Barbu Nemțeanu (n. 1 octombrie 1887, Călărași sau Galați – d. 30 mai 1919, București) a fost pseudonimul literar al lui Benjamin Deutsch, poet simbolist, traducător și publicist român, de naționalitate evreu.

În decursul timpului, ca publicist, a folosit mai multe pseudonime: B. Askenazi, Ion Corbu, Ion Crângu, Vasile Crângu, Luca Zimbru, Cireșeanu, Barbu Exoticu, Germanicus Galitiensis, Tedesco.

Biografie Benjamin Deutsch s-a născut la Călărași sau Galați, fiul lui Iacob, institutor la școala izraelită din acest oraș, și Sanina (?) Deutsch, a copilărit la Galați. La 10 ani, Benjamin Deutsch rămâne orfan de tată. Pentru a întreține familia, ocupă diferite funcții mărunte, ca practicant de birou, reporter, funcționar etc. În 1904, debutează cu poezie în săptămânalul gălățean Înainte, transformat după război în Galații noi.Barbu Nemțeanu

A scos la Galați revista socialistă Pagini libere, săptămânal literar-științific (apărută la 1 iulie 1908), în care a publicat lucrări originale și traduceri.

A colaborat la o serie de publicații: Înainte (1904-1905); Viața nouă (1907-1908); Convorbiri critice (1907); Viața literară și artistică (1908); Pagini libere (1908); Calendarele "Adevărului" și Dimineața (1909-1910); Floarea albastră (1912); Flacăra (1912, 1915-196); Viitorul social (1913); Universul literar (1913); Lumina (1918); Facla (1918); Renașterea (1918); Scena (1918); Rampa' (1919) , "Neamul românesc", "Neamul românesc literar", "Adevărul literar", "Vieața nouă", "Convorbiri literare", "Floarea darurilor", "Viața literară", "Cosînzeana", "Actualitatea", "Ilustrațiunea română", "Săptămâna ilustrată", "Dumineca", "Steaua noastră" (New York), "Belgia Orientului", "Dumineca", "Adevărul", "Noua revistă română", "Teatrul" (Iași), "România muncitoare", "Viața socială".

S-a îmbolnăvit de tuberculoză, astfel că ultimii ani ai tinereții și-i-a petrecut într-un sanatoriu de tuberculoși. În 1913 a plecat să se trateze în Elveția, dar starea sănătății a continuat să se înrăutățească. În 1915 a apărut volumul de poezii Stropi de soare, bine primit de public.

Alexandru Terziman a scos în 1918 „Biblioteca copiilor și a tinerimii", împreună cu I. Tedescul (Barbu Nemțeanu), cu care a colaborat în primul an de apariție, apoi o vreme singur, ulterior cu D. Iov, publicația apărând la București și Chișinău până în 1922.Alexandru Terziman

Barbu Nemțeanu intenționa să-și publice întreaga operă (poezie și proză) sub titlul În ritmul vieții, dar moartea sa timpurie, la 30 mai 1919, i-a zădărnicit planurile. În noiembrie 1941, regimul Antonescu l-a înscris pe Barbu Nemțeanu în lista de Scriitori evrei ostateci, deși acesta decedase încă din 1919.

In memoriam O alee din Cimitirul Filantropia poartă numele traducătorului și poetului Barbu Nemțeanu.

Opera proprieStropi de soare, poezii, editura "Salonului literar" din Galați, tipografia Poporul, 1915;Heine, Melodii ebraice, (traduceri), București, tipografia Gutenberg, 1919;Barbu Nemțeanu, Antologie, Editura Casa școalelor, 1926 (antologia, alcătuită de criticul și profesorul universitar Mihail Dragomirescu, care semnează și prefața cărții, conține o selecție de 36 de poezii din cele trei volume ale poetului, cât și o secțiune de traduceri ale sale din poezia universală, sub numele de Comori străine, din Heine, Schiller, Baudelaire, Lenau, Goethe și Victor Hugo);Poezii (traduceri), Iași, Biblioteca Iașilor, nr. 23.

Traduceri A tradus cu talent versuri și proză din literatura universală: din limbile germană Johann Wolfgang von Goethe,, Gotthold Ephraim Lessing, Heinrich Heine, Nikolaus Lenau, idiș, (Iacob Sternberg, Iacob Groper), franceză (Jean de La Fontaine, Victor Hugo,Charles Baudelaire, Tristan Klingsor), engleză (Oscar Wilde), italiană (Francesco Petrarca), daneză și rusă (Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi)

Aprecieri A fost "un trubadur grațios" (Eugen Lovinescu). "Trecător grăbit prin această lume, numele lui va rămâne totuși statornic în literatura noastră" (Mihail Dragomirescu).

Note Dumitru D. Șoitu: Barbu Nemțeanu - un poet cu o voce distinctă. În: Supliment literar-artistic (Supliment al cotidianului "Viața nouă"), nr. 28, mar. 1988, p. 3 Constantin Ciopraga: Barbu Nemțeanu : [referințe biobibliografice]. În: Literatura română între 1900 și 1918. Constantin Ciopraga. Iași, Editura Junimea, 1970, p. 330-331 Gala Galaction: După douăzeci de ani În: Opinii literare, Gala Galaction. București, Editura Minerva, 1979.p. 242-245 Ion Rotaru: Barbu Nemțeanu. În: O istorie a literaturii române. Vol. III. De la Junimea până la primul război mondial. Galați: Porto-Franco, 1996, p. 450-451. George Călinescu a inclus în romanul "Enigma Otiliei" următorul dialog între studenții Felix Sima și Weissmann:Enigma Otiliei (vol II) - George Călinescu— Băiatul ăsta are cel mai mare talent, e mai tare ca Heine. — Cum îl cheamă?— Cum îl cheamă? Barbu Nemțeanu! Trebuie să-l cunoști, e de pe acum un poet celebru.

Referințe

Categorie:Nașteri în 1887 Categorie:Nașteri pe 1 octombrie Categorie:Decese în 1919 Categorie:Decese pe 30 mai Categorie:Decese în București Categorie:Evrei români Categorie:Gălățeni Categorie:Poeți evrei Categorie:Poligloți români Categorie:Publiciști români Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Traducători din daneză în română Categorie:Traducători din engleză în română Categorie:Traducători din franceză în română Categorie:Traducători din germană în română Categorie:Traducători din rusă în română Categorie:Traducători români