În fonetică, se numesc consoane alveolopalatale (sau alveopalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dinapoia alveolelor incisivilor superiori și cu corpul limbii ridicat spre palatul tare (vezi și Loc de articulare). Această categorie de sunete reprezintă o subclasă a consoanelor postalveolare și cuprinde numai fricative și africate.
În limba română nu există consoane alveolopalatale. În Europa ele sînt relativ rare; apar în limba maghiară unde de exemplu zseb (buzunar) se pronunță și só (sare) se pronunță sau în limba poloneză unde ćma (molie) se pronunță și dźwięk (sunet) se pronunță . În Asia consoanele alveolopalatale apar în numeroase limbi, ca de exemplu limba chineză mandarină, japoneză și coreeană.
: consoană africată alveolopalatală surdă : consoană africată alveolopalatală sonoră : consoană fricativă alveolopalatală surdă : consoană fricativă alveolopalatală sonoră
Alveolopalatală, Consoană