Curd Gustav Andreas Gottlieb Franz Jürgens (n. 13 decembrie 1915, München-Solln – d. 18 iunie 1982, Viena) a fost un actor de teatru și film germano-austriac.
Date biografice Curd Gustav Andreas este fiul unui om de afaceri din Hamburg și al unei actrițe franceze. El va vorbi deja ca și copil franceza și germana. Copilăria pe cara a avut-o în cartierul Westend, din Berlin, o amintește pe larg Curd Gustav în autobiografia sa. După terminarea școlii a lucrat la început ca jurnalist la cotidianul "8-Uhr-Abendblatt" din Berlin, în același timp studiază actoria și se prezintă în 1933 la studioul cinematografic german UFA (Universum Film AG). În 1944 după terminarea turnării filmului "Wiener Mädeln" (Fete vieneze), din cauza unui conflict avut cu fratele lui, Ernst Kaltenbrunner, un ofițer SS, este internat într-un Lagăr de muncă. După câteva săptămâni reușește să evadeze și să se ascundă. După terminarea celui de al doilea război mondial lucrează ca intendant la teatrul de stat din Straubing și la teatrul Hébertot din Paris. Nu are prea mult succes ca regizor în Austria. După 1945 primește cetățenia austriacă, din punct de vedere politic este un admirator al lui Willy Brandt. Curd Gustav a fost de cinci ori căsătorit, după cum urmează: cu actrițele Lulu Basler (1938), Judith Holzmeister (1947) și Eva Bartok (1955), cu manechinul Simone Bicheron (1958) și pe urmă, în 1978, cu Margie Schmitz. Din cauza staturii sale și a stilului său rece, a fost supranumit "Dulapul normand" de Brigitte Bardot. În anul 1905 a fost întocmită de revista Bild o listă a celor mai sexi bărbați, Curd Gustav ocupă pe listă, locul doi. El a avut mai multe domicilii, unde era servit de un personal numeros. În 1967 este de mai multe operat din cauza unei insuficiențe cardiace, cauzată de băutură, tutun și o alimentare excesivă. El moare în 1982, înainte de terminarea ultimului său film.
Filmografie (selectivă)
Distincții 1955: Coppa Volpi (actor) - Des Teufels General und Die Helden sind müde 1966: Kainz-Medaille 1973: Premio Sorrento în Neapole 1976: Profesor universitar la academia de artă din Austria 1981: Verdienstkreuz des Verdienstordens der Bundesrepublik Deutschland 1981: Filmband in Gold (Banderola de Aur) pentru activitatea cinematografică 1982: Goldene Kamera
Discografie Ferry To Hong Kong / Live For Love (1959; Top Rank) Blacky Jones / Majanah-Keh (1961; Ariola) Mackie Messer / Kanonen-Song (1963; Ariola) Ich hab’ Bäume ausgerissen / O Susanna (1969; Philips) Ich hab’ Bäume ausgerissen / Lonesome Traveller (1969; Philips) Auf der Reeperbahn nachts um halb eins / Kleine Möwe, flieg nach Helgoland (1970; Ariola) Überall ist es schön auf dieser Welt („Käpt’n Rauhbein-Song“) / Unter den schmutzigen Sternen der Stadt (1971; Telefunken) 60 Jahre – und kein bißchen weise / Wenn (1975; Polydor) Kalter Kaffee / Wenn man sich so den Tag betrachtet (1976; Polydor) Kopf oder Zahl / Gieß mir kein Wasser in den Wein (1977; Polydor) Waren das noch Zeiten / Winnetou (1981; RCA)
Bibliografie Curd Jürgens: „… und kein bißchen weise“, 1976 (Autobiografischer Roman), ISBN 3-85886-054-9 Curd Jürgens: „Der süsse Duft der Rebellion“, 1980 (Roman), CJ und Droemer Knaur Verlag Schoeller & Co, auch: ISBN 3-426-00825-4 Dt. Filminstitut/ Dt. Filmmuseum: Curd Jürgens. Henschel Verlag 2007. ISBN 978-3-89487-587-9 Guido Knopp und Peter Arens „UNSERE BESTEN Die 100 größten Deutschen“ Econ Verlag, ISBN 3-430-15521-5, 1. Auflage 2003
Legături externe
Biografie bei WHO'S WHO Nachlass Curd Jürgens la muzeul filmului, Frankfurt/Main Curd Jürgens la filmportal.de
Categorie:Nașteri în 1915 Categorie:Decese în 1982 Categorie:Actori germani Categorie:Actori austrieci Categorie:Germani din secolul al XX-lea Categorie:Oameni din München