thumb|right|250 px|Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc
Biserica "Înălțarea Domnului" din Câmpulung Moldovenesc este o biserică romano-catolică construită în anul 1815 în orașul Câmpulung Moldovenesc (județul Suceava). Ea se află pe Calea Transilvaniei nr. 31A, în centrul orașului, de-a lungul drumului care face legătura între orașele Suceava și Vatra Dornei.
În prezent, Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc este a doua biserică catolică în funcțiune în Bucovina ca vechime Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 213, după cea din Gura Humorului (construită în 1811). Hramul bisericii este Înălțarea Domnului și se sărbătorește la 40 de zile după Paști.
Istoricul bisericii
Formarea comunității catolice din Câmpulung Moldovenesc În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii.
Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Odată cu ei au venit și câteva familii de meseriași și negustori care lucrau în folosul armatei. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 209
La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. El a continuat să oficieze liturghia și la Câmpulung.
Parohia romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc a fost înființată în anul 1785, după evidențele Episcopiei de Iași. Conform lui Franz Wiszniowski, autorul cărții "Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes" (Waiblingen, 1966), Parohia Romano-Catolică din Câmpulung Moldovenesc a fost înființată printr-un decret imperial emis de Cabinetul Aulic la 1 aprilie 1787. Prin același decret au mai fost înființate parohii romano-catolice la Cernăuți, Gura Humorului, Siret, Suceava și Țibeni.
În 1786 este adus ca preot la Câmpulung pr. Gregor Lazar din Transilvania, care avea ca enoriași 230 militari și 125 civili (funcționari, negustori și meseriași). Preotul din Câmpulung Moldovenesc îi avea în îngrijirea spirituală și pe credincioșii din localitățile apropiate: Dorna Candrenilor, Iacobeni, Moldovița, Poiana Stampei, Pojorâta, Stulpicani și Vatra Dornei.
La 1 noiembrie 1786, printr-o dispoziție imperială, parohiile romano-catolice din Bucovina sunt încadrate în jurisdicția Arhiepiscopiei de Lemberg. La 1 aprilie 1796, Sfântul Scaun a aprobat această rearondare a parohiilor din Bucovina, iar la 11 aprilie 1796 aceste parohii au fost scoase din jurisdicția Episcopiei de Bacău. Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 210
În 1801, Ignatius Kajetan Kicki, arhiepiscop de Lemberg (1797-1812), l-a numit pe preotul militar Ferdinand Speck ca vicar pentru Câmpulung și localitățile din împrejurimi. Acesta a introdus la 1 ianuarie 1802 condicile matricole pentru ținerea evidenței familiilor catolice. În 1812 a venit aici preotul Augustus Daszkiewicz, care s-a ocupat o lungă perioadă de pastorația credincioșilor catolici din Câmpulung.
Parohia Câmpulung Moldovenesc în perioada 1815-1918 La începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a unei dispoziții imperiale a împăratului Francisc I prin care se cerea ca „peste tot în Bucovina, unde se găsesc locuitori catolici să se construiască biserici din zid”, s-a început construirea în centrul localității a unei biserici romano-catolice de piatră și cărămidă, după un proiect realizat de serviciul de construcții civile de la Viena. Lucrările de construcție s-au făcut cu fonduri de la guvernul Galiției, fiind finalizate în anul 1815. Acest an este înscris deasupra intrării în lăcașul de cult.
În anul 1820, când arhiepiscopul Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice a vizitat Câmpulungul, el a găsit aici "o biserică bine construită și o casă parohială", precum și o clădire pentru școală. Biserica nu avea clopote, utilizându-se o tobă pentru a-i chema pe credincioși la liturghie. Comunitatea strânsese însă 1200 florini pentru dotarea bisericii cu obiecte de cult și peste 300 de florini pentru cumpărarea clopotelor. Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 212 Biserica a fost consacrată la 18 iunie 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice, primind hramul "Înălțarea la cer a Domnului Cristos".
În perioada 1815-1918, Parohia romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc a fost vizitată de mai mulți episcopi catolici și anume: Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice (13 iunie 1820, 18-19 iunie 1826), Franz von Paula Pischtek (iunie 1836, 9 iulie 1842), Lukas Baraniecki (1857) și Joseph Weber (vara anului 1898, 1905).
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Parohia Câmpulung nu a avut un paroh, aici slujind preoți detașați temporar ca administratori parohiali. Abia în 1857, după sosirea aici a preotului Josef Szypek, Parohia Câmpulung va dobândi un preot permanent. El a îndeplinit între anii 1874-1877 și funcția de decan de Suceava, fiind și inspector al școlilor din districtul Suceava. În 1880, după ridicarea localității la rang de oraș, s-a aprobat un post de preot vicar plătit de stat. Preotul Szypek a murit la 2 mai 1893, în locul său fiind numit ca paroh preotul Ladislaus Bartz, care a păstorit comunitatea din Câmpulung în perioada 1893-1922.
În secolul al XIX-lea, numărul credincioșilor aflați în grija Parohiei Câmpulung a crescut constant. Astfel, dacă în 1818 erau 193 de catolici, în 1836 erau 386, în 1842 - 495, în 1846 - 628. Prin Decretul nr. 4445 din 7 februarie 1854 al Guvernului Bucovinei, au fost incluse în jurisdicția Parohiei Câmpulung comunitățile romano-catolice din localitățile: Argel, Ciumârna, Freudenthal, Frumosu, Gemenea, Moldovița, Ostra, Rus pe Boul (Paltin), Sadova, Slătioara, Vama și Vatra Moldoviței. În 1894 a fost alipită Parohiei Câmpulung filiala Stulpicani
Populația catolică din Câmpulung era de 588 credincioși (1865), 604 (1876), 1.038 (1900), 1.220 (1905) și 1.328 (1914). Numărul enoriașilor Parohiei era mai mare: 1.054 (1865), 940 (1876), 2.293 (1900), 2.328 (1905) și 2.760 (1914).
În unele filiale ale Parohiei s-au construit biserici: Vama (1886), Vatra Moldoviței (1891), Moldovița (1908) și Prisaca Dornei (1911).
Situația parohiei în perioada interbelică Destrămarea Austro-Ungariei și Unirea Bucovinei cu România din noiembrie 1918 au produs unele schimbări în organizarea bisericească. Odată cu trecerea Bucovinei sub administrație românească, s-au reglementat noi relații între Regatul României și Vatican. Pentru administrarea noilor teritorii unite cu România, Vaticanul l-a desemnat pe Józef Bilczewski (1860-1923), arhiepiscop de Liov (1900-1923), ca administrator apostolic al Bucovinei. În anul 1921 statul papal a înființat un Vicariat general în Bucovina (cu sediul la Cernăuți), care a fost condus de pr. Josef Schmidt.
După moartea parohului Ladislaus Bartz (în 1922), Parohia Câmpulung a fost condusă de preotul profesor Leonhard Haschler ca administrator parohial (1922-1940). Acesta a fost ajutat de mai mulți preoți vicari. Preotul Haschler a schimbat în anul 1934 hramul bisericii parohiale în cel de „Sf. Rozariu”, sărbătorit în a doua duminică din octombrie. Motivația schimbării hramului a fost faptul că sărbătoarea Rozariului este mult mai cunoscută și mai populară în Bucovina. În perioada interbelică, Parohia Câmpulung a primit vizita următorilor episcopi: nunțiul Francesco Marmaggi (1922) și episcopul Mihai Robu de Iași (1931 și 1937).
Comunitatea catolică din Parohia Câmpulung Moldovenesc s-a menținut relativ constantă în perioada interbelică. Astfel, dacă în 1925 erau 2.798 credincioși (dintre care 1.554 la Câmpulung, 425 la Vama, 300 la Vatra Moldoviței, 250 la Moldovița, 165 la Prisaca Dornei, 60 la Frumosu, 22 la Sadova și 12 la Rus pe Boul) Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 216, numărul lor crescuse în 1934 abia la 2.881.Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 217
Conform recensământului din 1930, în orașul Câmpulung Moldovenesc locuiau 10.071 persoane, dintre care 6.826 români (67,77%), 1.501 evrei (14,90%), 1.496 germani (14,85%), 98 ruteni (0,97%), 97 polonezi (0,96%), 26 ruși, 4 cehoslovaci, 4 țigani, 3 unguri, 2 greci, 2 armeni, 1 sârbo-croato-sloven, 1 albanez, 9 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Institutul Central de Statistică - "Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930" (Monitorul Oficial, Imprimeria Națională, București, 1938), vol. II, p. 114-115 Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 6.775 ortodocși (67,27%), 1.488 mozaici (14,77%), 1.413 romano-catolici (14,03%), 177 evanghelici (luterani) (1,75%), 175 greco-catolici (1,73%), 28 adventiști, 9 baptiști, 4 de alte religii sau secte și 2 fără religie (liber-cugetători).Institutul Central de Statistică - "Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930" (Monitorul Oficial, Imprimeria Națională, București, 1938), vol. II, p. 578-579
În 1934 Parohia Câmpulung avea biserici filiale la Moldovița, Prisaca Dornei, Vama și Vatra Moldoviței, precum și filiale fără biserici la Frumosu, Paltin și Sadova. Prin decret episcopal, a fost înființată la 1 august 1939 Parohia Vama prin desprindere de Parohia Câmpulung. Noii parohii i-au fost arondate comunitățile catolice din Argel, Deia, Frumosu, Moldovița, Molid, Rus pe Boul (Paltin), Vatra Moldoviței, Eisenau (Prisaca) și Freudenthal. Ca urmare, Parohia Câmpulung a devenit o simplă parohie orășenească fără filiale.
Ca urmare a încheierii Tratatului româno-german prin care locuitorilor germani ai României li se permitea să emigreze în Germania, mulți etnici germani din Câmpulung au părăsit țara. În decembrie 1940 au plecat în Germania preotul administrator Leonhard Haschler și preotul vicar Karl Nicolaiciuc. Pentru o scurtă perioadă a păstorit aici ca paroh pr. Bernhard Leibham, dar acesta s-a pensionat în 1941 și a plecat la Vatra Dornei.
Deoarece majoritatea preoților germani din Bucovina plecaseră în 1940 în Germania, în 1941 erau preoți doar în parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava din Vicariatul General al Bucovinei. În aceste condiții, episcopul Mihai Robu de Iași l-a chemat din Germania pe preotul Eugen Baltheiser (care avea cetățenia română). Acesta i-a preluat spiritual pe toți credincioșii catolici din Bucovina de Sud, locuind în casa parohială din Gura Humorului. În perioada celui de-al doilea război mondial, la Câmpulung și în localitățile din împrejurimi au slujit preoții Salvator Kaminski și Gerhard Jura, reveniți din Germania în 1942 și respectiv 1943 de la Mănăstirea Niederaltaich (Bavaria).Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - "Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora" (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 218