Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.
Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.
Toponime În În În În friulană Aquilee În Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
Geografie Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.
Istorie 200px|thumb|right|As emis sub împăratul Flavius Victor (387-388), la monetăria din Aquileia; avers: D N FL VIC-TOR P F AVG, diademă pe cap, bust drapat și cu armură, spre dreapta; SPES RO-MA-NORVM, poartă de castru, cu stea între cele două turnulețe ale sale; în exergă, SMAQP.SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman. Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani: Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini.Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34. Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.
În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.
În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republicii Venețiene și a patriarhului rival din Grado, (Noua Aquileia).
Monumente de arhitectură Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
Muzee Muzeele arheologic și paleocreștin.
Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998.Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO
Demografie
Note
Bibliografie Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore. Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana. De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740) Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207 Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq. Menzano, Annali del Friuli (1858–68) Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904) Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160–163.
Legături externe
Iter Aquileiense - Cammino Celeste Aquileia Aquileia, site-ul oficial Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia / Zona arheologică și Basilica Patriarhală de la Aquileia, site al UNESCO Aquileia (YouTube) Aquileia. La cripta degli affreschi / Cripta frescelor (YouTube)
Vezi și Regio X Venetia et Histria
Categorie:Imperiul Roman Categorie:Arhitectură paleocreștină Categorie:Comune din provincia Udine Categorie:Orașe romane Categorie:Mozaic