Prințul Filip al Belgiei, Conte de Flandra (24 martie 1837 – 17 noiembrie 1905) a fost al treilea fiu (însă al doilea fiu supraviețuitor) al regelui Leopold I al Belgiei și a soției lui, Louise d'Orléans (1812-1850). S-a născut la Palatul Laeken, în apropiere de Bruxelles, Belgia. A fost numit Conde de Flandra la 14 decembrie 1840.
A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905.
La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques PoumayAlegerea lui Filip, conte de Flandra, ca print al Principatelor, 10 nov 2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică, accesat la 13 decembrie 2011.
Căsătorie și copii La 25 aprilie 1867, la Berlin, s-a căsătorit cu Marie Luise Alexandra Caroline, Prințesă de Hohenzollern, (1845-1912), fiica lui Karl Anton von Hohenzollern (1811-1885) și a soției lui Josephine de Baden (1813-1900).
Filip și Marie au avut cinci copii: Prințul Baudouin (1869-1891) Prințesa Henriette (gemeni) (1870-1948) Prințesa Joséphine Marie (gemeni) (1870-1871) Prințesa Joséphine Caroline (1872-1958) Albert I (1875-1934)
Filip a murit la Bruxelles la 17 noiembrie 1905 la vârsta de 68 de ani.
Arbore genealogic
</div>
Note
Bibliografie Damien Bilteryst, Philippe comte de Flandre, frère de Léopold II, Editura Racine, Bruxelles, 2014.
Categorie:Nașteri în 1837 Categorie:Decese în 1905 Categorie:Prinți de Saxa-Coburg și Gotha Categorie:Casa de Saxa-Coburg și Gotha Categorie:Prinți belgieni