W. Axl Rose () un cântăreț, compozitor și muzician american. Este solistul trupei de hard rock Guns N' Roses, o poziție pe care a avut-o de la înființarea acesteia în 1985. Datorită vocii sale puternice și variate, cât și performanțelor live pline de energie, Rose a fost numit unul dintre cei mai mari cântăreți din toate timpurile de diverse reviste muzicale, printre care Rolling Stone și NME.
Născut și crescut în Lafayette, Indiana, Rose s-a mutat la Los Angeles la începutul anilor '80, unde a devenit activ pe scena hard rock locală și s-a alăturat mai multor trupe, incluzând Hollywood Rose și L.A. Guns. În 1985 a co-fondat Guns N' Roses, cu care a avut mare succes și recunoaștere la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90. Primul lor album, Appetite for Destruction (1987), a vândut peste 30 de milioane de copii în toată lumea și este cel mai bine vândut album de debut din toate timpurile în SUA cu 18 milioane de unități vândute. Următoarele, albumele gemene Use Your Illusion I și Use Your Illusion II (1991), au fost de asemenea în mare parte de succes; au debutat respectiv pe locul 2 și locul 1 în Billboard 200 și au vândut în total 35 de milioane de copii în toată lumea.
Copilăria Rose s-a născut cu numele de William Bruce Rose, Jr. în Lafayette, Indiana, cel mai mare copil al lui Sharon E. (n. Lintner), atunci în vârstă de 16 ani, și William Bruce Rose, atunci în vârstă de 20 de ani. Când Rose avea doi ani, tatăl său a abandonat familia. Mama sa s-a recăsătorit cu Stephen L. Bailey, iar numele lui Rose s-a schimbat în William Bruce Bailey. Avea doi frați mai mici: o soră, Amy, și un frate vitreg, Stuart. Până la 17 ani, Rose credea că Bailey este tatăl său adevărat. Adult fiind, nu și-a întâlnit niciodată tatăl biologic; William Rose, Sr. a fost găsit mort în Illinois în 1984.
Familia Bailey era foarte religioasă; alături de aceasta, Rose urma biserica penticostală, unde era necesar să participe la slujbe de la trei până la opt ori pe săptămână și chiar să urmeze școala duminicală. Rose și-a descris ulterior educația ca fiind insuportabilă, declarând „Într-o săptămână am avut televizor, apoi tatăl meu vitreg l-a aruncat pentru că era satanic. Nu aveam voie să ascult muzică. Femeile erau un păcat. Totul era un păcat”. În 1992, după ce a trecut printr-o terapie regresivă, Rose a declarat că are amintiri fiind abuzat sexual de tatăl biologic la vârsta de doi ani. Totodată a recunoscut că tatăl vitreg a abuzat fizic de el și de frații săi, în timp ce de mătușa lui Rose a abuzat sexual. Rose a găsit alinare în muzică de la o vârstă fragedă. A cântat în corul bisericii de la cinci ani, și participa la slujbe alături de fratele și sora sa sub numele de Bailey Trio. La , s-a alăturat corului școlii și a studiat pianul. Fiind unul dintre baritoni, Rose a început să-și dezvolte diferite tonalități ale vocii în timpul repetițiilor alături de cor pentru a-și deruta profesorul. În cele din urmă a creat o formație alături de prietenii săi, printre care se afla și Jeff Isbell, cunoscut ulterior ca .
La 17 ani, găsind niște acte în casa părinților, Rose află de existența tatălui său biologic și își readoptă neoficial numele de botez. Totuși, păstrează doar W. Rose, pentru că nu dorea să aibă același prenume cu tatăl său biologic. Se implica atât de mult în una dintre formații, Axl, încât prietenii i-au sugerat să-și pună porecla Axl Rose. (Câțiva ani mai târziu, înainte de a semna cu Geffen Records, în martie 1986, și-a schimbat în mod legal numele în W. Axl Rose.) În urma descoperirii adevăratelor sale origini, Rose a devenit un delincvent juvenil în Lafayette; a fost arestat de peste 20 de ori în urma acuzațiilor de intoxicare și implicare în lupte de stradă, stând trei luni în închisoare. Un psihiatru, care a observat IQ-ul ridicat al lui Rose, a ajuns la concluzia că purtarea lui se datora psihozei. După ce autoritățile din Lafayette l-au amenințat că îl vor eticheta drept criminal, Rose s-a mutat în Los Angeles, California în decembrie 1982.
Carieră 1983–1986: Începutul carierei La scurt timp după sosirea în Los Angeles, Rose s-a alăturat trupei Rapidfire, alături de care a înregistrat un disc demonstrativ de patru piese în mai 1983. După dezbinarea grupului, s-a alăturat formației L.A. Guns, înainte de a forma Hollywood Rose cu prietenul său din copilărie, , care s-a mutat de asemenea în Los Angeles în 1980. În ianuarie 1984, trupa a înregistrat un demo de cinci piese printre care „Anything Goes”, „Rocker”, „Shadow of Your Love” și „Reckless Life”, lansate în 2004 în compilația . Încercând să creeze un impact pe scena muzicală de la Hollywood, Rose a avut parte de o mulțime de slujbe, printre care și poziția de manager de noapte la sediul de pe Sunset Boulevard. Rose și Stradlin au fumat chiar și țigări pentru un studiu științific la UCLA, fiind plătiți cu 8 dolari pe oră.
În martie 1985, Rose și fostul său coleg de trupă au format Guns N' Roses, unind cele două formații din care făceau parte, Hollywood Rose și L.A. Guns. În iunie, după mai multe schimbări în alcătuirea trupei, aceasta era compusă din Rose, chitariștii Slash și Izzy Stradlin, basistul Duff McKagan și toboșarul . Aceștia au debutat în din Hollywood, urmând să cânte în mai multe cluburi din Los Angeles și să își creeze un număr mare de fani. Formația a atras atenția mai multor case de discuri importante, înainte de a semna cu Geffen Records în martie 1986. În următoarea lună decembrie, au lansat EP-ul de patru piese, alături de casa de discuri UZI Suicide, o diviziune a Geffen Records.
1987–1993: Succesul internațional
În iulie 1987, Guns N' Roses au lansat albumul de debut Appetite for Destruction. Cu toate că materialul a fost lăudat de criticii muzicali, a avut parte de un start comercial slab, vânzându-se numai 500.000 de copii în primul an de la lansare. Totuși, datorită turneelor neîncetate și succesul uriaș al piesei „Sweet Child o' Mine” - tributul lui Rose adus prietenei sale din acea perioada, Erin Everly - albumul s-a ridicat până pe prima poziție a clasamentului american în august 1988, și din nou în februarie 1989. Până în momentul de față, Appetite for Destruction s-a vândut în 28 de milioane de copii în toată lumea, dintre care 18 milioane în Statele Unite, devenind cel mai bine vândut album de debut din toate timpurile în SUA.
În timpul participării formației la festivalul din , Anglia în august 1988, doi fani au murit striviți în timp ce mulțimea de 107.000 de oameni a început să danseze pe melodia „”. Rose a oprit spectacolul pentru câteva ori pentru a calma audiența. Din acel moment, a deveni cunoscut pentru că se adresa personal fanilor disruptivi și oferea instrucțiuni personalului de securitate al scenei, uneori chiar oprind concertele pentru a rezolva problemele din mulțime. În 1992, Rose a declarat că „Majoritatea interpreților ar merge la una din persoanele ce se ocupă de securitate și ar rezolva totul în liniște. Eu mă confrunt cu persoana respectivă, întrerup cântecul: «Știi ceva: Ți-ai irosit banii, trebuie să pleci.»” Datorită incidentelor de la Monster of Rock, festivalul a fost anulat pentru anul următor.
În noiembrie 1988, Guns N' Roses au lansat albumul G N' R Lies, care s-a vândut în peste cinci milioane de copii numai în SUA. Formația - și Rose în particular - au fost acuzați că promovează atitudini rasiste și homofobe cu piesa „One in a Million”, în care Rose îi avertizează pe „negrii” (niggers) să „miște din calea mea” și i-a acuzat pe „homosexuali” (faggots) că „răspândesc boli”. În timpul acestei controverse, Rose și-a apărat modul de exprimare spunând că „acesta este un cuvânt cu care descriu pe cineva care e o pacoste, o problemă pentru mine. Cuvântul nigger nu se referă neapărat la o persoană de culoare”. Totuși, în 1992, a recunoscut că a folosit cuvântul ca insultă pentru persoanele negre, declarând că „Eram exasperat de unii negri care au încercat să mă jefuiască. Am dorit să îi insult în particular pe aceștia. Nu am vrut să încurajez rasismul”. Ca răspuns împotriva acuzațiilor de hemofobie, Rose a declarat că se consideră a fi „pro-heterosexual”, dând vina pe „experiențele neplăcute” cu homosexuali, printre care o tentativă de viol în timpul adolescenței și molestarea făcută de către tatăl său. Controversa a dus la eliminarea formației Guns N' Roses de pe lista spectacolelor de combatere SIDA din New York, organizate de .
După succesul avut de Appetite for Destrucion și G N' R Lies, Rose a fost numit unul dintre cei mai remarcabili lideri de trupă. În momentul în care a apărut singur pe coperta revistei Rolling Stone în august 1989, a devenit atât de cunoscut încât influenta revistă muzicală a acceptat cererea sa de a fi intervievat și de a fi pozat de doi dintre prietenii săi, scriitorul și fotograful Robert John. Reporterul MTV, , l-a descris pe Rose ca „probabil cel mai plăcut cântăreț de muzică hard rock din acest moment, și cu siguranță cel mai carismatic.”
La începutul anilor 1990, Guns N' Roses s-au întors în studio pentru a începe înregistrările la continuarea albumului Appetite for Destruction. Înregistrările s-au dovedit inițial neproductive datorită problemelor cu drogurile ale lui Steven Adler, care l-au făcut incapabil de a participa la sesiunile de înregistrare și a dus la amânarea acestora pentru câteva zile. Adler a fost dat afară din trupă în următoarea lună iulie și înlocuit de din formația The Cult. Clăparul s-a alăturat și el în același an, la insistențele lui Rose. Sorum și Reed au debutat alături de Guns N' Roses la în ianuarie 1991. Grupul l-a angajat ca manager pe Alan Niven în luna mai a aceluiași an; se pare că Rose a cerut concedierea lui Niven împotriva voinței colegilor de trupă, refuzând să încheie înregistrările pentru album până când Niven nu va fi plecat. Acesta a fost înlocuit în cele din urmă de Doug Goldstein.
În mai 1991, fără un album pe care să îl promoveze, formația a pornit în turneul , cunoscut datorită succesului financiar și al incidentelor controversate din timpul spectacolelor, printre care întârzierile sau chiar revoltele. Rose a fost criticat pentru întârzierile sale la concerte, uneori trecând chiar ore peste programul stabilit. În iulie 1991, timp de nouăzeci de minute în timpul concertului de la de lângă St. Louis, Rose a pătruns în mulțime pentru a confisca o cameră de filmat. După ce a fost împins înapoi pe scenă, a anunțat „Mulțumesc securității de doi bani, eu merg acasă!” și a plecat; a urmat o revoltă la care au participat 2500 de fani, rezultând pagube estimate la 200.000 de dolari.
În septembrie 1991, cu destul material pentru a crea două albume, Guns N' Roses au lansat și , care au debutat pe poziția a doua, respectiv prima în clasamentul american, performanță pe care nu a mai obținută niciun grup. Totuși, în momentul lansării, relațiile lui Rose cu colegii de trupă au devenit tensionate. Prietenul său din copilărie, Izzy Stradlin, a părăsit pe neașteptate grupul în noiembrie 1991; a fost înlocuit de de la . Despre motivul plecării, Stradlin a declarat: „Nu mi-au plăcut complicațiile care deveniseră parte din viața cotidiană a Guns N' Roses”, dând drept exemplu revolta și întârzierile lui Rose. În anumite momente ale turneului, Rose a cerut și a reușit să primească de la Slash și Duff McKagan dreptul de autor pentru numele formației Guns N' Roses; se pare că Rose a emis un ultimatum - trebuiau să semneze în favoarea lui sau acesta renunța să mai cânte.
thumb|Rose în concert în Tel Aviv, Israel în 1993