Zeciuială

Zeciuiala (sinonim: dijmă) a fost un impozit anual egal cu a zecea parte din produsele obținute prin muncă proprie, care trebuia predat cuiva.

Dijma era o dare feudală în natură care reprezintă a zecea parte din produsele principale, percepută de proprietarii feudali de la țăranii dependenți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată.

În Evul Mediu în Transilvania, această dijmă, care era plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili, purta denumirea de „decima”Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 (din cu sensul de „a zecea parte”).

Alte sinonime pentru zeciuială sunt: azeace, azeciuire, madeaDicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002, desetinăNoul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002.

Note

Vezi și Bir Fumărit

Legături externe

Categorie:Taxe Categorie:Feudalism Categorie:Fiscalitate