Silvius Varvaroi (n. 31 octombrie 1935, Drăgoiești, județul Suceava - d. 21 august 2006, Iași) a fost un instrumentist și profesor român.
Biografie
Studii A parcurs primii ani de școală la Liceul Comercial din Suceava (1947-1948) și la Școala Generală din Udești-Suceava (1948-1950). În perioada 1950-1955 a urmat cursurile Liceului de Arte „Octav Băncilă” din Iași, unde i-a avut ca profesori pe: Dumitru Ionescu, Leon Buică, Constantin Constantinescu, Achimb Stoia, George Pascu, Pavel Delion, Alexandru Garabet etc.
În perioada 1955-1961 a urmat Conservatorul "G. Dima" din Cluj avându-i ca îndrumători pe: Ion Jurca, Francisc Major, Ioan Givulescu, Romei Ghircoiașiu, Gheorghe Merișeșcu, Anton Ciolan etc.
Carieră În anii studenției a făcut parte din Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat din Cluj-Napoca. După absolvire, a ocupat postul de prim contrabasist la Filarmonica "Moldova" din Iași. Începând cu anul 1968 ocupă catedra de contrabas la recent reînființatul Conservator "G. Enescu", precum și la Liceul de Muzică și Arte Plastice "O. Băncilă" din Iași. Din 1982 a condus și o clasă de Muzică de cameră.
În activitatea artistică a fost instrumentist - contrabas - a fost șef de partidă, în Orchestra simfonică a Filarmonicii Moldova din Iași (1961-1963 și 1971-1976). În paralel, a desfășurat activitate de organizare și conducere, în calitate de: director al Liceului de Arte Octav Băncilă Iași (1974-1975), decan al Facultății de Muzică (1976-1974) și șef de catedră (1985-1989) la Conservatorul George Enescu Iași, șef al colectivului de instrumente grave și șef de catedră Instrumente cu coarde în cadrul Facultății de Interpretare muzicală de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (1992-2000), consilier pentru învățământ, știință și cultură la Consiliul Județean Iași (1992-1996).
Contribuție metodologică la dezvoltarea tehnicii contrabasistice Partizan fervent al perfecțiunii tehnice, a dat o deosebită importanță gamelor și arpegiilor, studiilor precum și studiului pasajelor orchestrale pentru instrumentul căruia i s-a dedicat cu abnegație. A pus deosebit accent pe importanța poziției și pozării corecte a mâinii drepte, pe stăpânirea deplină a trăsăturii de arcuș spicatto, precum și pe cunoașterea aprofundată a repertoriului orchestral, mai presus de frivolitatea solistică.
Este autorul următoarelor lucrări: „Game și arpegii pentru contrabas", „Metodă de game și arpegii pentru contrabas", „Metodă pentru contrabas", „Principii de pozare a mâinii drepte la contrabas. Defecte și remedierea lor", „Studii de orchestră pentru contrabas", „Studiul gamelor în terțe".
Distincții În anul 1982 i s-a conferit titlul de Conferențiar universitar evidențiat pentru meritele deosebite în activitatea didactică de creație și artistică.
Note
Biografie
Ioan Timofte (2008), Personalități ieșene. XI. Iași: PIM
Categorie:Contrabasiști români