Heim, protagonistul din Star Fox. În cartea anterioară, Heim în persoană a împins ezitantul Pământ într-un război pe care el îl credea necesar, considerând că ideologia dușmanului este dedicată cuceririi tuturor celorlalți. Totuși, când vine vorba despre Mundomar/Tseyakka, același Heim pledează pentru moderație, ridicând problema compromisului și a coexistenței dintre cele două părți aflate în război, condamnând în același timp sprijinul necondiționat acordat de Pământ agresivilor eleutharieni (sprijin similar celui acordat de S.U.A. Israelului).