Dealurile Istriței (749 m altitudinea maximă în vârful Istrița) – cunoscute și sub numele de Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura, reprezintă un anticlinoriu alungit în direcția generală est-vest din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali. Acesta include Culmea Istrița, Dealu Mare, Dealul Ciortea și Dealurile Cepturei. Dealurile se află în Subcarpații de Curbură, în grupa sudică externă a Subcarpaților Buzăului.
Formațiunea geologică este delimitată la nord de valea Nișcovului și de dealul Ciolanu, la sud de Câmpia Română, la vest de valea Cricovului Sărat și de dealurile Bucovelului, iar la est de râul Buzău și de subunitatea estică a Subcarpaților Buzăului. Structura sa este dominată de un corp masiv central prelungit spre vest și este alcătuită predominant din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis.
Din punct de vedere hidrografic, arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței, de pe versanții sudici izvorând râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata.
În arealul său se întâlnesc 3 tipuri de zone de vegetație, generate de o mare varietate de condiții de microclimat local: stepă, silvostepă și pădure. La nivelul zonei, au fost desemnate următoarele arii protejate: Dealul Istrița aflat la nivelul zonei somitale și situl Stânca Tohani aflat în arealul de vest.
Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este prezentă prin mina de petrol de la Sărata Monteoru. Rețeaua națională de telecomunicații beneficiază de un număr de relee radio-TV și de telefonie mobilă – situate la nivelul vârfului, unde se află și o stație de monitorizare seismică.
Din punct de vedere administrativ zona include porțiuni din teritoriile județelor Buzău (preponderent) și Prahova. Căile principale de comunicații sunt situate în partea de sud, fiind reprezentate de DN1B împreună cu Magistrala CFR 500 – pe porțiunile dintre Buzău și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău – Brașov.
Turismul beneficiază atât de pe urma existenței unui mare număr de geomorfosituri și a existenței stațiunii balneo-climatice de interes local Sărata Monteoru, cât și de pe urma unor obiective istorice din arealul Pietroasele-Năeni, sau a accesului la podgorii prin Drumul Cramelor – prelungire spre est a Drumui Vinului prahovean.
Detalii geografice
Sub denumirea de Dealurile Istriței se regăsește un întreg șir de dealuri strâns legate între ele, întinse pe o lungime de 40 de km și pe o lățime de 8-9 km în medie. Acestea sunt delimitate la nord-vest și vest de Cricovul Sărat, la nord de ulucul depresionar Sângeru-Gura Nișcovului, la est de râul BuzăuStructura geologică a Dealului..., Onuțu, p. 9 și la sud de Câmpia Română.Oprea, Răzvan Constantin Subcarpații de Curbură (Curburii), curs; Facultatea de Geografie a Universității din București; p. 14 (PPT)
Structurile anticlinale ale dealurilor Istriței,Geografia Carpaților și Subcarpaților, Ungureanu, 2004, subcap. 1.2.2 fac parte din șirul dealurilor externeThe Macrolepidoptera ... from Istrița Hill..., Dincă, 2005, p. 5 ale subunității Subcarpaților Buzăului a Subcarpaților de Curbură și se află în grupa sudică (Ciolanu – Dealu Mare-Istrița) a acestora.ISU Buzău; Județul Buzău - prezentare ; accesat la 13 august 2016
Delimitare și compartimentare Dealurile Istriței (sub a căror titulatură se regăsesc: Culmea Istrița, Dealu Mare, Dealul Ciortea, Dealurile Cepturei)Geografia fizică a României, Posea, 2006, p. 204 sunt cunoscute și sub denumirea de Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura și compun un anticlinoriuGeografia fizică a României, Posea, 2006, p. 102alungit dinspre est spre vest.Geografia fizică a României, Posea, 2006, p. 101
Culmea Istriței, împreună cu dealurile Cepturii, Ciortea, Dealu Mare din partea de vest,Valorificarea turistică a geomorfositurilor..., Irimia, 2013, p. 5 (PDF) se învecinează la sud și sud-est cu Câmpia Română, la nord cu depresiunea intracolinară Nișcov - care le separă de Dealul Ciolanu până la nivelul vestic al acestuia, unde printr-o înșeuare cele 2 dealuri sunt unite, iar în partea de nord-vest sunt despărțite de dealurile Salcia și Matiței prin depresiunea Sângeru. Masivul are la vest ca unitate adiacentă valea Cricovului Sărat, care-l separă de Dealurile Bucovelului din subunitatea externă a Subcarpaților Teleajenului, parte a Subcarpaților Prahovei.
Orientarea generală a culmii Istriței este dinspre sud-vest spre nord-est. Aceasta poate fi subîmpărțită – ținând cont cu precădere de natura petrografică a rocilor, în mai multe subunități: dealurile Nișcovului în est, cu înălțimi de 200-400 și alcătuite preponderent din formațiuni lavantine și cuaternare vechi masivul Istriței propriu-zise, dominat în partea înaltă de calcare și gresii sarmațiene rezistente (motiv al menținerii altitudinii de 600-700 m). În structura centrală se delimitează bazinete sau depresiuni structurale și de contact dealurile Năienilor, care fiind formate tot din calcare și gresii sarmațiene, au și ele altitudini de circa 600 m, orientate sub forma unei culmi înguste.
În zona de nord-vest se află o prelungire a culmii principaleStudiul geomorfologic al câmpiei piemontane..., Loghin, 2013, p. 19 – dealul (culmea) Ciortea – prelungită până la Tătaru, iar în zona sudică centrală, la sud-vest de dealurile Năenilor, Dealu Mare propriu-zis.Studiul geomorfologic al câmpiei piemontane..., Loghin, 2013, p. 18 În partea de vest se află Dealurile Cepturei.
În structura dealului s-au dezvoltat de la est spre vest depresiunile: Sărata, Vispești, Fințești, Valea Scheilor, Călugăreni, Rotari.
Limita cu câmpia poate fi urmărită în general pe curba de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov).Studiul geomorfologic al câmpiei piemontane..., Loghin, 2013, p. 20
Geologie Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase și calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifereMonografia geologică..., Frunzescu & Brănoiu, 2004, p. 149), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și la Năeni,Monografia geologică..., Frunzescu & Brănoiu, 2004, p. 376 iar o alternanță de argile roșietice cu argile verzui într-un „complex pestriț” pe Valea lui Cernat.Monografia geologică..., Frunzescu & Brănoiu, 2004, p. 149 Prelungirea nord-estică Valea Rea a dealului Istrița,Monografia geologică..., Frunzescu & Brănoiu, 2004, p. 332 se caracterizează prin prezența de brecii (cu grosimea în restrângere de la nord la sud) în care se constată prezența de marne, tufuri, intercalații gipsifere, argile.Monografia geologică..., Frunzescu & Brănoiu, 2004, p. 333 Joncțiunea cu câmpia se face prin structuri piemontane joase de acumulare apărute în Pliocen și, în principal în Cuaternar.Studiul geomorfologic al câmpiei piemontane..., Loghin, 2013, p. 29 Materialul de pe versanți – odată spălat, a creat un deluviu gros care îmbracă jumătatea inferioară a versanților. În acest material șiroirea a creat ravene adânci, ceea ce a facilitat slăbirea rezistenței depozitelor și producerea de alunecări și curgeri noroioase superficiale. Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 69
Pe unele văi aflate la sud-est de Apostolache se află blocuri de gips cu dimensiuni de până la 2-3 m³, coborâte de sus datorită faptului că au fost implantate în masa porniturilor (alunecărilor) de la partea inferioară a ramurilor principale.Structura geologică a Dealului..., Onuțu, p. 11 În zona de avanfosă a Carpaților Orientali – individualizată la începutul miocenului secundar înălțării unităților flișului extern, s-au acumulat cu începere din sarmațianul inferior depozite groase de tip molasă, sedimentare care în zona curburii carpatice a fost temporar alterată în prima parte a sarmațianului în timpul orogenezei moldavice și a fost finalizată în pliocen. Sursa acestor sedimentelor cu două niveluri crono-stratigrafice de molasă (unul inferior acvitanian-sarmațian și altul superior sarmato-pliocen) a fost dublă: carpatică și aparținând unităților de vorland. Tectogeneza începută în miocen, s-a continuat în pliocen și și-a încheiat evoluția în cuaternar, faza valahă.Geografia Carpaților și Subcarpaților, Ungureanu, 2004, subcap. 1.2.1 Geneza și evoluția geologică a Subcarpaților. Consecințe.
Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile – cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor.The Macrolepidoptera ... from Istrița Hill..., Dincă, 2005, p. 6
Pornind din depresiunea Nișcovului – unde sunt cele mai tinere depozite (straturi cuaternare de loess cu intercalații de luturi roșii), pe măsură ce se avansează în înălțime apar formațiuni tot mai vechi, care culminează cu marnele de sub calcare din depresiunea Fințestilor.
Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină.Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa - Buzău; Despre noi, așezare, cadrul natural ; pietroasaveche.ro; accesat la 9 august 2016 Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite.
Geomorfologie
Geomorfologic se delimitează o coamă principală orientată de la vest sud-vest spre est nord-est. Din ea pornesc numeroase ramuri spre nord (unde se află depresiunea Nișcovului) sau spre sud (unde se află câmpia), iar spre vest (unde se află Cricovul) se desfac precum degetele unei mâini mai multe ramuri. La capătul vestic se vede astfel tendința formării unor văi pe direcția vest-est.
Vârful IstrițeiStructura geologică a Dealului..., Onuțu, p. 10 are altitudinea maximă de 749 m (751 m după altă sursă), cu peste 500 m mai sus decât câmpia localizată spre sud.Studiul geomorfologic al câmpiei piemontane..., Loghin, 2013, p. 32 Următorul vârf ca înălțime este Ciortea (609 m), cele două vârfuri găsindu-se în partea mijlocie a culmii principale. În partea de est a Istriței, Dealurile Zoreștilor sunt mai joase, având o structură monoclinală de flanc de anticlinal. Spre vest până în apropiere de Tătaru se dezvoltă din masivul central al Istriței Culmea Ciortea, cu înălțimi de 500-600 m, unde similar calcarele și gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. În zona de vest culmile – cu aspect mai uniform - sunt înclinate ceva mai puternic spre sud.Structura geologică a Dealului..., Onuțu, p. 12
La vest de Ciortea și la est de Ciuhoi culmea devine mai monotonă, având o lățime care variază semnificativ. În unele locuri se păstrează la nivelul acesteia resturi elevate de relief. Numeroase curmături nu prea adânci se găsesc de-a lungul acestei culmi, una singură dintre ele reprezentată de o înaintare a pârâului Ceptura în dauna bazinului hidrografic al Cricovului, fiind foarte adâncă (înălțimea mai mare de la sud o domină cu cel puțin 190 de m, iar cele de la nord cu mult mai mult). O extindere similară a obârșiei pârâului Schei în dauna bazinelor hidrografice ale Cricovului și Nișcovului, se întâlnește și la nord-vest de satul Marginea Pădurii.Structura geologică a Dealului..., Onuțu, p. 10