Noapte cu lună pe Bosfor (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1894 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează o priveliște nocturnă a Strâmtorii Bosfor din Istanbul (în acea vreme capitala Imperiului Otoman), surprinsă de pe malul cartierului european . Artistul a călătorit de mai multe ori la Istanbul și a fost captivat pe frumusețea și măreția acestui oraș, pe care-l considera superior unor orașe maritime celebre ca Napoli sau Veneția. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou, rod al amintirilor artistului din călătoriile sale anterioare, se află expus în prezent la Galeria Tretiakov din Moscova (nr. de inventar Ж-74).

Descriere Pictura lui Aivazovski înfățișează un peisaj nocturn al Strâmtorii Bosfor, pe care navighează câteva corăbii și bărci. Luna plină, care se află în centrul pânzei, își reflectă razele strălucitoare în apele Bosforului și face vizibil astfel întregul peisaj. La fel ca și în alte picturi nocturne ale lui Aivazovski, reflexiile în apa mării ale razelor de lună, ce străbat prin norii transparenți, sunt redate de artist „cu o precizie aproape iluzorie, înșelătoare” și creează un efect magic profund, caracteristic romantismului. Întregul peisaj este surprins din cartierul (aflat în districtul de pe țărmul european al Istanbulului). În partea stângă se observă Moscheea Ortaköy, care a fost construită în anii 1850, din ordinul sultanului Abdul-Medjid, de arhitecții de origine armeană tată și fiu și , care au lucrat în echipă și au proiectat, de asemenea, Palatul Dolmabahçe și Moscheea Dolmabahçe (aflate în apropiere) în perioada 1853–1855. Un alt fiu al lui Garabet Balian, (1835–1899), care lucra, de asemenea, ca arhitect, era prieten cu Aivazovski. Artistul rus a reprezentat „cu linii grațioase și delicate” elementele decorative ce împodobesc cupola masivă și cele două minarete zvelte ale Moscheei Ortaköy. O altă imagine a moscheii Ortaköy fusese surprinsă anterior în pictura Vedere nocturnă a Istanbulului (, 1882), care se află în prezent la Muzeul-Rezervație Țarskoe Selo. Pe țărmul aflat în depărtare se disting siluetele unor clădiri reprezentative pentru istoria culturală a unei regiuni ce a constituit leagănul mai multor civilizații și intersecția unor drumuri comerciale.

Imaginea cheiului luminat de lună, unde ancorează ambarcațiunile și pe care se plimbă sau așteaptă numeroase persoane, seamănă cu o ilustrație dintr-o legendă orientală. Câteva veliere, cu un aspect aproape fantomatic, navighează lent pe apele calme, iar poziționarea lor la diferite distanțe sugerează vastitatea Bosforului. În ciuda faptului că s-a lăsat întunericul, un număr mare de oameni se înghesuie pe chei, dorind să se bucure de seara liniștită și profitând probabil că nu mai este atât de cald ca în timpul zilei. Majoritatea oamenilor se plimbă grăbiți de ici-colo, cineva pescuiește de pe mal cu undița, iar lângă el se află un prieten, care privește cu interes. Potrivit istoricului de artă V.Iu. Taranskovski, „pictura e plină de viață”, dar, cu toate acestea, „impresia generală este puțin tristă, iar asta e doar vina lunii, nu a oamenilor care rătăcesc prin oraș într-o noapte cu lună”.

Realizarea acestei picturi a avut loc într-o perioadă de schimbări semnificative a Imperiului Rus, când Strâmtoarea Bosfor, calea navigabilă care separă Europa de Asia, dobândise o importanță strategică semnificativă. Aivazovski nu a intenționat doar să creeze un simplu peisaj oriental, ci l-a umanizat prin includerea mai multor ambarcațiuni în mișcare și, prin prezența simbolică a lunii pline, l-a transformat într-o meditație romantică asupra alternanței ciclice între lumină și întuneric. Compoziția se caracterizează printr-un echilibru structural aproape perfect, în care cerul și marea sunt separate de o linie orizontală, iar luna, poziționată ușor în apropierea centrului geometric, reprezintă punctul focal. Artistul a intenționat să surprindă o viziune nocturnă cu aspect oniric a locului de confluență între Orient și Occident și a folosit o paletă de culori reci pentru a reprezenta jocul de lumini naturale ale nopții, care oscilează de la albastrul intens al cerului senin la argintiul strălucitor al lunii. Efectele vizuale au fost amplificate prin folosirea unor tușe groase și expresive, a tehnicii impasto (aplicarea vopselei într-un stat mai gros) și a glazurării (aplicarea treptată a unor straturi subțiri de culoare peste un strat deja uscat, evidentă mai ales în reflexia razelor de lună pe apă și în alternanța subtilă dintre lumină și umbră), care au adăugat luminozitate și profunzime picturii și au creat o senzație de mișcare. Intenția artistului era transmiterea unei senzații de admirație în fața frumuseții și imensității mării. Noapte cu lună pe Bosfor are dimensiunile de 48 x 75 cm (sau, după alte surse, de 49,7 x 76 cm).

Istoric

Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În cursul îndelungatei sale cariere, Aivazovski a călătorit în mai multe ocazii în Imperiul Otoman și a vizitat de mai multe ori Constantinopolul și Smirna, unde a fost primit cu căldură de comunitățile armene locale. Prima vizită a artistului la Constantinopol a avut loc în primăvara anului 1845, cu ocazia unei călătorii pe țărmurile Asiei Mici și în insulele Arhipelagului grecesc, efectuate sub conducerea amiralului Fiodor Litke. Reîntors în Rusia în 1844, cu doi ani mai devreme, după ce urmase studii în Italia începând din 1840, Aivazovski fusese numit pictor al Statului Major al Forțelor Navale Ruse, slujbă care i-a permis să călătorească cu flota militară rusă și să urmărească exercițiile acesteia. Amiralul Litke conducea o expediție geografică de-a lungul coastei Mării Negre și prin Marea Egee, care-l avea ca oaspete de seamă pe Marele Duce Constantin Nicolaevici (1827–1892), al doilea fiu al țarului Nicolae I (1825–1855) și fratele mai mic al viitorului țar Alexandru al II-lea (1855–1881), după ce condusese anterior, în vara anului 1836, o expediție maritimă de câteva luni în Golful Finlandei, în care Aivazovski îl însoțise, de asemenea, pe marele duce Constantin. În cursul expediției din 1845, călătorii au poposit pe coastele Anatoliei, Levantului și insulelor egeene Chios, Creta, Lesbos, Patmos, Rodos și Samos și în orașele Mytilene, Sinop și Smirna. Cu acel prilej, Aivazovski a vizitat pentru prima dată Constantinopolul, fiind captivat de frumusețea orașului și afirmând entuziasmat într-o scrisoare din 16 martie 1846 către contele că „probabil că nu există nimic mai măreț în lume decât acest oraș, unde atât Napoli, cât și Veneția sunt uitate”. Călătoria a fost „extrem de plăcută și interesantă”, iar artistul a făcut sute de în creion ale orașelor de pe coastele insulelor egeene Chios, Creta și Rodos, precum și schițe de peisaje din Constantinopol și din ținuturile Levantului, pe care le-a adus cu el la Feodosia și care i-au servit timp de mulți ani ca subiecte de inspirație pentru tablourile viitoare. A schițat cu acel prilej cele mai importante caracteristicile ale Constantinopolului: Turnul Galata, străzile înguste care coboară pe pante abrupte, moscheile cu minaretele lor zvelte etc. Jurnalul Marelui Duce Constantin Nicolaevici descrie locurile vizitate de călători și îl menționează adesea pe Aivazovski, consemnând, spre exemplu, că artistul a făcut schițe ale unor momente din cursul călătoriei sau că a fost încântat de tabieturile pitorești ale turcilor.

Expediția navală din 1845 nu a fost singura călătorie a lui Aivazovski la Constantinopol, deoarece artistul a călătorit în mai 1857 la Constantinopol cu fratele său, Gabriel, sperând că va convinge comunitatea armeană din acel oraș să ceară hirotonirea lui Gabriel ca episcop (ceea ce putea fi realizată doar la Ecimiadzin), și i-a însoțit apoi în toamna anului 1867, la cererea împărătesei, pe doi dintre copiii ei, Marea Ducesă Maria și Marele Duce Serghei, din Crimeea la Constantinopol și le-a servit ca ghid în vizitele turistice efectuate prin oraș și împrejurimi. Sultanii otomani Abdul-Medjid (1839–1861) și Abdul-Aziz (1861–1876) l-au tratat cu respect pe Aivazovski: l-au primit ca oaspete în palatul imperial și i-au cumpărat mai multe lucrări. Relațiile artistului cu Imperiul Otoman erau destul de strânse, fiind evidențiate în special de decorarea sa de către sultanii Turciei cu clasa a IV-a în 1858, cu clasa a II-a în 1874 și din nou cu Ordinul Medjidie clasa I în 1888. Aivazovski a primit în anul 1874 o comandă din partea sultanului Abdul-Aziz pentru decorarea Palatului Dolmabahçe (reședința imperială) și a pictat 40 de lucrări, iar picturile sale mai sunt încă expuse în camerele de stat ale palatului. Cu această ocazie, Aivazovski s-a întâlnit cu artiștii armeni din Istanbul, spunându-le că „mă bucur să observ cât de mult am progresat noi, armenii, în artă, în special în arhitectură, într-un timp scurt”. Fiind informat de catolicosul Mkrtici Hrimian cu privire la , celebrul pictor și-a aruncat în mare în semn de protest, potrivit unei opinii larg răspândite, toate ordinele și medaliile primite de la sultanii turci, anunțându-l de acest lucru pe consulul Turciei și transmițându-i că sultanul poate arunca, de asemenea, picturile sale (ceea ce nu s-a întâmplat), a realizat câteva tablouri care au înfățișat această tragedie și a sprijinit financiar familiile armenilor afectați, ajutând pe o parte din acestea să se stabilească în Crimeea.

Aivazovski a pictat Noapte cu lună pe Bosfor în anul 1894, în ultimul său deceniu de viață, surprinzând prin intermediul amintirilor din călătoriile sale anterioare o priveliște nocturnă a Istanbulului. Realizarea acestei lucrări a avut loc în perioada de apogeu a carierei lui Aivazovski și a reprezentat un punct culminant al căutărilor sale artistice. Pictura a fost expusă pentru prima dată sub titlul Pe Bosfor (în ) la cea de-a 120-a expoziție a lui Aivazovski, care a avut loc în perioada 29 decembrie 1895 – 31 decembrie 1896 în sălile () din Sankt Petersburg. A fost donată în 1960 de prof.dr. (1887–1964), șeful Catedrei de kinetoterapie și masaj sportiv de la , către Galeria Tretiakov din Moscova, unde se află și în prezent. Profesorul Sarkizov-Serazini, care era originar din Crimeea, a donat atunci statului sovietic propria sa colecție de picturi ale unor artiști ruși celebri din secolul al XIX-lea (aproximativ 100 de tablouri) și o bibliotecă cu aproximativ 10 mii de cărți și manuscrise.

Galerie

Note

Legături externe

Categorie:Picturi din 1894 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi nocturne Categorie:Istanbul Categorie:Picturi aflate la Galeria Tretiakov