Janusz Korczak (născut Henryk Goldszmit; ) a fost un medic pediatru și pedagog polonez, evreu de naționalitate, scriitor publicist și activist social. Korczak a fost un pedagog inovator și autorul unor publicații despre teorie și practică în educație. A fost un precursor al drepturilor copiilor și un apărător al egalității între copii. În calitate de director al unui orfelinat, el a inițiat, printre altele, un tribunal al copiilor, în care ei înșiși să-și rezolve propriile probleme; li se permitea, de asemenea, să depună plângeri la adresa profesorilor.
Cunoscutul psiholog elvețian Jean Piaget, care a vizitat orfelinatul fondat și condus de Korczak, spunea despre el: „Acest om minunat a avut curajul de a-și pune toată încrederea în copiii și adolescenții de care avea grijă, ajungând până în punctul în care le-a încredințat problema educației în propriile mâini, însărcinându-i cu cele mai grele probleme, care cer mari responsabilități”.
Korczak a creat prima revistă care publica materiale trimise de copii și care era adresată îndeosebi copiilor - „Mica Revistă” („Mały Przegląd”). A fost unul dintre pionierii cercetărilor în domeniul dezvoltării și psihologiei copilului, cât și diagnosticării educaționale.
Evreu polonez, Janusz Korczak a declarat de-a lungul vieții că aparține ambelor națiuni: polonă și evreiască Joanna Olczak-Ronikier, Korczak. Próba biografii (Korczak. O tentativă biografică), W.A.B., Varșovia, 2011.
Copilăria și educația Korczak, născut la Varșovia într-o familie de evrei polonezi, este fiul lui Joseph Goldszmit (1844-1896), avocat, și al Cecyliei, născută Gębicka (1853/4-1920). Certificatul său de naștere nu a putut fi recuperat, motiv pentru care data nașterii rămâne incertă. Familia Goldszmit era originară din Lublin, iar familia din partea mamei, Gębicki, provenea din regiunea Poznań; străbunicul său, Maurycy Gębicki, și bunicul său, Hersz Goldszmit, au fost medici Maria Falkowska: Rodowód Janusza Korczaka (Genealogia lui Janusz Korczak), Buletinul Institutului de Istorie Evreiesc, 1997, nr. 1. Mormintele aparținând tatălui său și bunicilor materni (mormântul mamei nu a fost niciodată găsit) se găsesc în Cimitirul Evreiesc de pe strada Okopowa din Varșovia. Starea economică inițial stabilă a familiei Goldszmit a început să se deterioreze din cauza bolii mintale de care suferea tatăl, care la începutul anilor 1890 a fost internat, cu simptome de nebunie, într-un centru psihiatric. Tatăl lui a murit la 26 aprilie 1896. După moartea acestuia, Korczak - pe atunci un tânăr de 17-18 ani - a început să acorde meditații pentru a-și întreține familia. Mama lui, Cecylia Goldszmit, închiria camerele din apartamentul lor din Varșovia. Korczak a trecut examenul de bacalaureat („matura”) la vârsta de 21 de ani.
În copilărie Janusz Korczak citea foarte mult. Mulți ani după, într-un jurnal scris în ghetou, el nota: „Căzusem pradă cititului nebunesc, de neoprit. Lumea dispărea din fața ochilor mei, pentru ca numai cartea să existe.” În anul 1898 s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Imperiale din Varșovia. În vara lui 1899 a călătorit pentru prima dată în străinătate, în Suedia, unde a învățat despre activitățile și munca pedagogică ale lui Johann Heinrich Pestalozzi. Către sfârșitul aceluiași an a fost arestat pentru o perioadă scurtă pentru activitățile întreprinse în sălile de lectură din cadrul Asociației Caritabile din Varșovia. A studiat 6 ani, repetând anul întâi (primul curs). A studiat și la „Universitatea zburătoare" (o universitate clandestină care promova auto-educarea). În timpul studenției a simțit ce înseamnă viața în cartierele mărginașe, proletariatul și lumpenproletariatul. A aparținut Lojei Masonice „Steaua de Mare” a Federației Internaționale „Drepturile Omului”, fondată pentru „a uni toți oamenii care sunt separați de bariere religioase, pentru a căuta adevărul și a respecta celelalte ființe umane” Daniel Bargiełowski: Po trzykroć pierwszy (De trei ori primul).
Medic A absolvit medicina la 23 martie 1905. În iunie a fost înrolat ca medic pe front de către armata țaristă (Polonia era atunci sub ocupație rusească) și a participat la războiul ruso-japonez. A servit la Harbin. A învățat chineza de la copiii manciurieni. S-a întors la Varșovia la sfârșitul lui martie 1906. Între anii 1905-1912 a lucrat ca pediatru la . În schimbul unui apartament în interiorul spitalului, luându-și numele de „medic local”, era mereu de gardă și muncea cu mult devotament. În practica sa medicală, nu evita zonele locuite de proletariat. De multe ori, cerea numai o plată simbolică pentru serviciile oferite pacienților săraci sau le oferea bani pentru medicamente și nu ezita să pretindă prețuri ridicate de la cei bogați, lucru pe care și-l permitea datorită popularității sale ca scriitor.
Între anii 1907-1910/1911, s-a școlit în străinătate, participând la conferințe, făcând rezidențiate în clinici pentru copii, vizitând cămine de copii și instituții de binefacere. A petrecut aproape un an la Berlin (1907-1908), patru luni la Paris (1910) și o lună în Londra (1910 sau 1911). După cum a scris câțiva ani mai târziu, în Londra a luat decizia de a nu-și întemeia o familie și de „a-și dedica viața servirii copiilor și cauzelor acestora”. Era foarte activ social în acea perioadă și făcea parte, printre altele, din Societatea de Igienă de la Varșovia și Societatea Taberelor de Vară. În anii 1904, 1907 și 1908, a muncit în cadrul taberelor de vară organizate pentru copiii evrei și polonezi. În 1906 a publicat cartea „Copilul salonului”, foarte bine primită de cititori și critici. Din acest moment, mulțumită promovării câștigate din publicații, devine un pediatru de renume și foarte căutat în Varșovia. În anul 1909 s-a alăturat Societății Evreiești „Ajutor pentru Orfani”, care câțiva ani mai târziu avea să construiască „Casa Orfanilor”, al cărei director avea să devină chiar Korczak.
În timpul Primului Război Mondial a fost din nou chemat la datorie de către armata țaristă. A servit în calitate de șef al unei divizii medicale de pe front, în principal în Ucraina. În anul 1917 a fost solicitat să practice medicina în adăposturile pentru copiii ucraineni din Kiev. Cu doi ani în urmă, în timpul unei scurte vacanțe petrecute la Kiev, o cunoscuse pe Maria Rogowska Falska, activistă a independenței comunității poloneze, care administra un cămin pentru băieți polonezi. După ce și-a terminat serviciul în cadrul Armatei Ruse cu rang de căpitan, s-a întors la Varșovia în iunie 1918. Imediat după declararea independenței Poloniei (11 noiembrie 1918), Korczak s-a întors în armată. De data aceasta, a fost repartizat în proaspăt restaurata Armată Poloneză. În timpul războiului sovieto-polonez (1919-1921), a servit ca medic în spitalele militare din Łódź și Varșovia. A suferit și de tifos. Pentru munca depusă, a fost promovat la rangul de maior în cadrul Armatei Poloneze.
Pedagog Teorii Încă de la începutul tinereții, Korczak arăta interes pentru probleme legate de creșterea copiilor, fiind influențat de viziunea și practicile „noii educații”. A fost influențat de asemenea de teoria progresismului pedagogic dezvoltată, printre alții, de John Dewey, dar și de lucrările lui Decroly, Montessori sau ale altor pedagogi mai timpurii - Pestalozzi, Spencer și Fröbel; era familiarizat cu conceptele pedagogice ale lui Tolstoi Lewowicki, T.: Janusz Korczak. Prospects: the quarterly review of comparative education (Paris, UNESCO: International Bureau of Education), vol. XXIV, nr. 1/2, 1994, p. 37–48. A pus accentul pe nevoia dialogului cu copiii.
A publicat și a ținut prelegeri pe teme legate de creșterea copiilor și pedagogie. A câștigat experiență în lucrul cu copiii, mai întâi ca meditator, mai târziu ca activist comunitar, apoi din poziția de director al Casei Orfanilor și cofondator al orfelinatului Casa Noastră. În perioada interbelică, a predat la o serie de universități din țară, printre altele la Institutul Național pentru Educație Specială (în prezent Academia pentru Educație Specială „Maria Grzegorzewska”), la Seminarul de Stat pentru Profesori de Iudaism și la Institutul Național pentru Profesori.
Korczak era un avocat al emancipării copiilor, autodefinirii și respectării drepturilor acestora. Principiile democratice pe care Korczak le aplica, în egală măsură, în relația cu adulții și copiii, erau puse în practică zilnic în instituțiile lui, prin intermediul sistemului de auto-guvernare al copiilor. „Un copil înțelege și raționalizează asemenea unui adult – doar că nu beneficiază de același bagaj de experiențe” [sursă necunoscută].
Revista publicată de și pentru copii le-a servit acestora drept forum, a fost un centru de talente și o bază solidă de aculturație, în special pentru copiii din familiile evreiești ortodoxe. Doctorul Korczak a optat pentru resocializarea și ocrotirea complexă și inovativă a copiilor marginalizați social.
El declara că locul unui copil este în compania colegilor de-o seamă cu el, și nu acasă. Și-a dorit cu ardoare ca aceștia să se elibereze de convingerile și ideile lor fragede, să fie supuși unui proces de socializare, pregătindu-se astfel pentru viața adultă. A încercat să ofere copiilor o copilărie lipsită de griji – dar nu lipsită de obligații. Considera că un copil ar trebui să înțeleagă și să experimenteze emoțional o situație, să tragă concluzii independent și, eventual, să prevină posibile consecințe. „Nu există copii, există oameni”, scria Korczak. Korczak considera toți copiii pe care-i îngrijea sau creștea ca fiind ai săi. Activitățile sale ulterioare au confirmat acest lucru. Convingerile sale altruiste nu îl lăsau să favorizeze ori să discrimineze niciun grup din cei pe care îi avea în grijă. Nu considera familia tradițională a fi cel mai important liant, fundamental în relațiile sociale. Nu a acceptat rolul pe care aceasta îl juca în mediile creștine conservatoare și în cele tradiționale evreiești.
Elementele-cheie în viziunea lui Korczak despre educație sunt: respingerea violenței - fizică, verbală, venită din partea cuiva mai în vârstă sau cu o poziție mai înaltă; ideea de interacțiune educațională între adulți și copii, care a dus la lărgirea spectrului pedagogiei clasice; convingerea că un copil este o ființă umană la fel ca un adult; principiul conform căruia procesul educațional ar trebui să ia în considerare individualitatea fiecărui copil în parte; credința că un copil este cel mai în măsură să spună care îi sunt nevoile, aspirațiile și emoțiile, deci are dreptul la propriile opinii, care trebuie luate în considerare de adulți; a oferi unui copil dreptul la respect, ignoranță, eșec, intimitate, la propriile opinii și la proprietate; recunoașterea procesului de dezvoltare a copilului drept o muncă foarte grea.
Percepția actuală Astăzi, Janusz Korczak este recunoscut din ce în ce mai mult drept un precursor a numeroase curente în pedagogie. Perspectiva lui Korczak asupra drepturilor copiilor este un punct de referință pentru mulți autori contemporani Patricia Anne Piziali: A comparison of Janusz Korczak’s concept of the Right of the Child with those of Other Selected Child Advocates, George Washington University (disertație), 1981. „A face o reformă a lumii înseamnă a reforma educația”, gândea Korczak.