Gabriel Țepelea () a fost un profesor și politician român, membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), deputat (1990–2000), membru de onoare al Academiei Române.

Studii A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității Regele Ferdinand din Cluj, în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor în litere și filozofie la Universitatea București (1948).Teza de doctorat: Literatura dialectală bănățeană (1948) A urmat de asemenea studii juridice la Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj.

A urmat cursuri de specializare în domeniul limbii franceze și literaturii franceze în Franța, în anii 1937-1938.

Carieră didactică În perioada 1938–1944 a fost profesor secundar la Lugoj și la Timișoara, iar după anul 1945 a fost profesor la București.

După ieșirea din închisoarea politică, între anii 1962-1964, a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, iar din 1964 lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde, în perioada 1971-1974, a îndeplinit și funcția de decan al facultății.

Activitatea politică

s-a înscris în PNȚ, în anul 1933. A fost apropiat de Iuliu Maniu. președintele Organizației de tineret a PNȚ (1945–1946) candidat pe lista de deputați la alegerile din 1946, arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale din 1989 - membru PNȚCD 1990-1996 - vicepreședintele PNȚCD 1996-2000 - prim vicepreședinte al PNȚCD Activitate parlamentară: 1990–1992, 1992–1996, 1996–2000 - Membru al Camerei Deputaților, circumscripția electorală PNȚCD din Bihor 1992–1996 - locțiitorul liderului Grupului parlamentar al PNȚCD și al PER 1996–2000 - președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă vicepreședintele Conferinței Interparlamentare de la Santiago de Chile 1992-1996 - membru al Grupului parlamentar și al Comisiei mixte pentru Parlamentul European 1992-1996 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Belgia 1996-2000 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franța - Adunarea Națională

Activitate publicistică Autor a 4 cursuri publicate sub egida Ministerului Învățământului în limba română și 3 cursuri în limba franceză 25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări contribuții în redimensionarea literaturii și culturii vechi românești, în includerea scrierilor românești în limba latină în istoria literaturii și culturii române, precum și în domeniul literaturii comparate Membru al Comitetului de redacție (1942–1944) al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord Membru al Colectivului de redacție al revistei Tribuna Transilvaniei (1945–1946) Redactor al revistei Argeș (1966–1968) Membru al Societății de științe filologice

Lucrări Nuvele, 1944 Țara Bihariei, 1945 Problema omului in societatea romaneasca, 1947 Plugarii condeieri din Banat, Editura "Cercului Bănățenilor", București Argeșul, în lumina toponimiei (în colaborare), Pitești, 1969 Studii de istorie și limbă literară, 1970 Corelația limbă - literatură, Editura didactică și pedagogică, București, 1971 L'influence du latin médieval sur le roumain littéraire de Transylvanie (în colaborare), 1971 Momente din evoluția limbii române literare, Editura didactică și pedagogică, București, 1973 Ano, Ano, logojano (1974) Opțiuni și retrospective (1989) Iuliu Maniu în fața istoriei (1993, coordonator) Amintiri și evocări (1994) Ion Mihalache în fața istoriei (1994, coordonator) Rememorări de istorie, literatură și cultură națională (1994) Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994) Din gândirea creștin-democrată românească (1995, coordonator) O Europă și cealaltă (1995, traducere după Wilfried Martens) Corneliu Coposu în fața istoriei (1996, coordonator) Cântece de Galeră (1996) Interpretari si restituiri (1996) Însemnări de taină (1997) Așteptând (1997) Anii Nimănui (1998) Călătorii interioare (1998) Caius Iacob – viața și opera (1999, prefață și coordonare) Călătorie prin veac - în dialog cu Emil Șimăndan (1999) Dezbateri parlamentare (1999) Secvențe din purgatoriu (1999) Itinerar în vremi de cumpănă (2000) Credință și speranță: pagini de publicistică radiofonică (1943-2004) / Gabriel Țepelea (2006) Întâlniri la răscrucea unor destine (2011)

Mecenat După 1990 a sprijinit financiar construirea grădiniței, dispensarului medical și a bisericii greco-catolice din comuna sa natală, Borod.Eveniment spiritual la Borod, Crișana, 20 septembrie 2004.

Distincții Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru merite deosebite în dezvoltarea științei și culturii”, de Ziua Națională a României

Gabriel Țepelea a fost membru de onoare al Academiei Române.

Note

Bibliografie Jana Balacciu & Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, Editura Albatros, București, 1978.

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ț Interviuri Gabriel Țepelea: "N-am vrut să capitulez!", 25 aprilie 2006, Carmen Preotesoiu, Jurnalul Național

Categorie:Nașteri în 1916 Categorie:Nașteri pe 6 februarie Categorie:Decese în 2012 Categorie:Decese pe 12 aprilie Categorie:Oameni din județul Bihor Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Deputați români 1990-1992 Categorie:Deputați români 1992-1996 Categorie:Deputați români 1996-2000 Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Filologi români Categorie:Istorici literari români Categorie:Lingviști români Categorie:Membri ai PNȚ Categorie:Membri ai PNȚCD Categorie:Politicieni români condamnați Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Profesori universitari români Categorie:Romaniști români Categorie:Români din Austro-Ungaria Categorie:Români din secolul al XX-lea Categorie:Români din secolul al XXI-lea Categorie:Români greco-catolici Categorie:Autori români