Dreptul de supraveghere (droit de surveillance în franceză) reprezintă drept al oricărui părinte care nu a fost decăzut din exercițiul drepturilor părinteștia se vedea prevederile art. 493 din codul civil al României. Acest drept se păstrează de către părintele necustodian atât Codul Familiei abrogat conform dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Codul Familiei abrogat "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională." cât și noul cod civil conform dispozițiilor art. 493 din codul civil părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor.". sau Legea protecției copilului conform dispozițiilor art. 31 din Legea 272/2004 "Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său" având precizări în acest sens. Acest drept rezidual consultativ, dar fundamental, permite părinților să urmărească școlarizarea copiilor, activitățile culturale, sportive, spirituale, deplasările inclusiv cele în străinătate, părintele dându-și avizul privind orientările vieții copilului său.Sur le droit de surveillance, à fortiori l'autorité parentale! - Blog du Réseau Colin Bagnard pour les enfants du divorce

Limitări Însă, este foarte dificil ca acest drept să poată fi exercitat cu adevărat, căci trebuie să fii destul de informat și capabil de acest exercițiu.

Acțiunile autorităților pentru sprijinirea dreptului de supraveghere

În alte țări Fără a fi considerat ca o intruziune, Ministerul Educației naționale din numeroase țări și diferite epoci dă directive pentru ca acest drept să poată fi aplicat ca înregistrare a adreselor ambilor părinți, comunicarea de buletine și alte informații cum ar fi programul, ședințele dintre părinți și profesori, posibilitatea de a-i cunoaște pe profesori și de a participa la viața instituțiilor școlare (asociații ale părinților elevilor, festivități...).

În România Nu există astfel de programe în România. Din contră există multe unități școlare și medicale care de multe ori refuză părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, accesul în incinta unității sau furnizarea de informații relativ la minor.

Vezi și Sistemul drepturilor părintești în legislația română

Dreptul de supraveghere Dreptul de găzduire a minorului Dreptul de vizită Dreptul de acces la minor Dreptul de corespondență între minor și persoanele semnificative din viața sa

Autoritatea părintească Dreptul de acces la informațiile privitoare la minor Dreptul de decizie cu privire la bunăstarea copilului Dreptul bunicilor la legături personale Dreptul copilului de a fi informat despre persoanele semnificative din viața sa

Bibliografie Codul civil al României Codul Familiei (abrogat) Legea 272/2004 - "Legea copilului" L' autorite parentale et Le droit de surveillance Broșura de popularizare cu privire la custodia comună, locuința și programul de legături personale editată de ARPCC

Grafice

Referințe

Categorie:Drepturile omului Categorie:Dreptul familiei Categorie:Divorț Categorie:Custodie Categorie:Drepturi Categorie:Autoritatea părintească