Arpașu de Sus (în , în ) este un sat în comuna Arpașu de Jos din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Depresiunea Făgărașului.
Atestare documentară Prima mențiune documentară este din anul 1589. În 1691 localitatea este atestată documentar cu denumirea Felseo Arpas , iar în 1873 este consemnată în documente Árpásu din szusz.
Așezare geografică Localitatea se află la 34 km sud-vest de municipiul Făgărașhttps://distanta.ro/fagaras/arpasu-de-sus.
Istoric Pe teritoriul acestei localități s-a descoperit o cetate dacică, pe platoul înalt denumit „Cetățeaua”, cu poziție strategică dominantă, de unde putea fi controlată Valea Oltului. Platoul este separat de restul promontoriului printr-un val de pământ și un șanț. Valul măsoară astăzi 6 m grosime, iar șanțul 13 m lărgime la gură și 2,2 m adâncime. Pe creasta valului s-a găsit o palisadă, alcătuită din pari groși de lemn, dispuși pe patru rânduri. Asezarea se datează între sec. I î.C. – I d.C. Anul primei atestări este 1589, unde este menționat locul „Felseo Arpas”. În anul 1733, când episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unei conscripțiuniÎn terminologia vremii, prin conscripțiune se înțelege un recensământ. în Ardeal, în localitatea Felső-Arpás au fost recenzate 100 de familii românești;Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751), p. 367. cu alte cuvinte, în acea localitate viețuiau circa 500 de români. Din registrul aceleiași conscripțiuni, mai aflăm numele preoților care serveau în localitatea Felső-Arpás: Popa Algye (adică Aldea), Popa Opre (adică Oprea), ambii unițiÎn limba latină: unitus, precum și Popa Koman (Coman) și Popa Halmágy (Halmagiu), aceștia fiind neunițiÎn limba latină: non unitus, adică ortodocși. În localitatea Felső-Arpás funcționa o biserică. Denumirea localității era redată în limba maghiară, iar numele preoților erau redate cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele recensământului urmau să fie prezentate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari.<ref>Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751), p. 303.</ref> Din punct de vedere al administrației bisericești, localitatea Felső-Arpás făcea parte din protopiatul Ludișor al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), în limba latină: Archidiaconatus Ludisoriensis.
Geografie Arpașu de Sus este străbătut, de la Sud la Nord, de Râul Arpașul Mare și de Râul Arpășel, care se unesc în norul localității formând Râul Arpaș, afluent al Oltului, pe partea stângă.
Date istorice În anul 1900 avea 1756 locuitori: 1715 erau români, 16 romi, 14 germani. Iar 11 maghiari.
Structura confesională: 1724 ortodocși, 15 romano-catolici, iar 12 de rit mozaictradus de la hu wiki.
Turism În sudul localității Arpașu de Sus s-a dezvoltat complexul turistic Păstrăvăria Albota.
Vezi și Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
Note
Bibliografie Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751) de ...'', Anul Domnului 1900. Dela s. Unire 200., Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat., Blaș [Blaj], pp. 303 și 367.
Legături externe
Biserica ortodoxă Anuarul „Socec” al României Mari, 1924-1926, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii
Imagini
Arpașu de Sus, Arpașu de Jos Arpașu de Sus, Arpașu de Jos