Prin fabricație sau "proces de fabricație" se înțelege transformarea fizică sau chimică a materialelor, substanțelor sau componentelor în noi produse sau componente, printr-o serie de procese. Materialele, substanțele sau componentele sunt materii prime care pot fi produse ale altor activități de fabricație sau sunt produse ale agriculturii, silviculturii, pescuitului, mineritului și industriei extractive etc. Termenul se poate referi la o serie de activități umane, de la obiecte lucrate manual până la Înaltă tehnologie (en: high tech), însă se aplică de regulă la producția industrială, care constă din transformarea materiilor prime și materialelor în produse fabricate sau produse finite, pentru distribuție și consum.
Diferențierea fabricațiilor Fabricațiile sunt foarte diferite. Ele pot fi diferențiate, în baza multor criterii, cum ar fi: După ramura industrială de activitate, industria constructoare de mașini, industria chimică, industria petrochimică, industria materialelor de construcții, industria de prelucrare a lemnului , industrie ușoară, industria farmaceutică. După felul produsului finit: mașini sau materiale procesate: combustibili lichizi, lubrifianți, lichide de răcire (cf. standard SR EN ISO 9000:2006, punctul 3.4.2). După modul de fabricare, numărul și varietatea bunurilor produse: fabricație individuală, fabricație în serie, fabricație în masă.
Rezultatul unui proces de fabricație poate fi un bun finit, în sensul că acesta este gata pentru utilizare sau consum, sau poate fi un produs semi-finit în sensul că devine un element de intrare pentru altă fabricație, a unui produs mai complex. Termenul „fabricație” se poate referi la un domeniu vast de activități umane, de la lucrări manuale (artizanale) până la producție de înaltă tehnologie (high tech), însă în mod obișnuit este utilizat pentru producția industrială, în care materiile prime sunt transformate în bunuri finite. Fabricația modernă include toate procesele intermediare, necesare pentru producerea și integrarea componentelor unui produs. Așa, de exemplu, procesul de asamblare a pieselor componente ale produselor fabricate este considerat unul dintre procesele componente ale procesului de producție. Asamblarea produselor fabricate se poate realiza fie din componente produse intern, fie din componente aprovizionate, aduse din afară. De asemenea, repararea și instalarea echipamentelor industriale se încadrează în industriile de fabricație. Într-o abordare ca sistem, fabricația este un sistem de procese corelate, care interacționează pentru a produce ca rezultat bunuri materiale ce vor satisface așteptările clienților.
Definiții diferite
Dicționarul explicativ al limbii române include următoarea definiție: „Fabricația este un proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică într-o uzină etc; producția unei asemenea unități industriale; tehnica de a fabrica.” „Fabricarea” este acțiunea de a fabrica un produs. În dicționarul Merriam-Webster Online (2010) termenul „fabricație” () este definit ca „acțiunea de a face ceva (un produs) din materii prime”.
După Business Dictionary.com, „fabricația” include toți pașii necesari pentru a transforma materiile prime, componentele sau piesele în bunuri finite care satisfac așteptările clienților. Fabricația utilizează, de obicei, o configurație om-mașină, cu diviziunea muncii într-o producție pe scară mare.
Dicționarele Oxford (2010) includ o definiție concisă: „fabricația reprezintă producerea de articole (mărfuri) pe scară mare, utilizând mașini”.Oxford Dictionaries Online (2010), Oxford University Press
Enciclopedia BritanicăEncyclopedia Britannica.Accesat: 29.12.2010 menționează următoarea definiție: "fabricația este orice industrie care face produse din materii prime, prin utilizarea forței de muncă manuale sau a mașinilor, efectuate de obicei în mod sistematic cu diviziunea muncii".
O definiție nuanțată este formulată de Mikell P.Groover (2010)Groover, Mikell P.(2010). Fundamentals of Modern Manufacturing. Materials, Processes, and Systems. 4th Ed. John Wiley & Sons : "Fabricația poate fi definită în două moduri: tehnologic și economic. Din punct de vedere tehnologic, fabricația este aplicarea proceselor fizice și chimice pentru a modifica geometria, proprietățile și/sau aspectul unui material de pornire pentru a produce piese sau produse; fabricația include și asamblarea unor piese pentru a obține un produs. Procesele necesare pentru a realiza fabricarea implică o combinație de mașini și scule, energie și forță de muncă. Fabricația este aproape totdeauna efectuată printr-o succesiune de operații. Fiecare operație aduce materialul mai aproape de starea finală dorită. Operațiile de fabricare pot fi operații de prelucrare sau operații de asamblare. Din punct de vedere economic, fabricația este transformarea materialelor în produse cu valoare mai mare, prin intermediul uneia sau al mai multor operații de procesare și/sau asamblare. Punctul esențial este că fabricația adaugă valoare materialului prin modificarea formei sau proprietăților acestuia sau prin combinarea cu alte materiale care au fost modificate în mod similar...Atunci când minereul de fier este transformat în oțel este adăugată valoare. Termenii fabricație și producție sunt deseori folosiți interschimbabil, deși termenul producție are o semnificație mai largă decât cel de fabricație." Orice tip de fabricație este o producție, însă nu orice producție este o fabricație. Așa de exemplu, dacă în industria extractivă se extrag minerale, se realizează producția acestor produse, fiind incorect să se spună că aceste produse „se fabrică”. Termenul producție este mult mai larg decât cel de fabricație, deoarece înglobează și aspectele de achiziție a materiei prime și a echipamentelor necesare fabricației, precum și luarea unor decizii strategice referitoare la alegerea unui produs. Producția cuprinde activități legate de unele decizii financiare sau de managementul resurselor umane.
Sintagma "Sistem de fabricație" constituie un termen general care definește un grup de facilități tehnice de producție, sisteme de deplasare a materialelor și personal, reunite pentru a îndeplini o fabricație specifică sau secvențe de fabricație, rezultând în obținerea de componente sau produse finite.
Fabricația ca sistem În abordarea sistemică, fabricația conține frecvent mai multe procese corelate (sub-sisteme interdependente) pentru realizarea produselor. Procesele majore ale sistemului de fabricație sunt: proiectarea produsului, planificarea și controlul factorilor de producție, proiectarea sculelor, programarea producției, ingineria fabricației, aprovizionarea cu materiale, recepția, depozitarea și eliberarea materialelor, manipularea materialelor, realizarea produsului, inspecția proceselor și pieselor, asamblarea, testarea, ambalarea (împachetarea), instalarea produselor, depozitarea produselor finite.Pe scurt, în sistemul de fabricație se realizează proiectarea proceselor de fabricație și a succesiunilor de operații, necesare pentru a fabrica produsul așa cum a fost proiectat. Într-o abordare sintetică, realizarea unui sistem de fabricație cuprinde procese de planificare, de implementare și de ținere sub control, aceste procese fiind în responsabilitatea unui personal de producție competent și a personalului de management (conducere). În procesul de planificare trebuie luate în considerare: potențialul pieței pentru produs, proiectarea produsului, procesele de producție care vor fi folosite, facilități, echipamente și materiale necesare pentru producție. În procesul de implementare, aceste resurse sunt aprovizionate și introduse astfel încât producția poate începe. Faza de implementare are loc împreună cu ținerea sub control, fiindcă sistemul de fabricație trebuie să fie ținut sub control și managerizat atât în timpul implementării cât și al producției.
Sistemul de fabricație poate fi considerat ca un grup independent de sub-sisteme, fiecare subsistem efectuând o funcție distinctă. Aceste subsisteme sunt intercorelate și trebuie să fie integrate astfel încât să se realizeze obiectivul de producere a bunurilor.
Când este considerat ca o serie de procese reunite, sistemul de fabricație poate fi caracterizat prin fluxurile de materiale, energie și informații în procese: fluxuri fizice de materiale, de produse în stadii intermediare de fabricare (în curs de realizare) și produse finite; fluxuri de energie care se consumă pentru transformarea obiectelor muncii; fluxuri de informații și manipularea documentelor ce conțin date asupra formei, tehnologiei și desfășurării în timp a proceselor, date cu caracter economic etc. și care însoțesc inevitabil fluxurile fizice. Fluxurile fizice sunt supuse constrângerilor capacității sistemului de fabricație (de producție), care limitează aptitudinea sistemului de a satisface așteptările referitoare la produsul final rezultat.
Un sistem de fabricație tipic cuprinde trei elemente: intrări în sistem, procese de transformare (prelucrare) și ieșiri din sistem. Sistemul de fabricație preia intrările în sistem pentru a produce produsele pentru clienți exteriori față de sistem. Intrările (inputuri) sistemului de fabricație sunt constituite din : materiale, materii prime, energie, mașini, informații (instrucțiuni, desene). Procesele de transformare a materialelor sau materiilor prime implică un lanț de operații mecanice sau chimice pentru transformarea intrărilor în ieșiri, aceste transformări fizice sau chimice fiind funcția sistemului. Așa de exemplu, energia electrică, considerată ca unul dintre elementele de intrare, se transformă,în cazul prelucrărilor mecanice, parțial în energie mecanică și parțial este utilizată pentru alimentarea echipamentelor de comandă și control. Sunt necesare însă și unele activități care ajută la realizarea proceselor de transformare, acestea fiind procese auxiliare și de servire (întreținerea și repararea utilajelor, transportul intern al materialelor și produselor etc.). Ieșirile (outputuri) reprezintă "răspunsul" sistemului și pot fi bunuri (produse, piese, subansambluri) sau materiale procesate (de exemplu, lubrifiant, lichid de răcire etc.).
Un sistem de fabricație constă din subsisteme sau elemente componente asociate, care funcționează împreună pentru a îndeplini o sarcină de fabricație, acestea fiind (Obi, 2003):Obi, Samuel C. (2003) Improving Modern Manufacturing Systems Accesat la 3 ianuarie 2011
subsistemul echipamente și utilaje: mașini, utilaje, scule și echipamente;
subsistemul metode și procese de producție: proceduri, metode și procese de producție, asigurarea calității, controlul producției;
subsistemul manipularea materialelor: manipularea materialelor și sub-sisteme de deplasare a materialelor;
subsistemul forță de muncă: personal pentru fabricație;
produsele finale constituie un element component al sistemului de fabricație.Obi, Samuel C. (01.09.2010), Planning modern manufacturing systems. Accesat la 9 ianuarie 2011
Sistemele de fabricație pot fi îmbunătățite atunci când subsistemele sau elementele sale componente sunt îmbunătățite pentru a adapta sistemul într-un mod care aduce beneficii maxime pentru companie.
Alt mod de definire a subsistemelor componente ale unui sistem de fabricație include:Alexa, Livia (2010)Ingineria sistemelor de producție.Cap.4. Sistemul de fabricație.
subsistemul de lucru (prelucrare);
subsistemul de control al fabricației;
subsistemul de comandă;
subsistemul logistic.
Sistemele de fabricație specifice industriei construcțiilor de mașini cuprind cinci componente principale:Stoica, Maricica, (2000). Proiectarea sistemelor tehnico-economice, Editura Economică, București subsistemul de comandă, subsistemul logistic, subsistemul efector, subsistemul de suport și subsistemul de control.