250px|right|thumb|Tancurile Sherman M4 şi M4A3 şi infanteria celui de-al patrulea regiment blindat al Armatei S.U.A. în oraşul Coutances Operațiunea Cobra a fost numele de cod pentru ofensiva lansată de către Armata I americană la opt săptămâni după Debarcarea din Normandia, în timpul Campaniei din Normandia din al Doilea Război Mondial. Inițiată de general–locotenentul american Omar Bradley cu scopul de a profita de faptul că atenția germanilor era îndreptată spre activitatea trupelor britanice și canadiene din jurul orașului Caen, și cel de a străpunge defensiva germană în timp ce forțele inamice erau neatente și dezechilibrate. Odată ce a fost creat un coridor, Armata I a putut avansa în Bretania determinând retragerea armatei germane și eliberându-se de constrângerile impuse prin operarea pe teritoriul Normandiei ocupate de naziști. După un debut lent, ofensiva s-a mobilizat iar rezistența germană a cedat și o parte din soldați s-au refugiat spre Sena. Lipsiți de resursele necesare pentru a face față situației, răspunsul germanilor a fost ineficient și întregul front din Normandia s-a prăbușit în scurt timp. Operațiunea Cobra, împreună cu ofensivele corespunzătoare derulate de armatele a II-a britanică și I canadiană, a fost decisivă în asigurarea unei victorii a aliaților în campania din Normandia.
Fiind amânată de mai multe ori din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, Operațiunea Cobra a început pe 25 iulie cu un puternic bombardament aerian, lansat de mii de aeronave ale aliaților. Ofensivele susținute au atras cea mai mare parte a rezervelor germane de blindate înspre sectorul britanic și canadian. Favorizați de lipsa generală a resurselor umane și materiale, germanilor le-a fost imposibil să formeze linii succesive de apărare. Unitățile corpului VII au condus aslatul inițial al diviziei a doua, în timp ce alte corpuri ale Armatei I au susținut atacuri pentru a ține pe loc unitățile germane. În prima zi progresul a fost lent, dar opoziția a început să șovăie, atunci când zidul defensiv a fost spart. Până la 27 iulie rezistența a fost depășită, iar corpurile VII și VIII avansau rapid izolând Peninsula Cotentin.
Până la 31 iulie, corpul al XIX-lea a distrus ultimele forțe care se opuneau Armatei I, și trupele lui Bradley au câștigat în cele din urmă. Întăririle au fost mutate spre vest de către mareșalul Günther von Kluge și implicate în diferite contraatacuri, cel mai de anvengură dintre acestea (numele de cod Operațiunea Lüttich) fiind lansat pe 7 august între Mortain și Avranches. Deși acest lucru a dus la cea mai sângeroasă etapă a luptei, a fost susținută de unitățile deja extenuate și epuizate, nu a avut alt efect decât diminuarea forțelor lui von Kluge. La 8 august trupele noii armate a Statelor Unite: Armata III, au capturat orașul Mans, fostul sediu al Armatei VII germane. Operațiunea Cobra a transformat lupta de înaltă intensitate a infanteriei din Normandia într-o strategie de manevră rapidă care a dus la înaintarea din Falaise și la pierderea poziției germane din nord-vestul Franței.
Contextul După succesul obținut de aliați invaziei din Normandia, în 6 iunie 1944, înaintarea a fost încetinită pentru a facilita regruparea aliaților în Franța și pentru a înlezni o expansiune viitoare, portul din Cherbourg, de pe flancul vestic al sectorului american,și orașul istoric Caen, din sectorul britanic și canadian din est, au reprezentat principalele obiectiveVan der Vat, p. 110. Planul original al companiei din Normandia prevedea eforturi puternice ale ofensivei în ambele sectoare, în cadrul cărora general-locotenentul Miles Dempsey, din Armata II britanică, ar fi apărat Caenul și partea sudică a lui,Bradley, p. 261 iar general–locotenentul Omar Bradley, din Armata I a Statelor Unite, s-ar fi îndreptat către LoaraWilliams, p. 24.
Generalul Bernard Montgomery, comandantul tuturor trupelor terestre aliate din nord, intenționa ca orașul Caen să fie conceput în ziua D (D-Day), în timp ce Cherbourgul urma să fie cucerit cincisprezece zile mai târziu.Williams, p. 38 Armata II urma să asedieze Caenul și apoi să formeze un front în partea sud-estică, avansând până la Caumont-l’Evente, pentru a cucerii teritorii și a proteja flancul stâng al Armatei I, în timp ce aceasta se deplasa spre Cherbourg.Ellis, p. 78 Cucerirea Caenului și a împrejurărilor lui - dezinabilă din cauza terenului deschis care ar fi permis tactici de manevrăGreiss, p.308 – ar fi permis Armatei a II-a înaintarea spre sud pentru a cuceri Falaise, care ar fi putut fi folosit ca punct de plecare pentru a avansa spreArgentan și apoi spre Touques River.Ellis, p. 81 Cucerirea Caenului a fost descrisă de către istoricul L.F.Ellis, ca fiind cel mai important obiectiv cu care a fost însărcinat corpul I al general–locotenetului Crockers I Corps. Totuși atât Ellis cât și Chester Wilmot au caracterizat planul aliaților ca “ambițios”; regiunea Caen avea cea mai importantă defensivă din Normandia. 250px|right|thumb|Ofensivele Anglo-Canadiene în zona Caen după Debarcarea din Normandia, din 6 iunie până în 20 iulie 1944 Tentativa inițială a corpului I de a ajunge în oraș în ziua D (D-Day) a fost blocată de elemente ale Diviziei 21 Panzer și din cauza faptului că majoritatea forțelor germane au fost trimise să preîntâmpine invazia frontului anglo–canadian, care a fost oprit pe loc. Operațiunea Perch din săptămâna care a urmat zilei-D și Operațiunea Epsom (26-30 iunie) au câștigat câteva teritorii dar Caenul a rămas în mâinile germanilor până la Operațiunea Charnwood (7-9 iulie), când Armata a II-a a reușit să ocupe partea de nord a orașului, până la râul Orne într-un asalt frontal.Keegan, p. 135Williams, p. 131
Ofensivele succesive anglo-canadiene în jurul Caenului, au atras cele mai bune forțe germane în Normandia, inclusiv marea majoritate a tehnicii disponiblile înspre partea estică a întăriri aliaților. Chiar și așa Armata I a Statelor Unite a depus eforturi puternice pentru a câștiga bătăliile împotriva rezistenței germane. În mare parte, operațiunile s-au derulat încet din cauza împedimentelor teritoriului german cu garduri dense, buncăre și păduri, pentru care unitățile Statelor Unite nu fuseseră antrenate.Greiss, p. 317 Mai mult din lipsa facilităților unui front care să fie ocupat de aliați, toate întăririle și proviziile trebuiau preluate de pe plaje și erau la mila apei.Greiss, p. 308–310 Pe 19 iunie, o furtună puternică s-a abătut asupra Canalul Mânecii, durând trei zile și cauzând întârzieri semnificative ale regrupării aliaților și amânarea unor operațiuni planificate.Williams, p. 114 Încercarea Armatei I de a înainta în sectorul de vest, a fost în cele din urmă oprită de Bradley înainte de orașul Saint-Lô,Williams, p. 163 cu scopul de a da proritate operațiunilor direcționate la capturarea Cherbourgului.Greiss, p. 312 Forțele care apărau Cherbourgul nu au fost pregătite suficient, fiind patru unități de luptă formate din resturi ale unor unități care se retreseseră până în Peninsula Cotentin. Defensiva portului era pregătită în principal să facă față unui atac venit dinspre mare,Hastings, p. 163 totuși rezistența germană organizată a cedat numai pe 27 iunie, când noua Infanterie americană a reușit să reducă defensiva de la Cap-de-la-Hague la nord-vestul orașului.Hastings, p. 165 În decurs de patru zile Corpul VII condus de generelal-maior J. Lawton “Lightining Joe”Collins a reluat ofensiva împotriva orașului Saint-Lô alături de Corpul al XIX-lea și Corpul al VIII-lea,Greiss, p. 316 determinând germanii să aducă tehnică suplimentară în sectorul Statelor Unite.
Planificarea Conform autobiografului oficial al lui Montgomerz, bazele Operțiunii Cobra s-au pus în data de 13 iunie.Hastings, p. 249Williams, p. 126 Planificarea operațiunii a fost susținută în mod deosebit de important de informațiile obținute în urma decodificării mesajelor transmise între statul major german și generalii lui Hitler.Lewin, p. 336 Planul lui Montgomery la momentul respectiv avea nevoie ca Armata I condusă de Bradley să cucerească Saint-Lô și Coutances, iar apoi să avanseze înspre sud din doua direcții; una dinspre Caumont înspre Vire și Mortain, cealaltă dinspre Saint-Lô înspre Villedieu și Avranches, cu toate că dispozițiile erau ca presiunea să fie păstrată de-a lungul Peninsulei Cotentin înspre La Haze-du-Puits și Valognes, capturarea Cherbourg-ului de către Corpul VII condus de Collins în data de 27 iunie, graficul inițial a lui Montgomery era depășit, astfel că atacul dinspre Caumont nu a mai avut loc.Esposito, p.78-80
Ca urmare a concluzionării Operațiunii Charnwood și a contramandării ofensivei asupra orașelului Saint-Lô,Wilmot, p. 351Greiss, p. 311 Montgomerys-a întâlnit cu Bradley și Dempsey în data de 10 iulie pentru a discuta următoarea mișcare a Grupului de Armată 21.Trew, p. 49 În timpul discuțiilor Bradley a recunoscut că progresarea pe flancul de vest era greoaie. Însă Bradley lucra asupra unui plan care să creeze o breșă, plan ce avea numele de cod „Operațiunea Cobra” și care să fie pus în aplicare de Armata I în data de 18 iulie.Blumenson, p. 187Zaloga, p.32D'Este, p.338Weigley, p.136Pogue, p.197Williams, p. 175 I-a prezentat ideile sale lui Montgomery,Bradley, p. 272 care le-a aprobat, iar directiva apărută în urma întâlnirii dădea de înțeles într-un mod cert că strategia generală pentru urmatoarele zile era ca atenția inamicului să fie distrasă de la Armata I asupra sectorului canadiano-britanic. Dempsey a fost instruit să aleagă cât mai multe din efectivele germane asupra sa, în special unitățile de blindare, astfel încât calea pentru forțele lui Bradley să fie cât mai ușoară. Pentru a rezolva acest lucru a fost planificată „Operațiunea Goodwood”,Trew, p. 64 iar Eisenhower a asigurat că ambele operațiuni vor beneficia de sprijinul și suportul Forțelor Aeriene Aliate, în forță prin intermediul bombardierelor strategice puse la dispoziție.250px|right|thumb|Dispoziţii germane, în noaptea de 24 spre 25 iulie 1944
Pe 12 iulie, Bradkez le aduce la cunoștință subordonaților săi planul Operațiunii Cobra, care consta în trei faze de acțiune. Principalul efort al operațiunii urma să fie dus de către Corpul VII condus de Collins. În prima fază operațiunii, atacul de străpungere, urma să fie efectuat de diviziile de infanterie cu numarul 9 și 30, conduse de generalul-maior Manton Eddy, respectiv generalul-maior Leland Hobbs. În timpul atacului s-ar fi creat o brișă în zona tactică a nemților, după care diviziile de infanterie ar fi ținut flancurile create în urma breșei, în timp ce Divizia I Infanterie condusă de generalul-maior Huebner și Divizia a II-a blindate condusă de generalul-maior Brooks, urma să avanseze în teritoriul inamic până când linia de rezistență a acestora ceda.Hastings, p. 252 În faza a doua a operațiunii, un efectiv de aproximativ cinci-șase divizii urma să avanseze prin breșa creată după care să pivoteze spre vest.Hastings, p. 250 Dacă aceste doua faze aveau să aibă succes, pozițiile vestice ale germanilor ar fi devenit nesusținute de restul efectivelor nemțești, iar a treia fază ar fi o avansare relativ ușoară înspre capătul de sud-est al Peninsulei Bretagne,Esposito, pp. 76–77 urmată de încercuirea și ocuparea acesteia.Zaloga, p.3 Informațiile oferite de Armata I estimau că în primele zile de după declanșarea Operațiunii Cobra nu avea loc niciun fel de contraatacuri germane,Weigley, p.149 iar dacă după acele câteva zile s-ar fi materializat astfel de atacuri,Blumenson, p.207 acestea nu ar fi constat decât în atacuri efectuate de forțe germane de mărimea unor batalioane.Williams, p. 185