Cu ochii larg închiși

Cu ochii larg închiși (titlul original în ) este un film dramatic și erotic, în stil oniric, regizat, produs și co-scris de Stanley Kubrick, lansat în anul 1999. Bazat pe nuvela Traumnovelle din 1926 a lui Arthur Schnitzler, cadrul este schimbat din Viena secolului XX în New York-ul anilor '90. Pelicula urmărește aventurile sexuale ale dr. Bill Harford, care rămâne șocat atunci când soția sa, Alice, îi dezvăluie că a luat în considerare să aibă o aventură cu un alt bărbat, cu un an în urmă. El se îmbarcă într-o călătorie nocturnă, timp în care se infiltrează într-o orgie masivă cu măști a unei societăți secrete.

Kubrick a obținut drepturile de filmare ale operei Traumnovelle (Dream Story) în anii '60, considerând că este textul perfect pentru o ecranizare despre relații sexuale. Proiectul a fost reînviat abia în anii '90, când regizorul l-a angajat pe scenaristul Frederic Raphael pentru a-l ajuta cu adaptarea. Filmul a fost turnat în mare parte în Regatul Unit (în afară de unele cadre de amplasare exterioare), și a inclus o recreere în detaliu la Studiourile Pinewood a unor scene stradale din Greenwich Village. Filmul a zăbovit în stadiul de producție, și deține recordul în Guinness World Record pentru cele mai multe zile de filmări, 400.

Eyes Wide Shut a fost ultimul film a lui Kubrick, de vreme ce el a murit la patru zile după ce le-a arătat celor de la Warner Bros. montajul final.Jan Harlan, Stanley Kubrick: A Life in Pictures Pentru a asigura un rating de 17+ în Statele Unite, Warner Bros. a alterat digital anumite scene explicite în post-producție. Această versiune a fost lansată pe 16 iulie 1999, iar recenziile au fost mixte; încasările mondiale ale filmului însumează peste 162 de milioane $. Versiunea necenzurată a fost lansată ulterior pe DVD, HD DVD, și Blu-ray Disc.

Intrigă

Dr. Bill Harford și soția sa, Alice, formează un cuplu tânăr ce trăiește în New York. Ei participă la o petrecere de Crăciun organizată de un pacient înstărit, Victor Ziegler. Bill se întâlnește cu Nick Nightingale, fostul său coleg din perioada studiilor medicale, dar care a renunțat la studii și care acum e pianist profesionist. În timp ce maghiarul Sandor Szavost încearcă să o seducă pe Alice, două tinere modele încearcă același lucru cu Bill. El este întrerupt și chemat de gazdă, care întreținea relațiile sexuale la etaj cu Mandy, o tânără femeie care a luat o supradoză de cocaină și heroină. Mandy își revine cu ajutorul lui Bill.

A doua seară, acasă, în timp ce fumau canabis, Alice îl întreabă dacă a făcut sex cu cele două femei. După ce Bill o asigură că nu, ea îl întreabă dacă a fost vreodată gelos pe bărbații atrași de ea. În vreme ce discuția ia amploare, el spune că femeile sunt mai fidele decât bărbații. Ea refulează, spunându-i de o fantezie recentă pe care a avut-o cu un ofițer naval pe care l-a întâlnit într-o vacanță. Tulburat de destăinuirea ei, Bill este apoi sunat de fiica unui pacient care tocmai a murit. După ce vizitează casa, el întâlnește o prostituată pe nume Domino și merge la apartamentul ei. Alice îl sună chiar după ce Domino începe să-l sărute, după care el încheie această situație stânjenitoare. Întâlnindu-se cu Nick la un club de jazz, Bill află că Nick urmează să meargă la o întâlnire unde va trebui să cânte la pian, legat la ochi. Bill află că, pentru a intra, trebuie să ai un costum, o mască, și parola, pe care Nick o notase. Bill se duce la un magazin de costume și îi oferă proprietarului, dl. Milich, o sumă generoasă de bani pentru a închiria un costum. În magazin, Milich își prinde fiica adolescentă cu doi bărbați japonezi și își exprimă nemulțumirea la adresa lipsei lor de decență.

Bill ia un taxi până la conacul menționat de Nick. Spune parola și descoperă că înăuntru are loc un ritual sexual. O femeie îl avertizează că se află într-un mare pericol. Un portar îl conduce apoi către camera ritualului, unde un maestru de ceremonii îmbrăcat într-o mantie roșie îi cere lui Bill o a doua parolă. Bill îi spune că a uitat-o. Femeia cu mască care l-a avertizat pe Bill intervine și insistă în a-l „salva”. Bill este gonit din conac și avertizat să nu spună nimănui ceea ce a văzut aici.

Chiar înainte de răsărit, Bill ajunge acasă confuz. El o găsește pe Alice râzând zgomotos în somn și o trezește. În timp ce plânge, ea îi spune că a avut un coșmar în care făcea sex cu ofițerul naval și mulți alți oameni, și râdea la idea de a fi văzută de Bill împreună cu ei. În dimineața următoare, Bill se duce la hotelul la care este cazat Nick, dar recepționerul îi spune lui Bill că un Nick înfricoșat și vânăt la față a părăsit hotelul acum câteva ore, împreună cu doi tipi robuști. Bill se duce pentru a returna costumul, dar nu și masca, pe care realizează că a rătăcit-o, unde află și că Milich își folosește fiica pentru prostituție.

Bill se întoarce la conac de unul singur și este întâmpinat la poartă de un om ce îi înmânează un plic în care i se cere riguros să-și abandoneze investigațiile. După ce citește în ziar despre un model care a murit după o supradoză, Bill îi vede cadavrul la morgă și o identifică ca fiind Mandy. Bill este chemat la casa lui Ziegler, unde se confruntă cu evenimentele din ultimele 24 de ore. Ziegler a fost și el prezent la orgie, și a realizat de legătura lui Bill cu Nick. Ziegler îi dezvăluie lui Bill că a pus să fie urmărit pentru propria protecție, și că avertismentele adresate lui Bill de societatea secretă sunt doar pentru a-l speria și a nu vorbi despre orgie. Cu toate acestea, el insinuează că societatea este capabilă să ia măsuri pe baza avertismentelor respective. Bill îl întreabă despre moartea lui Mandy, pe care Ziegler a identificat-o ca fiind femeia cu mască de la ritual, care s-a „sacrificat” pentru a-l salva pe Bill de la pedeapsă, dar și despre dispariția lui Nick, pianistul. Ziegler insistă că Nick este în siguranță înapoi acasă la Seattle. Ziegler îi zice și că „pedeapsa” este, de fapt, o șaradă a societății pentru a-l speria și mai tare pe Bill, și că nu a avut nicio legătură cu moartea lui Mandy; ea era o prostituată și o dependentă de droguri, care a murit în urma unei supradoze accidentale. Bill nu este convins de spusele lui Ziegler, dar nu mai spune nimic. Când se întoarce acasă, Bill găsește masca închiriată pe pernă, lângă soția sa care doarme. Izbucnește în lacrimi și decide să-i spună întregul adevăr lui Alice. În următoarea dimineață, ei se duc la cumpărăturile de Crăciun împreună cu fiica lor. Alice îi spune că ar trebui să fie recunoscători că au supraviețuit, că îl iubește, și că trebuie să facă ceva urgent. Când Bill întreabă ce, ea răspunde simplu: „Sex”.

Distribuție

Tom Cruise — Dr. William "Bill" Harford Nicole Kidman — Alice Harford Sydney Pollack — Victor Ziegler Marie Richardson — Marion Nathanson Todd Field — Nick Nightingale Sky du Mont — Sandor Szavost Rade Šerbedžija — Dl. Milich Vinessa Shaw — Domino Fay Masterson — Sally Leelee Sobieski — Fiica lui Milich Alan Cumming — Recepționerul Leon Vitali — Mantie Roșie Julienne Davis — Amanda "Mandy" Curran Thomas Gibson — Carl Thomas Madison Eginton — Helena Harford

Producție

Dezvoltare În timp ce Stanley Kubrick era interesat să facă un film despre relații sexuale încă din 1962, din timpul producției filmului Dr. Strangelove, proiectul a fost început abia după ce a citit, în 1968, nuvela Dream Story, scrisă de Arthur Schnitzler, când era în căutare de lucru după ce a terminat 2001: O odisee spațială. Kubrick a devenit interesat în adaptarea nuvelei, și cu ajutorul jurnalistului Jay Cocks, a cumpărat drepturile de autor ale cărții. În anii '70, Kubrick l-a considerat pe Woody Allen în rolul protagonistului evreu. În următorul deceniu, Kubrick a considerat chiar să-și realizeze adaptarea ca o comedie erotică „cu un aer sălbatic și sumbru”, cu Steve Martin în rolul principal.Herr, Michael. CLASSIC HOLLYWOOD: Kubrick, Vanity Fair (August 1999) Proiectul a fost reînviat abia în 1994, când Kubrick l-a angajat pe Frederic Raphael să lucreze la scenariu, actualizând cadrul din Viena secolului 20 în New York-ul sfârșitului de secol 20. Kubrick l-a invitat pe Michael Herr, un prieten personal care l-a ajutat să scrie Platoșa de metal, pentru revizuiri, dar Herr a refuzat, temându-se că producția va dura prea mult, cât și pentru faptul că va fi prost plătit.

Adaptarea Acțiunea din nuvela Dream Story din 1926, scrisă de Arthur Schnitzler, are loc în Viena la puțin timp după începutul secolului 20. Personajele principale sunt Fridolin și Albertina, care formează un cuplu; casa lor este una obișnuită din suburbii, nu luxosul apartament ce apare în film. Schnitzler însuși, ca și protagonistul nuvelei, a trăit în Viena, era evreu, și doctor, cu toate că Schnitzler a abandonat în cele din urmă medicina pentru a scrie.

Cu toate că se presupune uneori că Fridolin și Albertina, cuplul protagonist din Dream Story, ar fi evrei, nu există nimic în carte care ar justifica aceste presupuneri, și nici Fridolin sau Albertina nu sunt nume evreiești obișnuite; în timp ce Nachtigall (Nightingale) este identificat clar ca evreu. Kubrick (el însuși având rădăcini evreiești) elimina frecvent referințele la evrei ale personajelor din operele adaptate de el. În cazul lui Eyes Wide Shut, Frederic Raphael (care este și el evreu) a dorit să păstreze fundalul evreiesc al protagoniștilor, dar Kubrick a insistat că ei ar trebui să fie americani „get-beget”, fără detalii care ar instiga orice fel de presupuneri. Regizorul a adăugat că Bill ar trebui să fie un „Harrison Ford non-evreu” (cu toate că mama lui Ford era evreică), și a creat numele de Harford ca și o iluzie la actor. Acest lucru este reflectat în scena în care Bill Harford este șicanat de studenți, în timp ce se îndrepta spre casă, dimineața. În film, Bill este șicanat prin cuvinte homofobe. În nuvelă, acești băieți sunt recunoscuți ca fiind membrii ai unei fraternități antisemitice.Lowenberg, Peter. "Freud, Schnitzler, and Eyes Wide Shut," in Depth of field: Stanley Kubrick, film, and the uses of history (2006), pp. 255–279. Co-scenaristul lui Kubrick, Frederic Raphael, într-o ediție a Dream Story publicată de Penguin Classics, scrie „Fridolin nu se declară ca fiind evreu, dar sentimentele sale de lașitate, pentru că nu reacționează la agresori, arată slăbiciunea evreului austriac în fața provocărilor rasiste.”

Acțiunea nuvelei are loc în timpul unui carnaval, când oamenii poartă des măști la petreceri. Petrecerea la care participă soțul și soția la începutul cărții este un bal mascat, în timp ce în film are loc de Crăciun.

Criticul Randy Rasmussen a sugerat că personajul Bill este fundamental mai naiv, rigid, și puțin inconștient de motivele sale vindicative, decât echivalentul său, Fridolin. Pentru Rasmussen și alții, se consideră că Bill Harford este practic un somnambul ce trece prin viață inconștient de ce se întâmplă în jurul său. În nuvelă, când soția sa îi dezvăluie că a avut o fantezie sexuală cu altcineva, el, în schimb, îi dezvăluie o fantezie de a sa (cu o adolescentă), în timp ce în film, el rămâne pur și simplu șocat. Dezbaterea din film, cea dintre fanteziile cu pacientele sale și femeile care au fantezii sexuale, este absentă din nuvelă, unde fiecare presupune că celălalt are fantezii cu altcineva. În film, înstrăinarea lui Bill de Alice gravitează în jurul dezvăluirii ei; în nuvelă, atât schimbul de fantezii, cât și faptul că soția dezvăluie că în tinerețe s-ar fi putut mărita cu altcineva, precipită sentimentul de înstrăinare.

În nuvelă, soțul presupune de ceva timp că pacienta sa (Marion) este îndrăgostită de el, în timp ce în film, vine ca o surpriză totală, iar el rămâne șocat. El este și mai copleșit de orgie în film, decât în nuvelă. Fridolin este mai îndrăzneț social, dar mai puțin sexual cu prostituata (Mizzi în carte, Domino în film). Fridolin este și conștient de faptul că arată bătrân în nuvelă, cu toate că în film nu se arată mai deloc acest lucru.