thumb|250px|Telecabina Bâlea Lac–Bâlea Cascadă O telecabină este un tip de , adică un tip de funicular pentru transportul persoanelor.
Clasificare Telecabinele se pot clasifica: După tip, în telecabine, la care vehiculul este format dintr-o cabină închisă cu o anumită capacitate de transport (conform uzanțelor de minim 6 persoane); telegondole, la care vehiculul este format dintr-o cabină închisă cu o capacitate de transport de 2 până la 8 persoane; telescaune, la care vehiculele au forma unor scaune; teleschiuri, la care schiorii se deplasează pe zăpadă prin tractarea lor de un cablu de tracțiune prin intermediul unor dispozitive speciale extensibile; telesănii, la care săniile încărcate cu persoane se deplasează prin tractarea lor de un cablu de tracțiune prin intermediul unor dispozitive speciale extensibile;
După poziția și natura căii pe care se deplasează vehiculele în plane înclinate, amplasate direct pe teren la care vehiculele sunt tractate de un cablu și se deplasează pe șine; funiculare suspendate, la care vehiculele se deplasează aerian pe cabluri;
După sistemul de construcție în funcție de numărul de cabluri în funiculare cu un singur cablu, în categoria aceasta intră telescaunele, telegondolele, teleschiurile, funicularele monocablu; funiculare cu două cabluri, în această categoria intră funiculare de materiale; particularizare: telefericele, unele tipuri de telegondole moderne - unde un cablu mai gros este cablul purtător, iar celălalt mai mic este cablul tractor. În România există acest tip de teleferice; funiculare cu trei cabluri în această categoria intră funiculare de materiale; particularizare: telefericele de mare capacitate de persoane (peste 120 de persoane în cabină) - unde sunt necesare două cabluri purtătoare (groase) și un cablu tractor (mai mic). În România nu există acest tip de teleferice.
Componența unei instalații pe cablu
Orice instalație pe cablu se compune din următoarele categorii: stațiile de plecare și de sosire (amenajate corespunzător pentru deservirea utilizării accesului de persoane); traseul sau calea telefericului, reprezintă acea linie dreaptă sau parabolică care unește stațiile de capăt formând calea aeriană de circulație a vehiculelor: calea aeriană formată din cablurile de oțel-cele 2 cabine pentru persoane de capacitate diferită conform criteriilor tehnologice de transport; pilonii de susținere, dacă există; partea mecanică de acționare a instalației.
Componentele unei cabine de teleferic
La o instalație pe cablu există următoarele componente sau elemente (cu referire strictă la teleferice și nu la celelalte tipuri de transport pe cablu):
ansamblul de rulare: este format din role, frâne și alte subsisteme care rulează pe unul sau 2 cabluri purtătoare și un cablu tractor care tehnic are 2 denumiri în funcție de poziția în care este ancorat la telecabină și anume: cablu tractor care trage telecabina spre înălțime se numește cablu tractor, iar cel care e tras de telecabina care urcă se numește contracablu. La teleferice, cablurile purtătoare sunt ancorate la ambele capete în niște contragreutăți mari (se află în partea tehnologică a stațiilor de telecabină) iar recomandarea specialiștilor este ca un tronson de cablu între 2 piloni să nu depășească 2000 m pentru a nu se înregistra o frecare pronunțată a cablului purtător pe saboți. Cablurile pe care rulează cele 2 telecabine se așază pe piloni la o distanță tehnologică, dimensionată din condițiile de gabarit și de transport ale instalației, care se numește ecartament.
Rolele: permit telecabinei să ruleze pe cablurile purtătoare. Rolele au un mecanism de blocare, de frânare în cazul în care cablul tractor sau contracablul s-ar desprinde din bateria rolelor. Structura de susținere a cabinei: este partea metalică care prinde structura metalică a cabinei prin metode speciale(un sistem bazat pe arcuri) și sigure de role și de partea adiacentă acesteia. Ea este o structură metalică asimetrică de câțiva metri înălțime pentru facilitatea cabinei la stâlpi, care se stabilește în așa fel încât să nu lovească cablul în punctul cel mai abrupt de pe instalație. Se prevede și o scară metalică și uneori și o mică platformă pentru a facilita personalul instalației la revizii periodice și la accesul ușor la elementele telefericului sau a trecerii pe stâlpii metalici. Cabina: partea care adăpostește pasagerii pe durata transportului. Are diferite dimensiuni în funcție de cerințele instalației. Poate varia de la minim 6 persoane până la 200 de persoane. La noi în țară cea mai mare capacitate de transport o are telecabina Capra Neagră din Poiana Brașov (cunoscută de brașoveni sub numele de cabina mare). Cabina este prevăzută cu un loc de evacuare forțată în cazul blocării acesteia pe traseu, iar pasagerii sunt lăsați prin acel loc din pardoseala cabinei pe coardă într-un sac special până pe sol de catre salvamont.
Există cazuri când condițiile de relief nu permit această operațiune, de ex. la telecabina Bușteni-Babele în garajul stației se află o cabină de salvare autopropulsată cu o capacitate de 6 persoane care în caz de necesitate se montează pe cablul purtător și care poate transporta persoanele blocate între stâlpii 2 și 3 sau 4 și 5 (sub Valea Caraiman), în caz de evacuare forțată. Această cabină de salvare se cuplează la capătul cabinei obișnuite (care se poate deschide în astfel de situații la oricare capăt), pentru transferul pasagerilor. De asemenea, cabina metalică obișnuită sau de salvare dispune de un telefon prin care se poate comunica cu șeful instalației, de o frână de siguranță, și de anemometru pentru avertizarea depășirii vitezei vântului, dacă este cazul. De asemenea cabinele sunt prevăzute și cu două faruri, câte unul la fiecare capăt, pentru eventualele cazuri de necesitate.
Cablurile instalației Considerente generale
Cablurile sunt elementele principale la o instalație pe cablu iar dimensionarea acestora se face în funcție de multe caracteristici și condiționări. Destinațiile ce le au aceste cabluri fac ca solicitările la care ele sunt supuse să difere și putem distinge două tipuri de eforturi: la cablurile purtătoare efortul principal este de întindere, iar secundar cel de încovoiere sub acțiunea roților cabinei; iar la cablurile tractoare efortul principal este de încovoiere, din cauza căii de rulare peste role, șaibe, tamburi, etc, iar cel secundar de întindere. Cablurile sunt supuse și la sarcini dinamice datorită șocurilor care provoacă presiuni de contact, mari.
Condiții tehnice pe care cablurile de funiculare (teleferice) trebuie să le îndeplinească Cablurile de funiculare (teleferice) trebuie să aibă: suprafață exterioară netedă care să asigure deplasarea ușoară fără șocuri a cabinei și a rolelor acesteia;
rigiditate transversală suficient de mare pentru a putea suporta presiunile locale ce iau naștere sub roțile telecabinei încărcate sau goale;
flexibilitate suficient de mare pentru a permite înfășurarea pe șaibe/role fără uzuri sau distrugeri însemnate:
durabilitate mare în construcții. Durata de exploatare a cablurilor este legată de condițiile de calitate și omogenitate a materialului de structură, de acțiunea sarcinilor operaționale ce le solicită și de mediile ambientale în care ele lucrează.
Definiție. Clasificare și părți componente
Cablurile sunt elemente sau organe flexibile de susținere și tracțiune formate din fire de sârmă sau mănunchi de sârme (toroane) răsucite în jurul unei inimi centrale mai multe straturi suprapuse. Se folosesc în construcțiile de mașini, la instalațiile de ridicat, la podurile suspendate și la instalațiile de transport pe cablu. Se clasifică în: cabluri rotunde sau plate (după forma secțiunii transversale) cabluri cu toron rotund sau toron profilat de diferite forme (după forma toronului) cabluri cu inimă vegetală, metalică independentă, din material sintetic, inimă de material textil, inimă minerală (după materialul din care este executată inima cablului) cabluri cu înfășurare dreapta-stânga, stânga-dreapta, stângă sau dreaptă (după sensul de înfășurare a cablurilor și toroanelor) cabluri închise, semiînchise sau deschise (după STAS 1513-74) cabluri compuse care pot fi duble sau triple (STAS 2693-73)
La telefericele clasice se folosesc de regulă cablurile purtătoare de tipul celor închise cu suprafață plană. Cablurile se lubrifiază în acord cu fișa tehnologică a materialului metalic. Se recomandă folosirea cablurilor cu rezistență mare la rupere și la uzură iar acest lucru în îndeplinesc cablurile simple de secțiune închisă. În cazul vehiculelor debraiabile (telegondole, telescaune) nu se folosesc cabluri cu suprafața plată și acestea nu se ung cu vaselină pe exterior, pentru a avea o capacitate de prindere mai bună a vehiculelor.
Inima cablului este partea centrală a acestuia în jurul căreia se înfășoară sârmele sau vițele (sfilatele). Inima poate fi de natură vegetală (fibre de sisal, manila, cânepă, bumbac pescăresc, iută, fibre textile, etc), metalică și sintetică (din mase plastice de tipul polipropilenei sau poliamidei).
Lanțanele sunt alcătuite dintr-un ansamblu de vițe, răsucite elicoidal în jurul unei inimi centrale.
Toroanele sunt ansambluri de lanțane, pe mai multe straturi suprapuse.
Cablul purtător. Cablul tractor Cablul purtător de obicei este neted pentru a permite rolelor telecabinei să ruleze cât mai eficient. La telefericele de capacitate mare de transport se prevăd 2 cabluri purtătoare la distanță de 80 cm între ele având din loc în loc montate role fixe aeriene, fixate pe cablurile de susținere pentru a diminua săgeata (lăsarea) cablului tractor. Cablurile purtătoare se ancorează la ambele capete cu greutăți de beton, pentru a permite deplasarea lui pe saboții (șinele) stâlpilor. De aceea se lasă cu câțiva metri mai lungi pentru a permite în timp deplasarea lor.
Cablul tractor este acel cablu care leagă telecabinele între ele și care e responsabil pentru tractarea unei cabine. Depinde de amplasarea grupului motor al instalației și sunt 2 cazuri: dacă grupul motor se află la bază (95% din cazurile actuale ale instalațiilor pe cablu din România) atunci cablul tractor este cel care urcă, cel care se află în fața telecabinei care urcă și care e legat de telecabina de la stația de sus. Dacă grupul motor se află sus, atunci cablul tractor este cel care urcă cu telecabina spre stația de sus. Celălalt cablu se numește *contracablu*, identic ca lungime cu cablul tractor, uneori puțin mai subțire, însă de obicei sunt identice ca și grosime și material. De preferat mecanico-tehnologic ca grupul motor sa fie montat la stația din amonte, pentru ca acțiunea tracțiunii să fie mai ușoară, iar contracablul să profite de forța gravitațională. Singurul caz la noi în țară unde grupul motor se află la stația din amonte este la telecabina Sinaia-Cota 1400.
Grupul motor. Viteza de deplasare În țările cu zone alpine montane unde există instalații pe cablu (Elveția, Germania, Austria, Italia etc), grupul motor se află nu doar în stația din aval ci și în stația din amonte (este mai avantajos tehnologic amplasarea acestuia în stația terminală). În România instalațiile pe cablu care au partea mecanică motrică amplasată în stația terminală (amonte) sunt cele de la Sinaia-Cota 1400 și Bâlea Cascadă - Bâlea Lac. În rest, aceste grupuri motrice se află la stația din aval.