Pentru filmul cu nume similar, realizat de Oliver Stone, vedeți The Doors (film).
The Doors a fost o formație americană de muzică rock, înființată în anul 1965 în Los Angeles, California, avându-i drept componenți pe solistul Jim Morrison, pianistul Ray Manzarek, chitaristul Robby Krieger și toboșarul John Densmore. Formația și-a luat numele după titlul cărții lui Aldous Huxley, Porțile percepției (The Doors of Perception), care era o referință la un citat al poetului romantic William Blake din faimoasa sa operă, Căsătoria raiului cu iadul (The Marriage of Heaven and Hell): „Dacă porțile percepției ar fi limpezite, totul i-ar apărea omului așa cum este, infinit.” („If the doors of perception were cleansed every thing would appear to man as it is, infinite.”) The Doors au avut rădăcini într-o formație de surf rock precedentă din anii 1960 cunoscută ca Rick & the Ravens în care au cântat Jim Morrison, Ray Manzarek și John Densmore. Ulterior, după ce s-au cunoscut cu Robby Krieger la meditațiile transcedentale ale lui Maharishi Mahesh Yogi în 1965 în Los Angeles, aceștia și-au schimbat numele și au devenit The Doors. Inițial, numele formației a fost The Doors of Perception, dar, ulterior, acesta a fost scurtat la The Doors.
Grupul a fost unul dintre cele mai controversate, influente și deosebite formații rock, în mare parte date fiind versurile lor filosofice, suprarealiste și surealiste, visătoare sau rebele și pline de poezie în stilul generației beat (sau beatnick, în special William S. Burroughs, cu anumite influențe din simbolismul francez via Arthur Rimbaud de asemenea precum și alte influențe literare reprezentate de Carlos Castañeda, Friedrich Nietzsche, Albert Camus, Louis-Ferdinand Céline, Antonin Artaud și Charles Baudelaire) ale lui Morrison și a felului carismatic, dar imprevizibil, în care acesta se manifesta deseori pe scenă. După moartea lui Morrison în 1971, membrii supraviețuitori (i.e., Manzarek, Krieger și Densmore) au continuat ca trio, formația destrămându-se în 1973. Accesat la data de 6 mai 2014 Ulterior, s-au reunit pentru perioade scurte de timp, pentru prima dată în 1978, pentru a compune muzică pentru un album de studio de poezie de tip spoken word intitulat An American Prayer (cu poezie înregistrată antum de Jim Morrison).
The Doors a obținut un contract cu casa de discuri Elektra Records în anul 1966. Albumul lor de debut eponim The Doors, lansat în 1967, a fost primul dintr-o serie de albume de top 10 în Statele Unite, fiind urmat de Strange Days (1967), Waiting for the Sun (1968), The Soft Parade (1969), Morrison Hotel (1970), Absolutely Live (1970) și L.A. Woman (1971), cu 20 de certificate de aur, 14 de platină și 5 de multi-platină doar în S.U.A. Accesat la data de 6 mai 2014 Deși cariera propriu-zisă a formației a durat doar până în 1973, popularitatea lor a persistat. Conform RIAA (i.e. Recording Industry Association of America), grupul a vândut 32.5 milioane de albume în S.U.A. Accesat la data de 6 mai 2014 și peste 100 de milioane la nivel global. Accesat la data de 6 mai 2014 The Doors este una dintre cele mai bine vândute formații ale tuturor timpurilor, Accesat la data de 6 mai 2014 și prima formație americană care a avut opt albume consecutive certificate cu aur și platină. Accesat la data de 6 mai 2014
Trei dintre albumele de studio ale formației, The Doors (1967), L.A. Woman (1971) și Strange Days (1967), au apărut în lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor, realizată de revista Rolling Stone, pe pozițiile 42, Accesat la data de 12 mai 2014 362, Accesat la data de 12 mai 2014 respectiv 407. Accesat la data de 12 mai 2014
Grupul, piesele și celebritatea lui Morrison continuă să fie considerate ca legate în mod inexorabil de contracultura americană și subcultura sau mișcarea Hippie manifestate în anii '60. Accesat la data de 6 mai 2014 Accesat la data de 6 mai 2014 Accesat la data de 6 mai 2014 Accesat la data de 6 mai 2014 Accesat la data de 6 mai 2014 În 1993, formația The Doors a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame de Eddie Vedder, solistul și frontman-ul formației americane de grunge Pearl Jam. Accesat la data de 12 mai 2014 Din punct de vedere instrumental, muzica formației a inclus influențe de jazz (e.g. John Coltrane), muzică clasică, muzică indiană ragga și muzică latino-folk. De asemenea, The Doors sunt percepuți ca una dintre cele mai importante trupe de classic rock din anii 1960 respectiv începutul anilor 1970. Muzica lor a fost descrisă de revista americană Rolling Stone ca teatrală și ca fiind interpretată în cheia unei tragedii grecești. Muzica acestora a fost, de altfel, parțial influențată de mitologia greacă (e.g. mitul lui Iacint pe piesa Hyacinth House de pe albumul de studio L.A. Woman lansat în anul 1971).
Istoria grupului 1965–1968 Originile Bazele formației s-au pus în iulie 1965, în Los Angeles, California, în timpul unei întâlniri dintre studenții universității de teatru, film și televiziune UCLA, Jim Morrison și Ray Manzarek. Morrison i-a menționat lui Manzarek că scria cântece, adăugând „Am luat notițe în timpul unui concert fantastic de rock'n'roll ce a avut loc în capul meu”. Încurajat de Manzarek, Morrison a cântat piesa „Moonlight Drive”. Accesat la data de 12 mai 2014 San Francisco a fost orașul în care formația s-a cunoscut la nivel intelectual, urmând ca Los Angeles să fie orașul în care aceștia urmau să se cunoască mai bine la nivel muzical, conform claviaturistului Ray Manzarek.
Manzarek, specializat la pian/claviaturi, formase împreună cu cei 2 frați ai săi o trupă numită Rick & the Ravens; bateristul John Densmore cânta la acea vreme cu formația The Psychedelic Rangers și îl cunoștea pe Manzarek de la ședințele de meditație. În august, Densmore a devenit parte a grupului, redenumit deja The Doors, și cei cinci, alături de basista Patty Sullivan (creditată cu numele de după căsătorie, Patricia Hansen, pe box set-ul apărut în 1997), au înregistrat un demo conținând șase piese, demo ce a circulat ulterior drept material neoficial. Formația și-a luat numele după titlul unei cărți scrise de Aldous Huxley, mai exact The Doors of Perception, care era la rândul său împrumutat dintr-un vers al artistului și poetului englez al secolului al XVIII-lea, William Blake: „If the doors of perception were cleansed (deseori citat greșit ca „opened” în acest context), every thing would appear to man as it is, infinite.”Conform documentarului When You're Strange
Nemulțumiți de rezultatul înregistrărilor, frații lui Manzarek au părăsit The Doors, fiind amândoi înlocuiți de un prieten al lui John Densmore - chitaristul Robby Krieger.The Doors: The Doors by The Doors, 2006, p. 37
Începând cu 1966, formația a cântat în clubul London Fog, situat în Los Angeles. Clubul nu avea același prestigiu de care se bucura Whisky a Go Go și prin urmare nu beneficia de o clientelă prea numeroasă. Membrii The Doors au văzut în acest aspect un prilej de a intensifica și, în anumite cazuri, lungi instrumentalele unor piese precum „The End”, „When the Music's Over” sau „Light My Fire”. În anul 2011, avea să fie descoperită o casetă ce conținea înregistrarea a treizeci de minute dintr-un concert susținut de The Doors în London Fog.Jim Cherry. "The Doors Examined". Bennion Kearny, 2013, p. 8.
thumb|left|200px|Clubul Whisky a Go Go
The Doors a devenit ulterior „formația casei” la Whisky a Go Go, cântând, printre altele, în deschiderea formației Them a lui Van Morrison. La ultimul concert de acest gen, cele două formații s-au urcat împreună pe scenă pentru a interpreta piesa „In the Midnight Hour”, la care s-a adăugat și o improvizație muzicală de douăzeci de minute pe melodia celor de la Them, „Gloria”. Accesat la data de 7 mai 2014 Înainte de perioada petrecută la Whisky a Go Go, Morrison contactase mai multe case de discuri în încercarea de a obține un contract. Columbia Records le-a oferit un contract, însă, nereușind să își găsească producător, membrii formației au fost de acord cu anularea acestuia.The Doors: The Doors by The Doors, 2006, p. 53 La data de 10 august 1966, grupul a fost remarcat de Jac Holzman (tatăl muzicianului Adam Holzman), președintele Elektra Records, care era prezent la recomandarea solistului Love, Arthur Lee, a cărui formație semnase tot cu Elektra. După ce Holzman și producătorul Paul A. Rotchild au asistat la două concerte susținute de The Doors la Whisky a Go Go, formația a obținut un contract cu Elektra Records pe 18 august - fapt ce a reprezentat începutul unei colaborări îndelungate și pline de succes cu Rotchild și cu inginerul de sunet Bruce Botnick. The Doors a fost concediată de Whisky a Go Go pe 21 august, când Morrison, aflat, conform documentarului When You're Strange, sub influența LSD, a adăugat versurilor piesei „The End” o reinterpretare cu cuvinte explicite a mitului grec oedipian în timpul unei prestații live.Cherry, Jim. "The Doors Examined". Bennion Kearny, 2013, p. 13.
Albumul de debut
Formația a înregistrat albumul de debut între 24 și 31 august 1966, la studioul Sunset Sound Recording. Intitulat The Doors, albumul a fost lansat în anul 1967, în prima săptămână a lunii ianuarie. Conținea majoritatea pieselor interpretate de ei în concerte la acea dată, inclusiv drama muzicală de aproape 12 minute „The End”. thumb|right|250px|The Doors concertând în cadrul festivalului Fantasy Fair and Magic Mountain Music, 1967 În noiembrie 1966, Mark Abramson a regizat un film promoțional pentru piesa „Break on Through (To the Other Side)”. Cu scopul de a promova piesa, membrii formației au debutat la televiziune în cadrul unei emisiuni numite Boss City, spre sfârșitul lui 1966 - începutul lui 1967, debut urmat de o apariție de Anul Nou în emisiunea Shebang. Acest videoclip nu a fost niciodată lansat oficial de The Doors.
Pentru că „Break on Through” nu se bucurase de un succes deosebit la radio, formația și-a îndreptat atenția către „Light My Fire”. Problema principală a piesei era faptul că avea o durată de peste șapte minute, astfel încât producătorul Paul Rotchild a fost silit să o reducă la trei minute, tăind solo-urile elaborate de chitară și de clape de la mijlocul melodiei. „Light My Fire” a devenit primul extras pe single lansat de Elektra Records care a urcat pe locul 1 în Billboard Hot 100, vânzând peste un milion de copii.Joel Brodsky. "Psychotic Reaction". Mojo. Februarie 2004. „Light My Fire” a fost de asemenea prima piesă compusă de Robby Krieger Accesat la data de 8 mai 2014 și a reprezentat începutul succesului trupei.
Între 7 și 11 martie 1967, The Doors a concertat la Matrix Club, în San Francisco, California. Aparițiile de pe 7 și 10 martie au fost înregistrate de unul dintre deținătorii clubului, Peter Abram, și sunt notabile prin faptul că au fost unele din cele mai vechi înregistrări live ale formației puse în circulație. Accesat la data de 7 mai 2014 Pe 18 noiembrie 2008, The Doors a lansat o compilație, Live at the Matrix 1967, ce conținea cele două înregistrări.
The Doors a apărut la televiziunea americană pe 25 august 1967, interpretând „Light My Fire” în cadrul emisiunii Malibu U. Piesa nu a fost interpretată în direct; formația apare pe o plajă, mimând cântecul. Videoclipul nu s-a bucurat de succes comercial, și a fost mai mult sau mai puțin dat uitării. Accesat la data de 8 mai 2014 Promovarea la televiziune a început doar după apariția grupului în cadrul emisiunii The Ed Sullivan Show. Accesat la data de 8 mai 2014 thumb|right|250px|The Doors în timpul unei prestații pentru televiziunea daneză în 1968