Vărvăreuca este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Florești Republica Moldova. Localitatea este situată pe malul drept al râului Răut.
Istorie Așezarea Vărvăreuca XV Situl datează din perioada eneolitică, al 2-lea sfert al mileniului III î.Hr.; cultura Cucuteni-Tripolie, faza târzie. Așezarea se află pe malul Răutului, la 1,5 km spre est de locul numit „Cucuieți”. Ocupă o suprafață de 350×250 m. A fost cercetată o locuință cu dimensiunile de 25 m x 7 m. În ea au fost găsite unelte de import: cuțite din lemn cu retușuri oblice, răzuitoare, 50 de greutăți pentru războiul de țesut, peste 100 de vase din ceramică, printre care oale bitronconice și sferoconice cu urechiușe, cratere, străchini conice.
Vasele sunt decorate cu un ornament aplicat cu vopsea cafenie-închisă, uneori roșie. Pe partea superioară a vaselor este aplicat un brâu din cercuri cu tangente, sub bazele vaselor sunt pictate linii orizontale. Pe câmpurile libere sunt desenate siluetele unor arbori, scărițe, plante stilizate, linii ondulate sau piezișe, ovaluri, figuri de animale, în special câini. Străchinile sunt desenate în interior și exterior cu festoane, cruci, cerculețe, șerpi, triunghiuri, semne solare. Tehnica de construcție folosită: piatră, resturi de lemn, ceramică. Situl este inclus în patrimoniul național și artistic al Rep. MoldovaAșezarea Vărvăreuca XV : Situri : Catalogul monumentelor conform categoriei : MONUMENT.MD. Așezarea s-a menținut până în anul 376, când a fost devastată și incendiată în urma invaziei hunilor.
„Pe aceste locuri au staționat, în foarte multe rânduri, cete de nomazi, sosiți din stepă, mărturie materială a acestui fapt servind cele 18 movile funerare.”Ion Hîncu apud Vasile Trofăilă. Orașul Florești. Chișinău: „VAST-M” SRL, 2008, p. 12
Întemeierea thumb|Gaspar Graziani În 1610, răzeșii din valea Răutului, rând pe rând își vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos.DIRA. Veacul XVII. București, 1952, vol. I, p. 137 in V. Trofăilă , Orașul Florești. Istorie și contemporaneitate, Ed. "VAST-M" SRL, Chișinău, 2008, p. 22 Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție și pe timpul domnitorilor Ștefan Tomșa și Radu Mihnea.Nicolae Stoicescu. Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova. Sec. XIV-XVII. București. 1971, p. 347 in V. Trofăilă, op. cit., p. 23 La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar Graziani originar din Bihać (Bosnia).
Miron Costin scrie despre acesta: „era mai capu atunce Bucioc, vornicul mare de Țara de Jios”.Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei…Chișinău, 1972, p. 101, in V. Trofăilă, idem Prima măsură a noului domn a fost înăbușirea în sânge a unei revolte a țăranilor orheieni. Fiind pus la tron cu scopul de a stăvili acțiunile regatului Poloniei de a își întinde hotarele dincolo de Nistru, domnitorul a devenit de fapt un exponent al luptei antiotomane. Continuator al politicii lui Mihai Viteazul se gândi să încheie alianțe cu creștinii și să lupte împotriva otomanilor, iar mai apoi să unifice Țările Române. Pentru început, încheie alianță cu Polonia, semnând tratat cu hatmanul Żółkiewski la Hotin, prin care au hotărât să scuture țara de sub jugul turcesc. Aflându-se de cele întâmplate la Iași, sultanul acționează energic. Turcii, în frunte cu Skender-ber, seraskerul de Caramania (generalissim al teritoriilor de la Dunăre) și cu ajutoarele tătarilor conduși de Galga-sultan, Cantemir-bey și Aladin au intrat în țară. Soarta s-a decis la Țuțora, lângă Iași, unde armata moldo-polonă a fost înfrântă. Domnitorul a fugit în toiul nopții de pe câmpul de bătaie, vrând să treacă în Transilvania, dar a fost decapitat de hatmanul Șeptilici și de Goia. Ultima luptă a polonilor cu armatele adversare s-a dat în retragere, la Movilău.Gaspar Graziani - Wikipedia Costea Bucioc a comandat oastea Moldovei în timpul războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți, posesia marelui vornic Bucioc ne spune Vladimir Nicu.
Însă, după o altă versiune, comuna este întemeiată în 1819. Fiind situată pe malul drept al Răutului, Vărvăreuca s-a pomenit în ținutul Iași cu centrul la Bălți. Atestat în 1859 și având deja 85 de gospodării și 460 de locuitori (Spiski, 49) acesta nu este satul Cucuieți după cum se crede, deoarece Cucuieții sunt menționați ca moșie aparte, existând paralel cu Vărvăreuca și în 1859 și în 1867, ne spune dl. Vasile Trofăilă în cartea sa Județul Soroca. Monografie ilustrată, 1999.
Indiferent care este versiunea adevărată, un lucru este de necontestat; și anume faptul că această localitate își are drept întemeietori răzeșii care și-au edificat de-a lungul generațiilor o istorie glorioasă.
Sub dominația Imperiului țarist thumb|left|200px|Stema Basarabiei thumb|right|200px|Basarabia (colorată conform reliefului) în comparație cu frontierele actuale Secolul XVIII este marcat de o permanentă expansiune rusească spre sudul, vestul și nordul Europei. Punctele strategice erau țărmurile Balticii, teritoriul din nordul Mării Negre, Constantinopolul, strâmtorile Bosfor și Dardanele, Dunărea, Peninsula Balcanică, Polonia și cel puțin restul lumii slave, Principatele Române, alte popoare și state situate în calea expansiunii lor.Ion Stafi. Spovedaniile Basarabiei. Chișinău: Editura Bons Offices, 2005, pp. 12-14 După terminarea războiului ruso-turc din anii 1789-1792, prin Tratatul de pace de la Iași, teritoriul situat între Bug, Nistru și Marea Neagră, care aparțineau statului tătăresc Edisan, este anexat de Rusia care ajunge prin cuceririle sale la hotarele răsăritene ale Moldovei.Idem, p. 16 În 1806 Turcia declară război Rusiei. În timp de șase ani Moldova a fost teatrul de război care supunea populația la contribuții peste măsură de mari. Turcia înfrântă, încheie Pacea de la București la 16 mai 1812 prin care aceasta cedează Rusiei, neavând niciun drept, teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru.V. Trofăilă, op.cit., p. 32. Articolul IV al Tratatului de pace prevedea: Prutul, din locul în care intră în Moldova până la gurile sale și de acolo malul stâng al Dunării, până la Chilia și la vărsarea ei în Marea Neagră, formează frontiera celor două imperii. Articolul V prescria: Partea din Moldova așezată pe malul drept al Prutului este abandonată și dată Sublimei Porți. Înalta Poartă Otomană cedează curții imperiale rusești pământurile din stânga Prutului. Tratatele care existau între Moldova și Turcia și care garantau integritatea și deplina autonomie a Moldovei au fost violate de turci. Rușii au profitat de situația critică în care se afla la vremea respectivă Imperiul Otoman pentru a anexa o provincie la care nu avea nici-un drept, nici istoric, nici etnografic, împotriva voinței unei populații pașnice, ce nu avea nimic în comun cu poporul rus.Ion Stafi, op. cit., pp. 16-17 La sfârșitul anului 1812 românii basarabeni emigrează în Principatul Moldovei din dreapta Prutului. Autoritățile țariste interzic traversarea Prutului sub amenințarea cu moartea declarând că Moldova de peste Prut este contaminată cu ciumă. În Moldova dintre Prut și Nistru începe instaurarea administrației rusești, iar țarul îi obligă pe autohtoni să-i depună jurământ de credință expediind în ținuturi emisari.
Ocupând Basarabia, Rusia face un joc de-a autonomia locală, fiind în același timp interesată să instaleze în regiune controlul nelimitat al reprezentantului țarului și al ministerelor din Petersburg – al guvernatorului provenit, în majoritatea cazurilor din generali, înconjurat fiind de o sumedenie de funcționari ruși. La 29 aprilie 1818, țarul Rusiei Alexandru I efectuează o vizită la Chișinău; cu acest prilej a fost promulgată legea Așezământul obrazovaniei oblastei Basarabiei prin care puterea executivă revine unui general-guvernator a cărui autoritate era limitată de un organ numit Înaltul Sfat al oblastei, compus dintr-un nacialnic (președinte), patru membri, viceguvernatorul și doi judecători, toți numiți, și șase deputați aleși de nobilime pe un termen de trei ani. Limba oficială se prevedeau a fi rusa sau moldoveneasca(româna). Regiunea Basarabia este împărțită în șase ținuturi/județe:
Cu centrul la Bălți Hotin Iași
Cu centrul la Chișinău Orhei Bender Akkerman Ismail
Comuna Vărvăreuca, fiind situată pe malul drept al râului Răut, aparținea de ținutul Iași cu centrul la Bălți.
În ținuturi s-au menținut ispravnicii – câte unul de fiecare, plus câte patru asesori sau comisari, aleși de nobilime și confirmați de namestnicul țarului în regiunea Basarabia. S-au păstrat și ocoalele, cu câte un ocolaș în frunte, iar în satele funcțiile administrative și polițienești erau executate de vornici.Platon M. ș.a. Istoria administrației publice din Moldova, Chișinău, 1999, p. 216 apud V. Trofăilă, op. cit., pp. 33-34 La scurt timp după moartea lui Alexandru I, urmașul său, țarul Nicolai I (1825-1855), introduce un sistem de restricții politice și naționale. În 1828, așezământul a fost abrogat. La propunerea prințului Voronțov, conducerea Basarabiei trece în mâna guvernatorului. În fruntea ținuturilor erau numiți nacialnici de limbă rusă. Articolul 63 al noului Regulament interzicea folosirea limbii române în actele publice. Funcționarii publici erau numiți de guvernator. Astfel începe o acțiune masivă de rusificare prin administrație, biserică și școală. În 1843 limba română este suprimată în toate instituțiile statului. În 1871, Basarabia este transformată într-o simplă gubernie a Imperiului Rus, fiind administrată după legile rusești.Ion Stafi, op. cit., p 19 În locul ocoalelor sunt introduse volostile de tip rusesc. În Basarabia împărțirea pe voloste a existat între 1828-1919.ESM. Chișinău, 1971, vol.2, p. 76 in V. Trofăilă, op. cit., p. 34 Volostea întrune câteva comune (sate) învecinate. Administrația ei se constituia din adunarea volostei, președintele volostei, uprava volostei, judecătoria de voloste.
Satul Vărvăreuca era administrat de un primar, denumit staroste, doi ajutori ai săi și de comandantul poliției comunale (stanovoi). Ei erau aleși de consiliul sătesc, compus de toți locuitorii bărbați majori ai comunei. Cancelaria comunei era încredințată unui secretar denumit pisar. Din 1818 până în 1835, la fel ca și în satul Florești, satul Vărvăreuca s-a aflat în ținutul Iași, ocolul Căinari. Organizarea teritoriului Basarabiei în 6 județe genera mari dificultăți în administrarea ei, de aceea șefii regiunii s-au adresat țarului cu rugămintea de a crea județe noi. La 18 decembrie 1835 monarhul a dispus crearea județelor Soroca și Orhei.ANRM. F.6, inv.2, u.p. 937, f.2. apud V. Trofăilă, op. cit., p. 34 În cadrul lor au fost formate și volostile, printre care și Florești, în care a intrat și satul Vărăvăreuca.