Toma N. Socolescu este un arhitect neoclasic român important de la mijlocul până la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a născut în 1848 la Ploiești și s-a stins din viață pe la Ploiești. Primul arhitect român din județul Prahova care a studiat în România, el participa în mare măsură la planificarea urbană a orașului Ploiești. Construiește multe lucrări publice în regiunea sa Prahova, având totodată particularitatea de a fi exercitat și ca antreprenor de construcții. Își executa propriile planuri, ca și ale altor arhitecți.
Biografie
Născut în 1848 la Ploiești, fiul arhitectului Niculae Gheorghe Socol, arhitect al Județului de Prahova, de stil neoclasicpagina 37., și singurul arhitect român care oficiază în Prahova vremii sale, ceilalți fiind toți de origine străinapagina 28.. Constructor al multor clădiri publice și oficiale din județ, a multor biserici și case particulare remarcabile, printre care unele înscrise în patrimoniul arhitectural istoric al României, el este deopotrivă arhitect-șef al orașului Ploiești din 1880paginile 55-56.paginile 26 și 28. dar și maestru de construcții. Într-adevăr, realizează majoritatea lucrărilor de execuție după ce întocmește și toate planurile. Potrivit fiului său, Toma T. Socolescu, fabrica el însuși materialele necesare construcțiilorpagina 70.. Din 1883 până în 1886, Școala de Arte și Meserii, unde fiii constructorilor orașului s-au pregătit în meseria de construcții, a fost găzduită în propria casăpagina 34.paginile 28 și 30.. Toma T. Socolescu, evocă în memoriile sale extrema sa apropiere de artizani, care îl consideră unul de-al lorpagina 16..
Astfel, în calitate de maestru constructor și antreprenorpagina 36., executând atât planurile sale cât și cele ale altor arhitecți, construiește școli, spitale, licee și cazărmipaginile 36-37.. thumb |upright=0.9 |left |alt=Desen de Toma N. Socolescu reprezentând-ul pe Mihai Viteazul. |Desen de Toma N. Socolescu reprezentând-ul pe Mihai Viteazul.
Om forte harnic și muncitor, este, de asemenea, înzestrat cu talent artistic. Bun desenator și acuarelistpagina 19., îi plăce să creeze și să modeleze obiecte de artizanat decorative din teracotă smălțuită, precum și sobe tradiționale românești în propria sa casă. O acuarelă, este vorba de Michel Le Brave, călare, și un desen semnate de mâna sa se găsesc la Muzeul de Artă din Ploiești.. Originar din Transilvania, și făcând ecoul întemeierii orașului de către Mihai Viteazul, arhitectul decorează frontispiciulPartea superioară a fațadei principale a unui edificiu. multora dintre clădire sale cu un basorelief al domnitoruluiipaginile 54-55.pagina 66.paginile 194-195..
Este foarte apropiat de fratele său mai mic, arhitectul Ion N. Socolescu, pe care l-a susținut financiar pe parcursul tuturor studiilor ale acestuia la școala de arhitectură din Paris. A părăsit Ploieștiul cu toată familia și s-a mutat la București în 1896 pentru a urmări nu numai șantierul major al cazărmii Cuza-Vodă, ci și pentru a rămâne în contact permanent cu Societatea Arhitecților din care era unul dintre membri fondatori. S-a stabilit nu departe de casa fratelui său Ion, la bulevardul Carol, numărul 29pagina 26..
El este unul dintre cei douăzeci de semnatari, printre care și Ion MincuLista include arhitecți și artiști de frunte la acea vreme: Aman T., Pictor ; Alpar I., Pictor ; Baicoianu C., Architect ; Beniș O., Architect ; Căluiescu, Architect ; Ciocîrlan S., Architect ; Carcalețeanu, Pictor ; Constantinescu, Architect ; Gavrilescu, Architect ; Georgescu, Sculptor ; Mincu, Architect ; Mandrea, architect ; Maimarolu, Architect ; Mirea , Pictor ; Orăscu, Architect ; Petriceu., Architect ; Pompilian, Pictor ; Săvulescu, Architect ; Socolescu T., Architect ; Sterian, Architect ; Storc, Sculptor ; Stăncescu, Pictor ; Socolescu I, Architect ; Stoicescu., Pictor. ;Tatărascu., Valbudea, Pictor, Sculptor., ai unei petiții prin care i-a cerut prim-ministrului să creeze o Comisie pentru Monumente Istorice, cu scopul de a proteja și conserva patrimoniul arhitectural al României. Petiția este publicată în revista „Analele Architecturei” în mai 1890.
În ultimii ani ai vieții, se implică în industria petrolieră și devine proprietar de platforme petroliere la Buștenari, județul Prahova. În asociere cu Toma Rucăreanu, ridica o fabrică de gaze numită „Lumina”, lângă Gara de Sud din Ploiești.pagina 106.pagina 71.pagina 215..
S-a stins din viață la 48 de ani, pe 22 noiembrie 1897. A dus la îndeplinire o lucrare impresionantă, și asta în ciuda încetării premature a carierei sale. Este înmormântat în cavoul familiei Socolescu de la Cimitirul Bellu din București.
Educația și călătoriile în străinătate
Studiază arhitectura la secția condusă de arhitecții Alexandru Orăscu și Carol Benișu (sau Carol Beniș) la Școala de Arte Frumoase din București. La solicitarea lui Vasile Alexandrescu Urechia, pe atunci ministrul Educației Naționale, Theodor Aman, directorul Școlii de Arte Frumoase, pictor și actor major al renașterii culturale românești, i-a acordat o bursă de meritpagina 70.pagina 27.. Se înscrie la școală la 23 decembrie 1867, pe care a terminat-o în 1870pagina 55.pagina 30.pagina 195. după ce a urmat pregătirea academică clasicăpagini 26-28.. Diploma sa este semnată de mâna Regelui Carol Ipagina 47.pagina 187.. Arhitecții români sunt apoi pregătiți în spiritul arhitecturii clasice. Neoclasicismul este adoptat în Țara Românească și Moldova începând cu secolul al XVIII-lea, și va dura până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Foarte activ și dornic de cunoștințe, întreprinde două călătorii de studii de o lună în Franța și Italia, prima fiind în timpul iernii 1893-1894Note de călătorie menționate de fiul său Toma T., paginile 19-20.. Îl vizitează pe fratele său Ion N. Socolescu, pe atunci student arhitect la École des Beaux-Arts din Paris. Călătoria lui cu trenul continuă spre Marsilia, Nisa, Monte-Carlo, apoi în Italia până la Genova, Roma, Napoli unde descoperă Pompei și Herculaneum. Pe drumul de întoarcere, vizitează Veneția. În 1896, întreprinde o ultimă călătorie, de data aceasta împreună cu soția sa, în nordul Italiei. Atunci vizitează Milano, apoi din nou Nisa și se întoarce la Paris, tot cu trenul. Trece prin Viena înainte de a ajunge la Ploiești pe 13 februarie 1896.
Funcții oficiale, demnități publice și titluri Președinte al Societății Constructorilor din Ploiești. Arhitect al orașului Ploiești din 1880paginile 138, 196 și 607-608.. Membru fondator al Societății Arhitecților din România (SAR) înființate în jurul datei de 16 februarie 1891. A fost singurul dintre fondatori care a practicat arhitectura la PloieștiLista tuturor membrilor fondatori: Alexandru Orăscu, primul președinte ; Carol Benișu; Mihai Capuțineanu ; Gheorghe Duca ; Alexandru Săvulescu ; Ioan N. Socolescu ; D. Maimarol ; Gheorghe Mandrea ; Ion Mincu; Gr. Cerchez; Ștefan Ciocârlan; N. Cerchez; Toma N. Socolescu; Grigore Călinescu ; N. Stavrolea ; Filip Montureanu ; Filip Xenopol ; Nicolae Gabrielescu ; George Sterian ; I Constantinescu ; P. Petriciu ; R. Nedelescu ; F. Thyr ; C. Stravrolea - pagina 50. și numărul special publicat de UAR pentru aniversarea a 130 de ani de la SAR, la pagina 2: 1891-2021: 130 de ANI de la Constituirea Societății Arhitecților din România.. Expert judiciar în construcții, la Tribunalul din Prahova pe la 1890S-a menționat, în noiembrie 1890, calitatea sa de expert imobiliar într-un proces de moștenire la care s-a dispus o licitație de către Tribunalul Prahova - Decizia numărul 15.938 din 14 noiembrie 1890, Monitorul Oficial al Regatului României, numărul 186, ediția din 30 noiembrie 1890, pagina 4323.. Decorat cu Crucea de Cavaler al Ordinului Coroanei României la 21 februarie 1884Decretul regal numărul 2904 de numire a lui Toma N. Socolescu, publicat în Monitorul Oficial al României la 21 februarie 1884, pagina 6470..
Genealogie
Familia Socol din Berivoiul Mare, în vechime parte a Făgărașului sau a Țării Făgărașului, este o ramură a familiei Socol din Muntenia, care a trăit în județul Dâmbovița. Un anume 'Socol', mare boier și ginere al lui Mihai Viteazul (1557-1601), avea două ctitorii religioase în județul Dâmbovița, existente și azi, în Cornești și în Răzvadu de Sus, precum și o alta într-o suburbie a orașului Târgoviște. Acest boier s-a căsătorit cu Marula, fiica lui Tudora din Popești numită și Tudora din Târgșor, soră a prințului Antonie-Vodă. Marula a fost recunoscută de Mihai Viteazul ca fiica sa ilegitimă, rod al unei relații extra-conjugale cu Tudora. Marula este îngropată în cimitirul bisericii din Răzvadu de Sus, unde, pe o lespede de piatră bogat cioplităInscripție în slavon de pe crucea aflată pe piatra de mormânt de la Răzvadu de Sus: , numele încă îi mai poate fi citit.
Nicolae Iorga, marele istoric român și prieten al fiului său Toma T. Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii localității Făgărașnota 8 - pagina 15.. În 1655, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea a înnobilat un strămoș al lui Nicolae G. Socol: "Ștefan Boier, și printr-însul soția sa Sofia Spătar și fiul său Socoly precum și moștenitorii și urmașii lor de orice sex, să fie tratați și considerați ca niște adevărați și netăgăduiți NOBILI."paginile 8 și 9 - Extras din actul de înnobilare din 14 iulie 1655., în semn de recunoștință pentru funcțiile sale de curier al Prințului în Carpați, "funcțiune pe care a îndeplinit-o cu credință și statornicie timp de mai mulți ani și mai ales în aceste vremuri furtunoase, [...]"<ref group="b">pagina 14 - Toma T. Socolescu scrie: .</ref> pleacă din Berivoiul Mare, din Țara Făgărașului, și se stabilesc în Muntenia. Unul dintre acest cinci frați este arhitectul Nicolae Gh. Socol (?? – decedat în 1872). El s-a stabilit în Ploiești în jurul anilor 1840-1845 și s-a numit pe sine însuși Socolescu. Căsătorit cu Ioana Săndulescu, din mahalaua Sfântu Spiridon, a avut o fiică (decedată în copilărie) și patru băiețipaginile 105-106.paginile 214-215., dintre care doi au devenit arhitecți: Toma N. Socolescu și Ion N. Socolescu. Șirul arhitecților continuă cu Toma T. Socolescu, fiul lui Toma N. Socolescu, precum și cu fiul său Barbu Socolescu.
Istoricul, cartograful și geograful Dimitrie Papazoglu evocă, în 1891pagina 17 - Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, București, Curtea Veche, 2005, p. 59., prezența la București a boierilor români de gradul I, "Socolești", urmași ai Socolului din Dâmbovița. De asemenea, Constantin Stan se referă și el, în 1928, la originea precisă a lui Niculae Gheorghe Socol:
Opere arhitecturale și urbanistice
thumb |upright=1.5 |right|alt=Primul plan topografic al orașului Ploiești întocmit de arhitectul șef Toma N. Socolescu, în 1883. |Primul plan topografic al orașului Ploiești întocmit de arhitectul șef Toma N. Socolescu, în 1883. Toma N. Socolescu își începe cariera de arhitect și maestru de construcții în orașul său natal, în 1870. Întocmește planurile și realizează construcții pentru toate tipurile de clădiri: case particulare, clădiri publice, fabrici, biserici, etc. În calitate de arhitect-șef al orașului Ploiești a întocmit, în 1882, primul plan topografic al orașului: „Planul urbei PloesciOrtografia orașului Ploiești a evoluat de-a lungul timpului: de la Ploiesci, s-a trecut la Ploești apoi la Ploiești., nomenclatura, de Toma N. Socolescu architectu, URBEI, Anu 1882”.Toma T. Socolescu scrie în 1938: , pagina 56.paginile 196, 607-608..
Contribuie la crearea noului Bulevardul Independenței, care leagă noua Gară de Sud de centrul orașului. Traseul a fost fixat în 1871 de către consiliul municipal după lungi amânări și schimbări. Bulevardul va deveni artera principală a orașului. Socolescu a reluat lucrarea arhitectului „Inginer-șef al orașului” Cristian Kertsch, care stabilise planul de expropriere al proiectului.pagini 76-78Fișa arhitectului pe site-ul Fundației Culturale META - .. Le boulevard deviendra l'artère principale de la ville.