Hagia Sofia (din greacă de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”), cunoscută oficial ca Marea Moschee „Ayasofya” (în limba ) este o moschee din Istanbul, Turcia. Lăcașul a fost la origine o biserică construită din ordinul împăratului Iustinian I (527-565) și a servit drept catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol până în 1453 când a fost transformată în moschee. În anul 1935 regimul secular Atatürk a transformat edificiul în muzeu. Ca un monument de mare valoare istorică și arhitectonică, Hagia Sofia a fost inclusă pe lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO în 1985. Statutul clădirii a stârnit ulterior discuții, iar în iulie 2020 Consiliul de Stat al Turciei a decis că transformarea în muzeu ar fi fost ilegală. La scurt timp s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea reprezentanților UNESCO, dar și a unor state precum Grecia. Prima rugăciune de vineri de după anul 1935 a avut loc în data de 24 iulie 2020, în prezența președintelui Recep Tayyip Erdoğan, alături de numeroși alți participanți. În prezent, Hagia Sofia este o moschee activă.

thumb|Interior

Istoric

Numele fostei biserici este Sfânta Înțelepciune sau în greaca-bizantină Αγια Σοφια / Hagia Sophia. Considerată de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice târzii, Sfânta Sofia este oricum o glorie a geniului constructiv uman. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Din iulie 2020, când Consiliul de Stat al Turciei a declarat ilegală decizia secularizării locașului, Hagia Sophia a redevenit moschee.

Începuturi Prima biserică cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 d.Cr., pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe acropolisul vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul 415 d.Cr., împăratul Teodosiu al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost devastat și incendiat în cursul revoltei numite Nika, din anul 532, revoltă ce era pe cale să răstoarne tronul împăratului Iustinian I (cel Mare).

Marea Catedrală și evoluțiile ei

După înăbușirea revoltei, împăratul Iustinian a trecut la materializarea visului său de a ridica o biserică fără egal în lumea sa. A încredințat sarcina celor mai renumiți arhitecți ai timpului, Anthemius din Tralles și Isidoros din Milet. S-a apreciat că sub comanda acelora au lucrat încă 100 de maiștri și 10.000 de lucrători. S-au ales cele mai valoroase materiale din imperiul aflat la o mare bogăție și întindere și s-au adus elemente valoroase de arhitectură din monumente antice, de la Efes, Cyzic, Baalbek, sau Heliopolis din Egipt.

După numai cinci ani, un record pentru acele timpuri, în ziua de 26 decembrie 537 d.Cr., Justinian a putut exclama: Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să-mi săvârșesc o astfel de lucrare ! Solomon te-am învins !.

După numai două decenii, 3 cutremure puternice de pămȃnt (la 15 august 553, 14 ianuarie 557 și la 7 mai 557 d.C.), au determinat prăbușirea unei părți a admirabilei cupole. Cauza prăbușirii a fost forma prea plată a cupolei. Restaurarea cupolei i-a fost încredințată nepotului lui Isidoros din Milet, care i-a dat o formă mai înaltă și mai stabilă. La 24 decembrie 563, Iustinian, la vârsta de 84 de ani, a reinaugurat biserica. Noua cupolă a dăinuit tuturor cutremurelor de pămȃnt ulterioare, pȃnă azi.

În anul 859 biserica a suferit un puternic incendiu distrugător, iar sub domnia împăratului Vasile I, un alt cutremur a prăvălit partea de apus a edificiului, la 9 februarie 869. Reparația s-a executat rapid, în anul următor, 870, deoarece imperiul era într-o perioadă de înflorire.

Un cutremur deosebit de violent, din 25 octombrie 986, a provocat bisericii asemenea stricăciuni încât s-a pus problema închiderii ei definitive. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates.

În anul 1204 catedrala Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a patra. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare. Patriarhul Joannes Kamateros a fugit în exil. În locul acestuia ocupanții apuseni l-au ales pe clericul venețian Tommaso Morosini în scaunul de patriarh de Constantinopol, alegere făcută fără acordul papei Inocențiu al III-lea. Inițial papa s-a opus recunoașterii lui Morosini ca patriarh de Constantinopol, însă în anul 1205 a fost nevoit să accepte acest fapt împlinit.

Istoricul Steven Runciman, specialist în istoria cruciadei a patra, a considerat înființarea Imperiului Latin de Constantinopol drept „un act de gigantică prostie politică”.Hubert Jedin, History of the Church: From the High Middle Ages to the eve of the Reformation, vol. IV, p. 119.

Împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a restaurant biserica după izgonirea cruciaților în anul 1261. În anul 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologul a dispus întărirea bisericii cu contraforturile de la nord-est și sud-vest.

Cutremurul din 1348 a provocat o nouă prăbușire a părții de răsărit a cupolei, iar restaurarea s-a putut realiza numai prin colectă publică, deoarece imperiul intrase deja în declinul abrupt al destrămării. Toate relatările din sec. al XV-lea, cu câteva decenii înaintea prăbușirii Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de întreținere jalnică a bisericii, în concordanță cu decăderea generală.

Moscheea și muzeul Ultima slujbă ortodoxă a fost oficiată în 29 mai 1453, cu puțin timp înainte ca turcii să cucerească Constantinopolul. Sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, a recunoscut importanța catedralei și a decis transformarea ei în moschee. Prima rugăciune musulmană a avut loc vineri, 1 iunie 1453. Mozaicurile au fost acoperite cu un strat de tencuială albă, fără a fi distruse. Motivul este faptul că islamul consideră imaginile cu îngeri, oameni sau animale drept idolatrie. Ulterior, turcii au adăugat fostei catedrale patru minarete în cele patru colțuri. Primul l-a ridicat Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel de al doilea l-a înălțat fiul său, Baiazid al II-lea, iar ultimele două au revenit lui Selim al II-lea, în secolul al XVI-lea, prin arhitectul turc cel mai valoros, Mimar Sinan. În anul 1573, tot el a condus consolidarea edificiului cu noi contraforturi. Sinan a mai construit în interior Loja sultanului, iar în exterior mausoleul lui Selim al II-lea, în 1577. Cu timpul, în jurul Sfintei Sofia turcii au adăugat o serie de construcții mărunte cu destinații diverse: o fântână de purificare, un orologiu, o medresă (școală coranică) și mai multe mausolee ale membrilor dinastiei otomane. Între anii 1847-1849, a avut loc renovarea moscheii din ordinul sultanului Abdul-Medjid. Au participat 800 de lucrători sub comanda a doi frați arhitecți de origine italiană, Gaspare și Giusepe Fossati. Cu această ocazie au fost redescoperite vechile mozaicuri bizantine, dar au fost din nou acoperite. Tot mobilierul interior și loja imperială a fost restaurat. Atunci au fost fixate pe pereți și cele 8 mari medalioane ce conțin numele lui: Allah, Muhammad, Abu Bakr, Umar, Uthman, Ali, Hasan și Husayn, în limba arabă. Ele au fost realizate de către caligraful Kazasker Mustafa Izzed Efendi.

În anul 1935, primul președinte al Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk, a hotărât transformarea moscheii în muzeu, datorită importantei sale istorii milenare și a valorii artistice și arhitectonice inestimabile. Cu această ocazie, au fost scoase la iveală vechile mozaicuri, unele dintre ele păstrate într-o stare bună. În anul 1985, Hagia Sophia a fost inclusă pe lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO. De-a lungul timpului, muzeul a fost vizitat de o serie de personalități importante precum Papa Benedict al XVI-lea, președintele american Barack Obama sau Papa Francisc.

Reîntoarcerea la statutul de moschee

Încă din anul 1935, când moscheea a devenit muzeu, au existat diferite voci venite din partea politicienilor conservatori sau a liderilor religioși care au criticat această decizie. Primele demersuri pentru reîntoarcerea clădirii la statutul de moschee au început în anii '50 cu unele petiții venite din partea asociațiilor studențești conservatoare. Necip Fazıl Kısakürek (1904-1983), celebru poet și gânditor islamist, conservator, a militat pentru această cauză. În anul 1977, Partidul Salvării Naționale (Millî Selâmet Partisi, MSP), de orientare islamistă, a organizat un mare miting în Piața Taksim, cu ocazia aniversării cuceririi Constantinopolului din 29 mai 1453, cerând transformarea muzeului înapoi în moschee. Inițiativa acestora a rămas fără rezultat, mai ales că partidul a fost interzis în anul 1981. Necmettin Erbakan (1926-2011), fost membru al partidului și prim-ministru al Turciei între anii 1996-1997 a fost unul dintre cei mai importanți militanți pentru reîntoarcerea muzeului la statutul de moschee, asumându-l ca obiectiv politic. Înlăturarea sa de la guvernare, la presiunile armatei, l-a împiedicat să ducă acest proiect până la capăt.