Bătălia de la Orbic a fost o luptă între oștile conduse de Ștefan cel Mare și Petru Aron desfășurată în regiunea Orbicului (azi, cartier al orașului Buhuși). A fost a doua confruntare armată între cei doi voievozi, după Bătălia de la Doljești din 12 aprilie 1457. Ambele bătălii au fost câștigate de Ștefan cel Mare, care și-a învins astfel rivalul la tronul Moldovei.
Datarea acestui eveniment a fost supusă mai multor revizuiri critice în literatura istoriografică și „rămâne încă o problemă a medievisticii ștefaniene”.Leon Șimanschi, „Începutul elaborării Cronicii lui Ștefan cel Mare”, în Ștefan cel Mare și Sfânt. Portret în istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, p. 241. În funcție de soluționarea ei, diferă și interpretarea dată unor detalii privind contextul, premisele și consecințele bătăliei.
Beligeranții În bătălie s-au confruntat fostul domn al Moldovei, Petru al III-lea Aron, și succesorul lui, Ștefan al III-lea cel Mare.
Petru Aron a ridicat pretenții la domnie ca fiu și moștenitor al lui Alexandru cel Bun. El a obținut tronul în 1451, asasinându-l mișelește pe predecesorul său, Bogdan al II-lea. Acesta fusese și el un fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun și tatăl tânărului voievod Ștefan, pe care l-a asociat la domnie încă din 1450.Leon Șimanschi, „O cumpănă a copilăriei lui Ștefan cel Mare: Reuseni, 15 octombrie 1451”, în Ștefan cel Mare și Sfânt. Portret în istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pp. 42-66. La început, Petru Aron și-a păstrat tronul doar pentru scurte perioade de timp, fiind înlăturat de la putere în două rânduri de către fostul său complice Alexăndrel, pe care l-a învins definitiv abia în 1455.Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurtă istorie a românilor, Editura științifică și enciclopedică, București, 1977, p. 400.
Tânărul Ștefan a fost silit să părăsească Moldova după asasinarea tatălui său și s-a refugiat pentru o vreme în Transilvania, împreună cu Vlad Țepeș, cu care avea legături de rudenie. În 1456, l-a însoțit pe acesta din urmă în Țara Românească.Academia Română (coord. Ștefan Ștefănescu, Camil Mureșan, Tudor Teoteoi), Istoria Românilor, vol. IV, De la universalitatea creștină către Europa „patriilor”, Editura enciclopedică, București, 2001, p. 364. Devenit domn acolo, Vlad Țepeș i-a pus la dispoziție o oaste munteană, cu care Ștefan s-a întors în Moldova în aprilie 1457 pentru a-l înfrunta pe Petru Aron. Corpului expediționar i s-au adăugat sprijinitori din Țara de Jos a Moldovei, efectivele lui Ștefan ridicându-se în total la circa șase mii de oameni.Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ștefan cel Mare, Sfânta Mănăstire Putna, 2005, p. 15. thumb|right|270px|Localizarea bătăliilor de la Doljești și Orbic pe Harta Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare realizată de Vladimir Mironescu în 1908 (datarea bătăliilor în 1458 este greșită) Prima confruntare dintre cele două tabere a avut loc la 12 aprilie 1457, în Bătălia de la Doljești, câștigată de Ștefan cel Mare. Deși există încă incertitudini cu privire la localizarea acestei prime lupte (pe Siret, în apropiere de Suceava sau în apropiere de Roman?),Maria Magdalena Székely, „Pe Siret, pe tină, la Doljești”, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, Iași, XXXI, 1994, pp. 503-516. în schimb datarea ei este relativ precisă și acceptată în mod unanim ca marcând începutul domniei lui Ștefan cel Mare în Moldova.Leon Șimanschi, Dumitru Agache, „Înscăunarea lui Ștefan cel Mare: Preliminarii și consecințe (1450-1460)”, în Ștefan cel Mare și Sfânt. Portret în istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pp. 292, 310.
Învins la Doljești, Petru Aron a reușit să scape și să se refugieze în Polonia. A doua confruntare militară hotărâtoare cu Ștefan cel Mare a fost cea de la Orbic. Locul, care mai apare menționat și în varianta „Arbic” în unele surse slavone,Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, ediție revăzută și completată de P. P. Panaitescu, București, Ed. Academiei, 1959, pp. 49, 61. nu este controversat: se admite că este vorba despre un toponim (pârâu, deal, sat) din apropierea orașului Buhuși de azi, situat în vechiul Ținut al Neamțului. În schimb, data desfășurării bătăliei face obiectul mai multor încercări de reconstrucție, provocate de sesizarea unor inadvertențe la nivelul surselor analizate.
Sursele Principalul izvor narativ care menționează bătălia de la Orbic este Letopisețul Țării Moldovei redactat de Grigore Ureche la mijlocul secolului al XVII-lea. Pentru începutul domniei lui Ștefan cel Mare, în anul 6965 (1457), cronicarul relatează:
thumb|right|280px|Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei: „După doi ani a domnii lui Pătru vodă Aron...”(copie din sec. al XVII-lea) Textul cronicii continuă imediat cu pasajul celebru „Cându s-au strânsu țara la Direptate”, care descrie adunarea „în câmp” a reprezentanților „țării” pentru a-l aclama pe Ștefan și a-l recunoaște ca domn, ungerea lui și preluarea steagului țării Moldovei, înainte de a intra în cetatea de scaun a Sucevei.
Asupra acestor evenimente, cronicarul revine însă în capitolul „De un Pătru vodă, ce i-au tăiat capul craiul leșescu vă leato 7009” situat spre sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare (1501). În acel loc, soarta lui Petru Aron după bătălia de la Orbic este descrisă altfel. Alungat de Ștefan, el ar fi trecut în Țara Ungurească, de unde l-a îndemnat pe Matia Corvin să pornească în campania împotriva Moldovei pentru a-l repune pe tron. După înfrângerea suferită în Bătălia de la Baia și moartea regelui Ungariei, el s-a refugiat în Polonia încercând să uneltească de acolo împotriva lui Ștefan, dar acesta, „împăcându-se cu craiul leșescu”, a obținut decapitarea rivalului său.Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pp. 109-110.
Cronicarul nu stăruie mai departe asupra diferențelor, „ci oricum au fostu, tot să tocmescu că izbânda tot au fostu la Ștefan vodă, iară lui Pătru vodă tot să află că i-au tăiat capul”.
Textul lui Grigore Ureche a fost redactat la o distanță de aproape două secole de la aceste evenimente. El se bazează, la rândul său, pe alte izvoare mai vechi, dintre care cele mai importante au fost un „letopiseț moldovenesc” (sursă internă) și un „letopiseț leșesc” (sursă externă). „Letopisețul leșesc” (numit uneori și „latinesc”) este o cronică publicată la sfârșitul secolului al XVI-lea de polonezul Ioachim Bielski. Textul ei s-a păstrat și permite recunoașterea cu ușurință a informațiilor provenite de acolo.P. P. Panaitescu, „Izvoarele cronicii lui Ureche”, în Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pp. 32-34.
„Letopisețul moldovenesc” a fost probabil o lucrare, astăzi pierdută, redactată în limba română de Eustratie logofătul, un cronicar menționat de Miron Costin ca primul care a scris în limba țării, înainte de Ureche. Pentru știrile despre secolul al XV-lea, acest letopiseț a folosit și a tradus vechile cronici slave ale Moldovei. Informația despre bătălia lui Ștefan cel Mare de la Orbic provine din acele surse.P. P. Panaitescu, „Izvoarele cronicii lui Ureche”, pp. 34-36.
Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI care s-au păstrat permit reconstituirea filiației lor și indică existența la origine a unui prototip comun, o cronică oficială redactată probabil chiar la curtea lui Ștefan cel Mare și în timpul domniei sale.Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, p. 3. Dintre diferitele variante ulterioare care se bazează pe acest prototip pierdut, textul cel mai apropiat, atât cronologic cât și sub raportul fidelității sale, este așa-numitul Letopiseț anonim al Moldovei (cunoscut și ca Letopisețul de la Bistrița).Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, pp. 6-23.
În acest letopiseț, a cărui redactare este contemporană domniei lui Ștefan cel Mare, nu apare menționată bătălia de la Orbic. Evenimentele din 1457 sunt descrise astfel:
Nici în Cronica moldo-germană nu există vreo mențiune distinctă a bătăliei de la Orbic. Acest text (citat uneori și sub titlul Cronica breviter scripta, după incipitul latin al manuscrisului) a fost redactat în limba germană pe baza acelorași anale oficiale de la curtea lui Ștefan cel Mare. Copia păstrată a fost realizată în anul 1502, iar evenimentele relatate se opresc în 1499, cronica datând prin urmare din ultima parte a domniei voievodului.Ion C. Chițimia, Cronica lui Ștefan cel Mare. Versiunea germană a lui Schedel, București, Casa Școalelor, 1942, pp. 7-11. thumb|right|200px|Cronica breuiter scripta (1502) Începutul domniei este descris după cum urmează:
Cele mai vechi mențiuni ale bătăliei de la Orbic apar în letopisețele slavone redactate la Mănăstirea Putna, cel mai probabil în timpul domniei lui Ștefăniță. Aceste cronici adaugă numeroase informații care țin de mediul mănăstiresc, dar și unele inexactități, cum ar fi indicarea datei de 12 aprilie 1457 ca Joia Mare (în realitate, Marțea Mare). În Letopisețul de la Putna I, pasajul este următorul:
Pasajul corespunzător din Letopisețul de la Putna II este similar, cu minime diferențe.Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, p. 61. Detaliul despre tăierea lui Petru Aron odată cu înlăturarea sa de la domnie se găsește în Cronica moldo-polonă,Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, p. 178. o traducere care se situează în aceeași filiație a letopisețelor de la Putna.Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, p. 166.
Interpretarea
Istoricul polonez Olgierd Górka, care a descoperit și publicat manuscrisul Cronicii moldo-germane, a comparat textul acesteia cu cele ale cronicilor slavo-române, semnalând faptul că a doua luptă dintre Ștefan cel Mare și Petru Aron, urmată de decapitarea celui învins, apar doar în „grupa putneană”. „Pe când cea dintâi din aceste informații, și anume aceea despre bătălia de la Orbic nu se poate constata în alte izvoare și nici nu se poate nega, a doua știre, adică aceea despre decapitarea lui Petru Aron în anul 1457, este absolut neadevărată.”Olgierd Górka, „Cronica epocei lui Ștefan cel Mare (1457-1499) (urmare)”, Revista istorică română, V-VI, București, 1935-1936, pp. 5-6. În sprijinul afirmației sale, istoricul invocă alte izvoare documentare care demonstrează incontestabil că Petru Aron se afla în Polonia în 1459 și în Ungaria în 1462. El ar fi fost decapitat în Ardeal, din porunca lui Ștefan, abia în 1469.
Demonstrația lui O. Górka a fost reluată și susținută ulterior de Constantin Cihodaru,Constantin Cihodaru, „Observații pe marginea izvoarelor privind unele evenimente din istoria Moldovei între anii 1467-1474”, în Studii și Cercetări Științifice. Iași, an VIII, 1957, fasc. 1, pp. 14-15. care i-a adăugat și considerații legate de campaniile lui Ștefan cel Mare în Secuime și campania lui Matia Corvin în Moldova. El a formulat ipoteza că finalul descrierii Bătăliei de la Baia din 14 decembrie 1467 în Cronica moldo-germană și trădarea vornicului Isaia se referă de fapt la Bătălia de la Orbic, care ar fi avut loc la 14 decembrie 1470 și s-ar fi încheiat cu înfrângerea și decapitarea lui Petru Aron. Alipirea celor două bătălii s-ar fi datorat faptului că era vorba de aceeași dată de lună și tot de o luptă cu o oaste „ungurească”.Constantin Cihodaru, „Observații pe marginea izvoarelor...”, p. 15.
Fragmentul avut în vedere este următorul:
Ingeniozitatea scenariului propus de C. Cihodaru pentru elucidarea neconcordanțelor legate de Bătălia de la Orbic „a sedus istoriografia contemporană”.Sergiu Iosipescu, „Postfață” la Ioan Ursu, Ștefan cel Mare, București, 2004, p. 460.