miniatura|Hristos în Ghetsimani. Teologia creștină este o practică a teologiei dintr-un punct de vedere creștin sau studiul teologic al creștinismului. Dată fiind influența copleșitoare exercitată de creștinism în Europa, în special în perioada pre-modernă, teologia creștină a penetrat o mare parte a culturii occidentale și reflectă deseori acea cultură.

Sub-discipline Printre sub-disciplinele teologiei creștine se numără:

angelologie - studiul doctrinei despre ființele spirituale create, adică îngerii și demonii (inclusiv Satan) antropologie creștină - studiul doctrinei despre umanitate, în special în relație cu divinitatea bibliologie - studiul Bibliei în sine și al doctrinei inspirației cristologie - studiul lui Christos, în legătură cu conceptele de natură, persoană, ipostas, etc eclesiologia - studiul Bisericii creștine, inclusiv al structurii sale instituționale, a tainelor (sacramentelor) și a unora din practicile sale eschatologia - studiul doctrinei vremurilor din urmă hamartiologia - studiul păcatului liturgica - studiul cultului public pneumatologia - studiul Duhului Sfânt patrologie - studiul scrierilor Sfinților Părinți soteriologia - studiul doctrinei despre mântuire teodiceea - studiul naturii răului triadologia - studiul doctrinei despre Sfânta Treime teologia propriu-zisă - studiul lui Dumnezeu.

Istorie Istoria teologiei creștine se împletește cu istoria Bisericii și acoperă dezvoltări importante în filozofie și în istoria ideilor. Probleme specifice, cum ar fi erezia, arianismul și Reforma protestantă sunt de importanță specială.

Metodologie Există câteva metode de studiere a teologiei. Ele sunt, într-o ordine oarecare:

teologia biblică - studiul teologiei așa cum este prezentată și dezvoltată de-a lungul Bibliei; accentul e pus pe revelația progresivă teologia sistematică - studiază teologia pe teme specifice. teologia constructivă - este o abordare postmodernă a teologiei sistematice, aplicând, printre altele, teoria feministă, teologia queer, deconstrucționismul creștin teologia istorică - studiază teologia așa cum s-a dezvoltat (și se dezvoltă) în istorie teologia dogmatică - studiază teologia (sau dogma) așa cum s-a dezvoltat în diferitele confesiuni și denominațiuni religioase teologia pragmatică sau practică - studiază teologia în legătură cu slujirea ca slujitor bisericesc apologetica - studiază teologia în comparație cu alte concepții despre lume, cu scopul de a formula o apărare a credinței și de a da o provocare altor credințe teologia narativă - studiază o prezentare narativă a credinței, nu o dezvoltare dogmatică hermeneutica biblică - studiază Biblia din prisma unor seturi de reguli prescrise sau principii de interpretare (strâns înrudită fiind cu exegeza creștină).

Școli de teologie creștină Printre școlile menționate aici, unele privesc doar una dintre subdisciplinele menționate mai sus, iar altele privesc doar câteva dintre ele.

teologia anglicană arminianismul / metodismul teologia baptistă teologia neagră calvinismul / teologia reformată teologia harismatică / penticostalismul dispensaționalismul teologia evanghelică teologia feministă fundamentalismul liberalismul teologia eliberării luteranismul neo-ortodoxismul teologia ortodoxă paleo-ortodoxismul personalismul teologia procesului quakerismul restoraționismul romano-catolicismul / tomismul

Obiectul teologiei catolice

obiectum materiale - este Dumnezeu obiectum formale quod - Dumnezeu ca izvor de viață, Dumnezeu sub aspectul dumnezeirii, Dumnezeu al mântuirii, Dumnezeu care sfințește, Dumnezeu creatorul și creația (creaturile) obiectum formale quo - cuvântul lui Dumnezeu.

Teologia și credința sunt doua realități diferite. Teologia este înțelegerea credinței, presupune încredere în autoritatea lui Dumnezeu care se revelează. Credința este răspunsul existențial al omului la revelație.

În teologie certitudinea variază în funcție de calitatea argumentelor, în credință certitudinea este funcție de credincios.

Teologia și Magisteriul (învățătura Bisericii) au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui scop, conform doctrinei catolice:

Rolul magisteriului:

de a păstra integre Tradiția și Scriptura de a evalua cu autoritate rezultatele teologiei de a propune noi teme teologiei

Rolul teologiei:

de a aprofunda revelația de a informa pe creștini asupra rezultatelor sale de a colabora cu Magisteriul și de a se supune acestuia de a media între Magisteriu și comunitatea creștină de a lucra la formarea credinței de a descoperi devierile de la dreapta credință.

Critici

Schopenhauer considera că religiile sunt adevărate în sensu allegorico, dar sunt minciuni în sensu proprio (adică dogmele privite drept adevăruri în sens literal). Teologii știu foarte bine acest lucru, dar trebuie să-i mintă pe enoriași că dogmele ar fi literal adevărate.

Note

Vezi și Listă de teologi creștini Teologie