Viktor Țoi

Viktor Robertovici Țoi (în ; n. 21 iunie 1962, Leningrad, URSS - d. 15 august 1990, Tukums, RSS Letonă, URSS) a fost un cantautor și actor sovietic, cofondator al formației Kino, una dintre cele mai populare și influente formații din istoria muzicii ruse.

Născut și crescut la Leningrad, astăzi Sankt Petersburg, dintr-o mamă rusă și un tată Koryo-saram, Țoi a început să compună cântece în adolescență. De-a lungul carierei sale a realizat numeroase creații muzicale și artistice, printre care zece albume. După apariția și recitalul formației Kino în filmul sovietic din 1987 Assa, popularitatea formației a crescut considerabil, declanșând un fenomen denumit „Kinomania” și ducând la distribuirea lui Țoi în rolul principal al filmului de artă Acul din 1988, asociat noului val kazah. În 1990, după un concert de amploare pe Stadionul Lujniki din Moscova, Țoi s-a mutat pentru scurt timp în Letonia, împreună cu colegul său de formație Iuri Kasparian, pentru a lucra la următorul album al formației. La două luni după concert, Țoi a murit într-un accident rutier.

Țoi a fost unul dintre cei mai importanți pionieri ai muzicii rock din Rusia, contribuind la popularizarea genului în întreaga Uniune Sovietică. A devenit popular prin îmbinarea muzicii și versurilor sale cu teme filozofice și a păstrat un număr mare de admiratori în fosta Uniune Sovietică, fiind considerat una dintre cele mai influente și populare personalități din istoria muzicii ruse.

Viața și cariera Primii ani Viktor Robertovici Țoi s-a născut la 21 iunie 1962 într-o maternitate de pe strada Kuznețovskaia din Leningrad. A fost singurul copil al Valentinei Vasilievna Țoi (născută Guseva), profesoară rusă, și al lui Robert Maximovici Țoi, inginer coreean sovietic originar din Kyzylorda, Kazahstan, unde părinții săi coreeni fuseseră deportați în urma deportării coreenilor din Uniunea Sovietică ordonate de Stalin în 1937. Originile coreene ale familiei pot fi urmărite până la orașul Kimchaek (Songjin), în actuala Coreea de Nord, unde străbunicul lui Viktor, Choi Yong-nam, s-a născut în 1893.Zhitinsky, p. 41 miniatura|Pașaportul lui Țoi, 1979 Clanul coreean al lui Țoi era clanul Choe din Wonju, numele fiind redat uneori și sub forma Choi. Koryo-saram, coreenii etnici din fosta URSS, au folosit frecvent forma Tsoi pentru romanizarea numelui scris în chirilică Цой. Tradus din coreeană, numele Choi înseamnă „înălțime” sau „vârf”.Kalgin, 2015, p. 8-9.

Țoi a crescut în apropierea Parcului Victoriei Moskovski. Familia locuia în cunoscuta „casă a generalului”, aflată la intersecția bulevardului Moskovski cu strada Basseinaia. Pentru o perioadă, Țoi a studiat la o școală din apropiere, pe strada Frunze, unde lucra mama sa.

Între 1974 și 1977, Țoi a urmat o școală secundară de arte, unde a fost membru al formației Palata nr. 6 (, „Salonul nr. 6”).Zhitinsky, p. 50 Singura înregistrare păstrată a formației este un album intitulat Slonolunie, denumire formată prin contopirea cuvintelor rusești slon („elefant”) și polnolunie („lună plină”).Kalgin, 2015, p. 25. Aproximativ în aceeași perioadă, a compus primele sale două cântece, „Vasia iubește muzica disco” și „Idiot”, deși niciunul nu a fost interpretat în public.Kalgin, 2015, p. 22.

Din 1977 a urmat Școala de Artă Serov, până când a fost exmatriculat în 1979 pentru rezultate școlare slabe. Ulterior a urmat SGPTU-61, o școală profesională secundară, unde s-a pregătit ca sculptor în lemn.Zhitinsky, p. 64 În tinerețe a fost admirator al lui Mihail Boiarski și Vladimir Vîsoțki, iar ulterior al lui Bruce Lee, după imaginea căruia a început să își modeleze propriul stil. Era pasionat de artele marțiale și se antrena adesea în lupte „în stil chinezesc” cu colegul său de formație Iuri Kasparian.

Începuturile activității muzicale miniatura|Chitara cu 12 corzi a lui Viktor Țoi, 1978 Țoi a început să compună cântece la vârsta de 17 ani. În anii 1970 și 1980, muzica rock constituia o mișcare underground concentrată în principal la Leningrad. Vedetele muzicii pop din Moscova, susținute de statul sovietic, dominau clasamentele și beneficiau de cea mai mare expunere în mass-media. Muzica rock nu era privită favorabil de autorități, iar formațiile de rock primeau puțină sau nicio finanțare și aveau o prezență redusă în mass-media. Clubul de Rock din Leningrad era unul dintre puținele locuri publice unde formațiilor rock li se permitea să cânte.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, Țoi a fost un apropiat al lui Aleksei Rîbin. Rîbin, membru al formației de hard rock Piligrimî (, „Pelerinii”), și Țoi, care cânta la chitară bas în Palata nr. 6 (, „Salonul nr. 6”), s-au cunoscut în locuința lui Andrei „Svin” Panov, unde se întâlneau frecvent muzicieni și unde repeta și formația sa punk Avtomaticeskie udovletvoriteli. În acea perioadă, Țoi începuse să interpreteze la petreceri cântecele pe care le compunea.

Țoi și Rîbin, ca membri ai formației Автоматические удовлетворители (Avtomaticeskie udovletvoriteli), au mers la Moscova, unde au interpretat punk rock la concertele underground organizate de Artemi Troițki. În timpul unui spectacol asemănător la Leningrad, organizat cu ocazia aniversării lui Andrei Tropillo, Țoi și Rîbin l-au întâlnit pentru prima dată pe Boris Grebenșcikov. Ulterior, după un concert solo al lui Grebenșcikov, cei trei s-au întâlnit din nou, iar Țoi i-a cântat două dintre compozițiile sale. Grebenșcikov, care era deja un muzician relativ cunoscut în scena underground din Leningrad, a fost impresionat de talentul lui Țoi și l-a ajutat să își formeze propria trupă.

Înființarea formației Kino miniatura|343x343px|Formularul de înscriere al lui Viktor Țoi în Clubul de Rock din Leningrad, 1985 La Clubul de Rock din Leningrad, Țoi a cântat ca artist solo, acompaniat de membri ai formației Aquarium. Versurile și muzica sa au atras atenția publicului. În vara anului 1981, Țoi, Rîbin și Oleg Valinski au format trupa Garin i Giperboloidî (, „Garin și hiperboloizii”). Numele era un omagiu adus romanului clasic rus Hiperboloidul inginerului Garin de Aleksei Tolstoi. În toamna anului 1981, formația a fost admisă în Clubul de Rock din Leningrad. La scurt timp, Valinski a fost încorporat în armată, rămânând doar Țoi și Rîbin, care au redenumit formația Kino. În primăvara anului 1982, Kino a început înregistrarea albumului de debut.

Primele albume În primăvara anului 1982, Kino a început înregistrarea albumului de debut 45 în studioul lui Andrei Tropillo. La înregistrări au participat membri ai formației Aquarium, iar Boris Grebenșcikov a coordonat realizarea albumului. Până în vară, albumul era finalizat. Durata sa era de 45 de minute, de unde a provenit și titlul 45. Albumul a circulat într-o anumită măsură, iar Kino a susținut numeroase concerte în apartamente private din Moscova și Leningrad.

La 19 februarie 1983 a avut loc un concert comun al formațiilor Kino și Aquarium. După concert, Iuri Kasparian a fost invitat să se alăture formației în calitate de chitarist. În primăvară, Rîbin a părăsit Kino în urma unor neînțelegeri cu Țoi. Țoi și Kasparian și-au petrecut vara repetând împreună. În urma acestor sesiuni, Kino a înregistrat albumul 46, conceput inițial ca un demo pentru Nacialnik Kamceatki (, „Șeful Kamceatkăi”). 46 a circulat pe scară largă și a ajuns să fie considerat un album propriu-zis. În toamna anului 1983, Țoi a fost internat într-un spital de psihiatrie din Priajka, unde a rămas o lună și jumătate. În consecință, nu a fost încorporat în armată. După externare, a compus cântecul „Trankvilizator” (, „Tranchilizant”).

„Peremen!” („Schimbări!”), interpretat pentru prima dată de Țoi în vara anului 1986, a ajuns să fie puternic asociat cu transformările sociale din perioada Perestroikăi, fiind ulterior utilizat de diferite mișcări politice postsovietice, inclusiv în timpul protestelor din Belarus din 2020-2021.

Deși cântecul a devenit ulterior frecvent utilizat în cadrul manifestațiilor politice, politizarea lui s-a produs împotriva dorințelor lui Viktor Țoi, care susținea că piesa nu era un cântec de protest.

Ascensiunea stanga|miniatura|Viktor Țoi acordându-și chitara în timpul unui concert acustic la Leningrad, 1986 Anul 1987 a reprezentat un punct de cotitură important pentru Kino, odată cu lansarea celui de-al șaselea album, Gruppa krovi (, „Grupa sanguină”), care a declanșat un val de popularitate cunoscut sub numele de „Kinomania”. Schimbările culturale generate de Glasnost au permis formației să înregistreze albumul într-un stil de producție mai elaborat, cu un sunet mai amplu și mai sofisticat, care a stabilit un nou reper pentru rockul sovietic.

Atmosfera sonoră a albumului și temele distincte ale versurilor au avut un ecou puternic în rândul tinerilor din întreaga Uniune Sovietică, propulsând formația Kino în cultura de masă. Cântecele albumului au circulat pe scară largă, iar admiratorii din diferitele republici sovietice au tradus versurile originale, în limba rusă, în propriile limbi, pe măsură ce influența culturală a formației s-a extins în întreaga țară.

În anii următori, Țoi a apărut în mai multe filme de succes și a călătorit în Statele Unite ale Americii pentru a-și promova filmele la festivaluri de film. Au fost lansate și alte albume, care au continuat să se bucure de succes și au contribuit la creșterea popularității formației. În pofida celebrității sale, Țoi a continuat să ducă o viață relativ obișnuită. Și-a păstrat vechiul loc de muncă în camera cazanelor unui bloc de locuințe, cunoscută sub numele de Kamceatka, care este în prezent un muzeu și club dedicat muzicianului.

Faptul că lucra într-o centrală termică îi surprindea pe mulți. Țoi afirma că îi plăcea această muncă și că avea nevoie de bani pentru a susține formația, întrucât aceasta nu beneficia încă de sprijin financiar din partea statului, iar albumele sale erau copiate și distribuite în întreaga Uniune Sovietică prin intermediul Magnitizdat, fără plată. Acest aspect a contribuit și mai mult la popularitatea sa, deoarece îi întărea imaginea de om obișnuit, apropiat de public. În 1988-1989 a susținut turnee în Italia, Franța și Danemarca. Apogeul formației Kino a venit în 1990, odată cu concertul de pe Stadionul Lujniki din Moscova, unde 62.000 de spectatori au umplut tribunele pentru a celebra succesul uneia dintre cele mai populare formații rock din URSS. Evenimentul a fost, de asemenea, una dintre cele patru ocazii în care focul olimpic al stadionului Lujniki a fost aprins.

Apariții cinematografice În 1987, formația Kino, alături de alte formații de rock rusesc, a apărut interpretându-se pe sine în Assa (în ), film regizat de Serghei Soloviov. Filmul acordă un rol important muzicii rock underground, iar Kino apare într-un recital remarcabil în scena finală.

În 1988, Viktor Țoi a interpretat rolul principal în Acul (, Igla, „Acul”), regizat de Rașid Nugmanov și scris de Aleksandr Baranov și Bakhît Kilibayev. Acțiunea îl urmărește pe Moro, care se întoarce la Almatî, în Kazahstan, pentru a recupera o sumă de bani care îi este datorată. În timpul unei întârzieri neașteptate, o vizitează pe fosta sa iubită Dina și descoperă că aceasta a devenit dependentă de morfină. El decide să o ajute să renunțe la droguri și să lupte împotriva mafiei locale responsabile de situația ei. Moro se confruntă însă cu un adversar periculos, „doctorul”, liderul mafiei care o exploatează pe Dina.Scenariu descris de Forrest Ciesol pentru IMDb. Țoi a fost nominalizat la un premiu pentru rolul său în film.

Coloana sonoră a filmului, care cuprinde și muzică originală a formației Kino, contribuie la atmosfera generală a producției, alături de elementele postmoderne și scenele suprarealiste.

Filmul a avut premiera în Uniunea Sovietică în martie 1988.

Moartea