Cesare Borgia (),Maike Vogt-Luerssen: Lucrezia Borgia - The Life of a Pope's Daughter in the Renaissance, 2010, ISBN 978-1-4537-2740-9; p. 13. duce de Valentinois, a fost condotier, om politic și cardinal spaniol. A fost pair al Franței, cavaler al Ordinului Sfântului Mihail, principe de Romagna, Andria și Venafro, duce de Gandia și Valentinois, conte de Diois, signor în Issoudun, Piombino, Camerino și Urbino, gonfalonier și comandant al trupelor papale.

Își datorează faima în mare parte lui Niccolò Machiavelli care l-a citat frecvent în lucrarea sa Principele. Totuși, doar sprijinul papalității și al regalității i-a permis lui Cesare o carieră atât de strălucitoare.

A fost fratele Lucreției Borgia, al ducelui de Gandia, Giovanni Borgia, și al lui Gioffre Borgia, prinț de Squillace. De asemenea, a fost fratele lui Don Pedro Luis de Borja (1460–1481) și Girolamo de Borja (ale căror mame nu sunt cunoscute).

Biografie

Originea și primii ani ai vieții Precum aproape toate aspectele vieții lui Cesare Borgia, data nașterii sale face obiectul disputei încă. De origine spaniolǎ, născut în Roma, în 1475 sau 1476, a fost primul fiu al cardinalului Rodrigo de Lanzol și Borgia (care avea să devină papa Alexandru al VI-lea) și al amantei sale, Vannozza dei Cattanei. Familia Borgia a venit inițial din Regatul Valenciei (înainte de integrarea sa în Regatul Spaniei) devenită proeminentă la mijlocul secolului al XV-lea, când unchiul lui Cesare, Alonso Borgia (1378–1458), episcop al Valenciei, a fost ales papă în 1455 sub numele Calixt al III-lea. Tatăl lui Cesare, papa Alexandru al VI-lea a fost primul papă care și-a recunoscut copiii născuți dintr-o legătură cu o metresă.

Cu ochi căprui și părul negru, Cesare a fost considerat un copil frumos și apoi un bărbat frumos, înalt, cu o ambiție fără limite, ca și tatăl său.

Cariera ecleziastică Cesare a fost inițial pregătit pentru o carieră ecleziastică, fiind numit episcop de Pamplona la vârsta de 15 ani. Cesare a urmat școala în Perugia și Pisa, unde a studiat dreptul. În timp ce tatăl său aspira la rangul de papă, Cesare a fost numit cardinal la vârsta de 18 ani. Tatăl său, papa Alexandru al VI-lea, și-a pus speranțele familiei Borgia în fratele lui Cesare, Giovanni, care a fost numit căpitan-general al forțelor papale. Giovanni a fost asasinat în 1497 în circumstanțe misterioase, unele surse sugerând cum că Cesare ar fi fost ucigașul, deoarece dispariția lui Giovanni i-ar fi deschis în final o lung așteptată cariera în armată.

Pe data de 17 august 1498, Cesare a devenit prima persoană din istorie care a demisionat din funcția de cardinal. În aceeași zi regele Franței Ludovic al XII-lea i-a dat lui Cesare titlul de Duce de Valentinois.

Cariera militară Cariera lui s-a bazat pe abilitatea tatălui său de a distribui patronajul și de asemenea pe alianța cu Franța (întărită de căsătoria lui cu Charlotte d'Albret), în cursul războaielor italiene.

Papa Alexandru a decis să profite de această situație favorabilă și să-i ofere lui Cesare un stat al său din nordul Italiei. În acest scop, el a declarat că toți vicarii săi din Romagna și Marche aveau să fie demiși, deși, teoretic, acești conducători erau independenți sau dependenți de alte state, de multe generații. Deoarece pentru cetățenii de rând viața nu era deloc ușoară, vicarii fiind de multe ori cruzi, când Cesare a preluat puterea, această schimbare a fost privită cu speranță de cetățeni ca o posibilă îmbunătățire.

Cesare a fost numit comandant al armatelor papale cu un număr de mercenari italieni, susținut de 300 de cavaleri și de 4000 de pedestrași trimiși de regele Ludovic al XII-lea al Franței. Prima sa victimă a fost Caterina Sforza (mama lui Giovanni dalle Bande Nere, un condotier al familiei Medici) stăpână în Imola și Forlì. Deși Cesare a fost părăsit defavorizat de trupele franceze după cucerirea celor două orașe, el s-a întors la Roma pentru a-și sărbători triumful și a primi titlul de Gonfalonier Papal de la tatăl său. În 1500 punerea în funcție a doisprezece noi cardinali i-a asigurat papei resursele financiare necesare angajării unor condotieri în slujba lui Cesare: Vitellozzo Vitelli, Gian Paolo Baglioni, Giulio și Paolo Orsini, și Oliverotto da Fermo, care au reluat campania militară a lui Cesare în Romagna.

Giovanni Sforza, primul soț al Lucreției Borgia, sora lui Cesare, a fost curând alungat din Pesaro. Pandolfo Malatesta a pierdut Rimini, Faenza a capitulat, tânărul ei conducător fiind înecat în râul Tibru la ordinul lui Cesare. În mai 1501 Cesare a fost numit Duce de Romagna. Angajat de către Florența, Cesare a adăugat ulterior orașul Piombino posesiunilor sale.

În timp ce condotierii săi au preluat comanda asediului asupra Piombino (încheiat în 1502), Cesare a comandat trupele franceze în asediul orașelor Napoli și Capua apărate de Prospero Colonna și Fabrizio Colonna. Pe 24 iunie 1501 trupele sale au luat cu asalt pe cea din urmă, cauzând prăbușirea puterii aragoneze din sudul Italiei.

În iunie 1502 s-a îndreptat spre Marche, unde a fost reușit să captureze Urbino și Camerino prin trădare. Următorul pas ar fi fost Bologna, dar condotierii săi, în special Vitellozzo Vitelli și frații Orsini, temându-se de cruzimea lui Cesare, au organizat un complot împotriva sa. Guidobaldo da Montefeltro și Giovanni Maria da Varano s-au întors în Urbino, respectiv Camerino și Fossombrone revoltați. Faptul că supușii săi erau mulțumiți cu guvernarea lui Cesare, însemna că ei înșiși trebuiau să lupte mai mult decât și-ar fi dorit.

În final, Cesare și-a retras generalii loiali la Imola unde a așteptat ca slaba alianță a inamicilor săi să se prăbușească. Cesare a solicitat o reconciliere, dar și-a întemnițat proprii condotieri în Senaglia după care i-a executat, faptă descrisă de Paolo Giovio ca o „minunată înșelăciune”.

Sfârșitul vieții Deși a fost un general și un om politic extrem de capabil, Cesare avea probleme cu menținerea posesiunilor sale, fără ajutorul papal. Niccolò Machiavelli citează dependența lui Cesare de bunăvoința papalității, controlată tatălui său, ceea ce a reprezentat slăbiciunea principală a domniei sale, susținând că, dacă Cesare ar fi putut să câștige favoarea noului papă, el ar fi fost un conducător de mare succes. Vestea morții tatălui său (1503) a ajuns la Cesare în timp ce acesta plănuia cucerirea Toscanei. În timp ce el se afla în convalescența în Castelul Sant'Angelo, trupele sale controlau conclavul.

Noul papă, Pius al III-lea, l-a susținut și l-a reconfirmat ca gonfalonier, dar după un scurt pontificat de doar 26 zile, a murit. Ascensiunea dușmanului de moarte al familiei Borgia, cardinalul Giuliano della Rovere, i-a cauzat în final căderea.

În timp ce se deplasa către Romagna pentru a înăbuși acolo o revoltă, Cesare Borgia a fost capturat și întemnițat de Gian Paolo Baglioni lângă Perugia. Toate teritoriile ocupate de el au fost preluate de Statele Papale. Exilat în Spania, în 1504, el a fost închis în Castelul La Mota în Medina del Campo, de unde a evadat și s-a alăturat cumnatului sǎu, regele Ioan al III-lea de Navarra. Regina Juana a Spaniei a oferit o recompensă pentru capturarea lui. Cesare a murit în asediul de la Viana în Spania în noaptea dintre 11 și 12 martie 1507. miniatura|Presupus portret al lui Cesare Borgia realizat de Altobello Melone (Galeria Academiei Carrara, Bergamo) Mormântul din marmură al lui Cesare aflat inițial sub altarul Bisericii Santa Maria din oraș, purta inscripția: „Aici sălășluiește într-un petic de pământ cel care a fost temut de toți, care a ținut pacea și războiul în mâna sa”. În 1537 episcopul de Calahorra a ordonat ca mormântul să fie distrus și rămășițele lui Cesare să fie transferate într-un loc nesfințit, în afara bisericii. În 2007 Fernando Sebastian Aguilar, arhiepiscopul Pamplonei, a permis ca rămășițele lui Cesare să-și reia locul în biserică, o zi înaintea comemorării a 500 de ani de la moartea sa. Căsătorie și descendenți Pe 10 mai 1499 Cesare s-a căsătorit cu Charlotte d'Albret (1480 – 11 martie 1514), sora lui Ioan al III-lea de Navarra. Cuplul a avut o fiică, ducesa Louise Borgia de Valentinois, (1500–1553), căsătorită cu Louis al II-lea de La Trémouille, guvernator al Burgundiei, și apoi cu Filip de Bourbon (1499–1557), seigneur de Busset.

Cesare a avut cel puțin 11 copii nelegitimi, printre care Girolamo Borgia, căsătorit cu contesa Isabella de Carpi, și Lucreția Borgia, care, după moartea tatălui ei, a crescut la curtea din Ferrara a mătușii Lucreția Borgia. Reprezentări în artă Filme Lucrezia Borgia (1926) Lucrèce Borgia (1935) Ducele întunecat (1961) Mireasa răzbunării (1948) Prince of Foxes (1949) Otrăvuri, sau istorie universală de otrăvire (2001) Borgia (2006) Televiziune The Borgias (2011) Borgia (2011)

Literatură Principele de Niccolò Machiavelli Familia de Mario Puzo Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas menționează multe teorii ale conspirației bazate pe Borgia The Borgia Bride de Jeanne Kalogridis Cantarella manga de You Higuri Caesar Borgia de Nathaniel Lee Artistul, Filozoful, și Războinicul de Paul Strathern Antihristul (1895) de Friedrich Nietzsche Mirror Mirror de Gregory Maguire Steagul taurului de Rafael Sabatini (ficțiune) Testamentul Borgia de Nigel Balchin Poftele familiei Borgia de Marcus Van Heller Orașul lui Dumnezeu, o novelă a familiei Borgia de Cecelia Holland Atunci și acum de W. Somerset Maugham Cesar and Lucrezia Borgia (2009) de Robert Lalonde la at http://www.archive.org/details/EveryonesDeathCesar Vulturul este o pasăre răbdătoare de James Hadley Chase se referă la un inel care aparținea lui BorgiaConjurația lui Machiavelli de Michael Ennis Cesare Borgia este menționat în romanul "Înșelătoria familiei Borgia" de Robin Eduards.

Jocuri video Cesare Borgia iși face apariția in jocul video Assassin's Creed: Brotherhood produs de către Ubisoft Montreal. Acesta apare ca principalul antagonist, fiind Căpitan-General al Armatei Papale în Roma și care poruncește un atac asupra castelului-oraș Monteriggioni, casa protagonistului Ezio Auditore da Firenze. Note

Bibliografie Niccolò Machiavelli: PrincipeleRafael Sabatini: Viața lui Cesar BorgiaMarion Johnson: Familia BorgiaIvan Cloulas: Familia BorgiaAntonio Spinosa: La saga dei Borgia (1999). Mondadori. Shiono Nanami: Cesar Borgia - Tiranul ElegantPaul Strathern: Artistul, Filozoful și Războinicul Legături externe Cesare Borgia - Principele ocolit de noroc , 7 februarie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin Un triunghi acaparator, 11 septembrie 2014, Sever Voinescu, Evenimentul zilei''

Categorie:Nașteri în 1475 Categorie:Nașteri pe 13 septembrie Categorie:Decese în 1507 Categorie:Decese pe 12 martie Categorie:Arhiepiscopi din secolul al XV-lea Categorie:Episcopi romano-catolici spanioli Categorie:Cardinali spanioli Categorie:Familia Borgia Categorie:Duci de Urbino Categorie:Absolvenți ai Universității din Pisa Categorie:Oameni din Roma