Operațiunea Mânia lui Dumnezeu (în ), sau Operațiunea Baionetă, a fost o acțiune secretă a Mosadului Israelian declanșată ca urmare a asasinării a 11 sportivi israelieni delegați la Olimpiada de la München (1972) de către organizația teroristă palestiniană Septembrie Negru și ca parte din războiul dintre Israel și organizațiile teroriste palestiniene.
Ordonată de către prim-ministrul israelian Golda Meir în toamna anului 1972 „Operațiunea Mânia lui Dumnezeu” a continuat circa 20 de ani, perioadă în care au fost urmăriți și eliminați membri ai grupului terorist palestinian Septembrie Negru implicați în asasinatele de la München și ai Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP) responsabili cu organizarea atacului terorist. Agenți israelieni au identificat și eliminat zeci de teroriști în întreaga Europă, dar și pe un chelner marocan nevinovat, Ahmed Bushiki, în Lillehammer, Norvegia, din cauza unei erori de identificare (o mare asemănare cu liderul lui „Septembrie Negru” Ali Hassan Salameh), eroare care s-a soldat cu arestarea, judecarea și condamnarea a 5 membri ai comandoului israelian și cu complicații la nivel diplomatic între Norvegia și Israel (vezi Afacerea Lillehammer). 250px|thumb|Golda Meir, prim-ministrul Israelului
Exportarea conflictului israelo–arab Îndemnată de statele sponsori din grupul sovietic și susținută energic de marea (a doua după Fatah) și belicoasa organizație (Comunist-Marxist-Leninistă fondată în 1967) „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP)” revoluția palestiniană decisese încă din anii 1968-70 să se extindă dincolo de granițele regionale folosind ca principală tactică de război terorismul internațional. Primul atac terorist s-a produs în 1968 cu răpirea unui avion civil israelian El Al aflat în cursă regulată de la Roma la Tel Aviv și deturnarea sa spre Algeria.
După doi ani, ziua de 6 septembrie 1970 le-a adus un succes mediatic grandios palestinienilor cu răpirea a 4 avioane civile: cursa Swissair de la Zürich spre New York și TWA de pe ruta Frankfurt - New York au fost deturnate spre Zarka, în Iordania iar un avion Pan Am plecat de la Amsterdam spre New York a fost răpit și forțat să aterizeze la Cairo. Al patrulea avion a fost un El Al decolat și el, de la Amsterdam spre New York, dar cei trei teroriști, doi bărbați și o femeie, celebra Leila Khaled (femme fatale a „Frontului de Luptă Palestinian” și în relații deosebit de strânse cu dr. Wadi Haddad, șeful de operațiuni al FPEP) au avut ghinionul să fie surclasați de agentul de apărare israelian aflat pe bord, ajutat de călători. Aeronava a aterizat forțat la Londra cu cei doi teroriști răpuși și cu d-ra Khaled ușor rănită. Cererea israeliană de extrădare pentru a fi judecată în Israel, pe motivul că atacul terorist s-a produs la bordul unui avion considerat teritoriu israelian a fost respinsă de britanici, care au avut de suferit consecințe: la 9 septembrie avionul britanic din cursa BOAC Bombay - Londra a fost răpit și deturnat și el, spre Zarka-Iordania.
Aceste avioane, după ce au fost golite de pasageri, au fost detonate în fața presei internaționaleKatz, Samuel M.: Soldier Spies - Israeli Military Intelligence, p. 221, Presido Press, Novato,CA, 1992, ISBN 0-89141-357-X.Merari, Ariel, and Elad, Shlomi: The InternationalDimension of Palestinian Terrorism, p. 131, Jaffe Center for Strategic Studies, Tel Aviv, 1986.
Planificarea
Ca reacție la asasinarea celor 11 sportivi israelieni delegați la Olimpiada de la München (1972) de către organizația teroristă palestiniană Septembrie Negru și pentru a împiedica viitoare acțiuni similare, prim-ministrul Golda Meir a creat „Comitetul X”, un mic grup de oficiali însărcinați cu formularea unui răspuns Israelian, sub conducerea Ministrul Apărării, generalul (rez.) Moșe Dayan, generalul Aharon Yariv consultantul primului ministru în lupta anti-teror, directorul Mosadului, generalul (rez.) Zvi Zamir ș.a. Comitetul a ajuns la concluzia că pentru a împiedica viitoare incidente împotriva Israelului trebuie să fie eliminați cei care au luat parte la hotărârea, organizarea, comanda și execuția masacrului. Decizia de a se recurge la astfel de represalii a fost luată după discuții îndelungate, nu ca o răzbunare, ci pentru a asigura securitatea cetățenilor israelieni în țară și peste hotare. Golda Meir a autorizat acțiunea fără entuziasm, dar orice ambivalență simțită de ea a dispărut când cei trei teroriști supraviețuitori ai masacrului de la München au fost eliberați câteva luni mai târziu de către Germania Federală, îngenunchiată de cererile răpitorilor unui avion Lufthansa.
Prima sarcină a comitetului de informații israelian a fost de a face o listă a tuturor celor implicați în asasinatul din München. Această sarcină a fost îndeplinită cu ajutorul agenților Mosadului din PLO și cu colaborarea agențiilor europene de informații (cu excepția statelor din grupul sovietic, toate țările europene au fost gata să colaboreze tacit pentru a elimina grupările teroriste din propriul teritoriu). Conținutul întregii liste este necunoscut, se presupune un număr de 20-35 de candidați aparținând grupărilor Septembrie Negru și elemente din PLO. Mosadul a fost însărcinat cu localizarea indivizilor și eliminarea lor, păstrând criterii de ambiguitate și de detașare a acestor acțiuni de organele israeliene. În plus, scopul operațiunilor era să instaureze frica printre teroriștii palestinieni. După spusele lui David Kimche, fostul adjunct al comandantului Mosadului, „Scopul nu a fost răzbunarea, ci înfricoșarea. Voiam să îi facem să se uite peste umăr și să simtă că suntem pe urmele lor. Tocmai de aceea am încercat să facem mai mult decât să lichidăm un trecător pe stradă, ceea ce e prea ușor”***: Israeli murderous response to Munich, , accesat: 20 iunie 2012..
Organizarea Mai multe descrieri au apărut, inclusiv literatură de S.F. și filme, în ceea ce privește grupurile trimise de Mosad pentru executarea operațiunii ordonate. Este posibil că diferite grupuri să fi fost formate pentru diferite obiective, ca rezolvarea problemelor de logistică, culegerea de informații etc., în diferite sau suprapuse perioade de timp. În funcție de calitatea surselor, indubitabil, astfel de acțiuni au fost acoperite cu o pâclă deasă de dezinformare, care a dus la raportare și informații contradictorii. Rămâne certitudinea execuțiilor. De menționat că au fost cazuri - vezi mai jos - în care, folosind ocazia, lideri ai OEP au fost eliminați de grupări și personalități palestiniene concurente, precum Abu Nidal și chiar Arafat, care nu suporta să fie suprasolicitat.
Se știe că agentul Mosadului care a organizat și condus echipele, Michael Harari, a declanșat și acțiuni nu au fost întotdeauna sub aprobarea guvernului. Simon Reeve, aventurier și prezentator la TV. britanică, susține că echipele Mosadului erau formate din cincisprezece oameni împărțiți în cinci echipe : „A” (în , doi executanți antrenați, „B" (în , două gărzi de acoperire, „H” (în , doi agenți care se ocupau cu logistica - închiriau camere de hotel, apartamente, mașini, ș.a. - „Y” (în , cuprinzând între șase și opt agenți, coloana vertebrală a operațiunii, mușamalizând țintele și stabilind o cale de scăpare pentru trupele Alef și Bet.; și „K” (în , doi transmisioniști.
Această descriere este similară cu cea a agentului repudiat al Mosadului, Victor Ostrovsky. De fapt, Ostrovsky scrie în cartea să că echipele Kidon au efectuat execuțiile.
Corespondentul lui Time magazine’s Military and Intelligence Affairs la Ierusalim, Aaron J. Klein descrie detailat că aceste grupe de agenți făcuseră parte dintr-o unitate numită Cesarea, care a fost reorganizată și redenumită Baionetă (în ) în mijlocul anilor 1970. Harari a comandat trei echipe Cesarea de câte doisprezece membri fiecare, care erau împărțiți în trupe de logistică, supraveghere și execuție Ginsburg, Mitch, and Klein, Aaron J.: Striking Back: The 1972 Munich Olympics Massacre and Israel's Deadly Response, ed. Random House, 2007, ISBN 0812974638, 9780812974638..
Una dintre trupele ascunse a fost descoperită în urma afacerii Lillehammer, când cinci trimiși ai Mosadului au fost arestați de autoritățile norvegiene (al șaselea, Harari a apucat să fugă în Israel). .
Un misterios detectiv particular din New York, Juval Aviv (nume cu rezonanțe ebraice) a publicat în 1984 în Canada o carte pe numele „Răzbunarea” („Vengeance”), în care susține că ar fi fost agent al Mosadului și că deține informații precum că Mosadul a organizat o echipă de cinci oameni instruiți în informații, pe care el a condus-o în Europa. Cu câteva ore înainte de fiecare asasinare, familia fiecărui bărbat ar fi primit flori și o notă de condoleanțe în care scria: „O reamintire că noi nu uităm și nu iertăm.” Aviv mai declară că echipa nu era sub comanda directă guvernului și că ținea legătura doar cu Harari. Este puțin probabil că fiecare agent israelian primește directive de activitate direct din partea guvernului, în fapt, se pare că singurul care l-a luat în serios pe Aviv a fost cineastul Steven Spielberg cu ocazia adunării de material pentru filmul pe temă.
Operațiuni „Lista de suprimări a Goldei Meir”
Presupusa „listă de suprimări a Goldei Meir” se bazează pe supoziții, pornind de la rezultate și nu pe documente sau mărturii notabile:
Abdel Wael Zwaiter - Roma, octombrie 1972; Mahmud Hamchari - Paris, decembrie 1972; Al Kubeisi - Paris, aprilie 1973; Muhamed Budia - Paris, aprilie 1973; Bașir Abdel Hir - Cipru, ianuarie 1973; Ahu Zeid - Atena, aprilie 1972; Kamal Aduan - Beirut, aprilie 1973; Muhamed Yusuf al-Najar, zis Abu Yusuf - Beirut, aprilie 1973; Butrus Naser - Beirut, aprilie 1973; Ali Hassan Salameh zis Prințul Roșu - Beirut, ianuarie 1979; Halil al-Wazir, zis Abu Jihad, adjunctul și șeful de operații al lui Arafat - Tunis, 16 aprilie 1988; Wadie Hadad mort de leucemie în 1978 în Berlinul de Est. Salah Halaf, zis Abu Ayad - ucis în ianuarie 1991 la Tunis de un agent irakian. Atef Bseiso - Paris, iunie 1992.
1972 La două zile după masacrul din Mănchen, Israelul a bombardat taberele de antrenament ale teroriștilor OEP din Liban.
În 16 octombrie 1972 Abdel Wael Zwaiter, reprezentantul OEP în Italia și membru al organizației Septembrie Negru, a fost împușcat de unsprezece ori în intrarea la apartamentul său din Roma, de către doi agenți israelieni. Israelul a considerat că Wael Zwaiter a fost implicat într-un complot eșuat împotriva unui avion El Al, iar purtătorii de cuvânt ai OEP-ului au afirmat că israelienii au ucis un nevinovat luptător pentru pace, antiterorist și cu vederi de stânga.
A două țintă a Mosadului a fost Dr. Mahmoud Hamshari, care a fost reprezentantul PLO în Franța - Israelul susține că el a fost comandantul lui Septembrie Negru în Franța. Folosind un agent pe post de jurnalist, Mosadul l-a atras în afară apartamentului sau din Paris în timp ce o echipă i-a plantat o bombă sub măsuța pentru telefon. În 8 decembrie 1972, Hamshari a primit un apel pe telefon iar odată ce a ridicat receptorul un semnal de detonare a fost trimis prin telefon la bombă. Hamshari a murit la o lună după explozie din cauza rănilor survenite.
1973 În noaptea din 24 Ianuarie, 1973, Hussein Al Bashir (Hussein Abad Al Chir), reprezentantul Fatahului în Cipru și-a stins lumina în camera sa din hotelul „Olimpic” din Nicosia. Câteva momente mai târziu, o bombă amplasată sub pat a fost detonată, ucigându-l. Israelul credea că Al Bashir era liderul Septembrie Negru în Cipru, dar relațiile sale cu KGB puteau fi și ele, un motiv pentru a fi eliminat. Agenții s-au întors în Paris în 6 aprilie, 1973, când Dr. Basil al-Kubaissi,un profesor de drept la Universitatea Americană din Beirut, suspectat de Israel de procurarea de arme pentru Septembrie cel Negru și de implicarea în alte comploturi palestiniene, a fost împușcat când se întorcea acasă de la cină. Ca și în suprimările anterioare, el a fost împușcat cu 12 gloanțe de către doi agenți Israelieni.