Dreptul de corespondență este reprezentat de dreptul părintelui necustodian sau al altor persoane semnificative din viața copilului de a menține legături personale cu copilul prin faptul că minorul și adultul în cauză pot să se întâlnească față în față pentru anumite perioade de timp. Dreptul de corespondență este una dintre modalitățile recomandate de lege pentru menținerea de legături personale între un părinte (sau o altă persoană semnificativă cu care copilul a dezvoltat legături de atașament) care nu locuiește permanent cu minorul. Dreptul de corespondență este atât un drept al adultului în cauză, cât și un drept al minorului.
Dreptul de corespondență implică atât legături prin scrisori, cât și prin mijloacele moderne de comunicare (telefon, mesagerie electronică etc.).
Există și alte forme de realizare a legăturilor personale, ca de pildă dreptul de acces, dreptul de vizită, accesul părintelui la informații privitoare la minor sau dreptul de găzduire.
Suport legal În România suportul legal este asigurat de Legea 272/2004 prin articolele 14-17 Dispozițiile art. 14 din Legea 272/2004 consacră dreptul fundamental al minorului de a ''"menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”. Dispozițiile art. 15 din Legea 272/2004 enumerează modalitățile de realizare ale legăturilor personale dintre minor și persoanele mai sus enunțate. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Autoritatea tutelară
Drepturile părinților și ale copiilor ca membrii unei familii
Legături externe Broșura de popularizare cu privire la custodia comună, locuința și programul de legături personale editată de ARPCC
Categorie:Drepturile omului Categorie:Dreptul familiei Categorie:Divorț Categorie:Custodie Categorie:Drepturi Categorie:Autoritatea părintească