Șapte mirese pentru șapte frați (titlu original: Seven Brides for Seven Brothers ) este un film comic muzical american produs în anul 1954 în regia lui Stanley Donen.Șapte mirese pentru șapte frați la themoviedb.org Filmul este produs după narațiunea "The Sobbin’ Women" a lui Stephen Vincent Benet, care s-a inspirat din cronica lui Plutarh, Răpirea sabinelor din legenda Romulus și Remus. Rezumat Acțiunea se desfășoară în 1850, în teritoriul Oregon. Adam Pontipee, cel mai mare dintre șapte frați care trăiesc izolați într-o fermă din munți, merge în oraș pentru a cumpăra provizii și pentru a-și găsi o soție. O întâlnește pe Milly, o tânără energică și harnică, care lucrează ca bucătăreasă la un han. Impresionat de ea, Adam îi propune să se căsătorească, iar Milly, atrasă la rândul ei de el, acceptă după o curte foarte scurtă.
Ajunsă la fermă, Milly descoperă însă că Adam nu locuiește singur, ci împreună cu cei șase frați mai mici ai săi: Benjamin, Caleb, Daniel, Ephraim, Frank și Gideon. Cei șase sunt gălăgioși, neîngrijiți și lipsiți de maniere, iar Milly își dă seama că Adam și-a dorit o soție și pentru ca aceasta să se ocupe de gospodărie. După o ceartă cu el, ea hotărăște să schimbe situația și începe să-i învețe pe frați regulile de igienă, bunele maniere și comportamentul potrivit în societate.
Când frații își exprimă dorința de a-și găsi, la rândul lor, soții, Milly îi învață cum să curteze o femeie. Cu ocazia unei petreceri organizate în oraș pentru ridicarea unui hambar, cei șase le întâlnesc pe Dorcas, Ruth, Martha, Liza, Sarah și Alice. Între ei se nasc imediat simpatii, însă tinerii din oraș, care le curtau deja pe fete, îi privesc pe frații Pontipee ca pe niște rivali. Competiția dintre cele două grupuri, manifestată mai întâi printr-un spectaculos concurs de dans, se transformă într-o încăierare. Frații se întorc la fermă, iar odată cu venirea iernii devin tot mai triști din cauza despărțirii de tinerele de care s-au îndrăgostit.
Adam, dorind să găsească o soluție, le povestește fraților despre răpirea sabinelor din Roma antică și îi convinge să urmeze exemplul romanilor. Cei șase coboară în oraș și le răpesc pe tinere, aducându-le la fermă. Locuitorii pornesc în urmărirea lor, însă o avalanșă blochează trecătoarea montană și izolează ferma pentru întreaga iarnă.
Milly este indignată de comportamentul fraților și îi obligă să locuiască în hambar, în timp ce fetele rămân împreună cu ea în casă. Adam, supărat de reacția soției sale, pleacă la o cabană izolată din munți. Pe parcursul iernii, atitudinea tinerelor față de frații Pontipee începe însă să se schimbe. În ciuda modului în care au ajuns la fermă, ele se apropie treptat de cei șase și sentimentele dintre cupluri se consolidează.
În această perioadă, Milly dezvăluie că este însărcinată. Primăvara, ea naște o fetiță, Hannah. Gideon merge la cabana lui Adam pentru a-i da vestea și încearcă să-l convingă să se întoarcă acasă. Când zăpada se topește și trecătoarea devine din nou accesibilă, Adam revine la fermă, își vede fiica și se împacă cu Milly.
Știind că familiile fetelor vor veni să le caute, Adam hotărăște că acestea trebuie trimise înapoi în oraș. Tinerele nu mai vor însă să plece, deoarece s-au îndrăgostit de frații Pontipee. În momentul în care rudele și pretendenții lor ajung la fermă, situația degenerează din nou într-o confruntare.
Înainte ca locuitorii orașului să-i pedepsească pe frați pentru răpire, din casă se aude plânsul copilului lui Milly. Reverendul Elcott întreabă cui îi aparține copilul, iar cele șase tinere, în încercarea de a-i proteja pe frații Pontipee, răspund simultan că este al lor. Convinși că onoarea fetelor trebuie salvată prin căsătorie, părinții acceptă situația. Filmul se încheie cu o nuntă colectivă, în care cei șase frați se căsătoresc cu tinerele de care s-au îndrăgostit.
Distribuție Howard Keel – Adam Pontipee, cel mai mare dintre cei șapte frați Jane Powell – Milly, soția lui Adam Jeff Richards – Benjamin Pontipee Julie Newmar (creditată Julie Newmeyer) – Dorcas Gaylen Matt Mattox – Caleb Pontipee Ruta Lee (creditată Ruta Kilmonis) – Ruth Marc Platt – Daniel Pontipee Norma Doggett – Martha Jacques d'Amboise – Ephraim Pontipee Virginia Gibson – Liza Tommy Rall – Frank Pontipee Betty Carr – Sarah Russ Tamblyn – Gideon Pontipee Nancy Kilgas – Alice Elcott Ian Wolfe – reverendul Elcott Howard Petrie – Pete Perkins Earl Barton – Harry Dante DiPaolo – Matt Kelly Brown – Carl Matt Moore – unchiul lui Ruth Dick Rich – tatăl lui Dorcas
Producție Filmul are la bază povestirea „The Sobbin' Women” de Stephen Vincent Benét, publicată în 1938 și inspirată, la rândul ei, de legenda răpirii sabinelor relatată în Viața lui Romulus de Plutarh. Producătorul Jack Cummings își dorea de mai mult timp să adapteze povestirea pentru ecran, însă drepturile fuseseră achiziționate temporar de regizorul și producătorul de teatru Joshua Logan, care intenționa să realizeze un musical pentru scenă. După expirarea opțiunii acestuia, Metro-Goldwyn-Mayer a cumpărat drepturile pentru 40.000 de dolari. Scenariul filmului a fost scris de Albert Hackett, Frances Goodrich și Dorothy Kingsley.
Regia i-a fost încredințată lui Stanley Donen, cunoscut deja pentru musicaluri precum Royal Wedding (1951) și Singin' in the Rain (1952). Titlurile de lucru ale producției au fost Sobbin' Women și A Bride for Seven Brothers, înainte de adoptarea titlului definitiv Seven Brides for Seven Brothers.
Inițial, studioul intenționa să folosească melodii populare americane existente, în locul unei coloane sonore originale. Donen a susținut însă realizarea unor cântece compuse special pentru film. Muzica a fost scrisă de Gene de Paul, pe versuri de Johnny Mercer, iar numerele muzicale și coregrafia au fost realizate de Michael Kidd. Donen l-a dorit în mod special pe Kidd datorită stilului său atletic, considerându-l potrivit pentru personajele celor șapte frați.
Pentru rolurile fraților Pontipee, Kidd a dorit interpreți care să fie în primul rând dansatori. Studioul a acceptat un compromis prin care patru dintre frați au fost interpretați de dansatori aleși special pentru film, Tommy Rall, Marc Platt, Matt Mattox și Jacques d'Amboise, iar alte două roluri le-au revenit actorilor aflați deja sub contract cu MGM, Jeff Richards și Russ Tamblyn. D'Amboise era dansator al New York City Ballet și a primit permisiunea lui George Balanchine pentru a participa la filmări.
MGM nu considera filmul una dintre producțiile sale muzicale majore ale anului și a alocat o parte mai importantă a resurselor pentru Brigadoon (1954). Din cauza bugetului limitat, planul lui Donen de a filma în Oregon pe parcursul unui an, pentru a surprinde în mod natural schimbarea celor patru anotimpuri, a fost abandonat. Filmările s-au desfășurat în principal în studiourile și pe platourile exterioare MGM, fiind utilizate decoruri și fundaluri pictate pentru peisajele montane. Unele cadre exterioare au fost totuși realizate în zona Tioga Pass din Sierra Nevada.
Filmările principale s-au desfășurat între 30 noiembrie 1953 și începutul lunii februarie 1954. Producția a fost realizată în CinemaScope, un procedeu panoramic relativ nou în acea perioadă. Deoarece numeroase cinematografe nu dispuneau încă de echipamentul necesar pentru proiectarea filmelor în CinemaScope, Donen a fost obligat să realizeze în paralel și o versiune destinată ecranelor convenționale. Scenele trebuiau astfel rearanjate, iluminate și filmate separat pentru cele două formate, iar cele două versiuni au fost montate simultan în săli de montaj diferite. Potrivit lui Donen, această cerință a adăugat aproximativ 500.000 de dolari costurilor producției.
Unul dintre cele mai elaborate momente ale filmului a fost secvența ridicării hambarului, în care coregrafia lui Michael Kidd combină dansul cu mișcări atletice și acrobatice. Secvența avea să devină unul dintre cele mai cunoscute numere de dans ale filmului și unul dintre elementele pentru care producția a fost ulterior remarcată.
Muzică Muzica filmului a fost compusă de Gene de Paul, pe versuri de Johnny Mercer. Partitura și cântecele au fost adaptate pentru film de Adolph Deutsch și Saul Chaplin, care au urmărit să păstreze atmosfera de frontieră americană, folosind în orchestrații instrumente precum banjo-ul, acordeonul și muzicuța.
Printre principalele cântece ale filmului se numără „Bless Your Beautiful Hide”, interpretat de Howard Keel, „Wonderful, Wonderful Day”, interpretat de Jane Powell, „When You're in Love”, interpretat de Jane Powell și Howard Keel, „Goin' Courtin'”, „Lonesome Polecat”, „Sobbin' Women”, „June Bride” și „Spring, Spring, Spring”. Unele dintre aceste numere sunt strâns legate de evoluția acțiunii: „Goin' Courtin'” însoțește lecțiile oferite de Milly fraților despre modul în care trebuie să curteze tinerele, iar „Sobbin' Women” este interpretat în scena în care Adam le relatează fraților povestea răpirii sabinelor.
Un rol important îl au și secvențele instrumentale de dans, în special cea a ridicării hambarului, construită în jurul coregrafiei lui Michael Kidd și devenită unul dintre cele mai cunoscute momente ale filmului.
Pentru munca lor la adaptarea și conducerea muzicală a producției, Adolph Deutsch și Saul Chaplin au câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră a unui film muzical la cea de-a 27-a ediție a Premiilor Oscar, desfășurată în 1955.
Lansare Șapte mirese pentru șapte frați a avut premiera mondială la Houston, Texas, la 15 iulie 1954, iar la 22 iulie a fost lansat la New York. Distribuția a fost realizată de Metro-Goldwyn-Mayer. Filmul a intrat în circuitul cinematografic american în vara anului 1954, fiind prezentat în format CinemaScope.
La momentul lansării, filmul a beneficiat de o recepție critică favorabilă. A. H. Weiler de la The New York Times a apreciat caracterul alert și amuzant al producției, precum și combinația dintre muzică, dans și umor. Revista Variety a remarcat energia filmului, cântecele și numerele de dans și a anticipat că reacțiile favorabile ale publicului îi vor asigura succesul comercial.
În pofida faptului că Metro-Goldwyn-Mayer acordase inițial o importanță mai mare altor musicaluri produse în aceeași perioadă, Șapte mirese pentru șapte frați s-a dovedit un succes considerabil și a devenit unul dintre cele mai cunoscute musicaluri ale studioului.
O atenție deosebită a fost acordată coregrafiei realizate de Michael Kidd, în special secvenței ridicării hambarului, în care dansul este combinat cu elemente acrobatice. De-a lungul timpului, aceasta a ajuns să fie considerată una dintre cele mai reprezentative secvențe ale filmului.
Filmul și-a păstrat reputația în deceniile următoare, fiind apreciat mai ales pentru coregrafie, interpretările muzicale și regia lui Stanley Donen. În evaluările retrospective, au fost însă discutate critic și anumite aspecte ale intrigii și reprezentarea relațiilor dintre personajele masculine și feminine, în special episodul răpirii celor șase tinere.
Șapte mirese pentru șapte frați a fost ulterior inclus de American Film Institute printre musicalurile cinematografice americane importante.
Premii și nominalizări La cea de-a 27-a ediție a Premiilor Oscar, Șapte mirese pentru șapte frați a primit cinci nominalizări: Cel mai bun film – Jack Cummings – nominalizare Cel mai bun scenariu – Albert Hackett, Frances Goodrich și Dorothy Kingsley – nominalizare Cea mai bună imagine color – George Folsey – nominalizare Cel mai bun montaj – Ralph E. Winters – nominalizare Cea mai bună coloană sonoră a unui film muzical – Adolph Deutsch și Saul Chaplin – câștigător
Filmul a mai fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film din orice sursă, iar Stanley Donen a primit o nominalizare din partea Directors Guild of America pentru regie.
Scenariștii Albert Hackett, Frances Goodrich și Dorothy Kingsley au câștigat premiul Writers Guild of America pentru cel mai bun musical american.