Contele Ioannis Antonios Kapodistrias (în Komis Ioannis Antonios Kapodistrias;Kapodistrias, Ioannis Antonios, Count. (2008). În Encyclopædia Britannica. Accesat la 28 ianuarie 2008, de la Encyclopædia Britannica Online: http://www.britannica.com/eb/article-9044651; ) a fost un diplomat grec ce a activat pentru Imperiul Rus și care apoi a devenit primul șef de stat al Greciei.ΕΠΙΤΟΜΟ ΛΕΞΙΚΟ ΤΗΣ ΕΛΛΗΝΙΚΗΣ ΙΣΤΟΡΙΑΣ Compound Dictionary of Greek History de la Universitatea Națională și Kapodistriană Atena. Citat: 1776 Γεννιέται στην Κέρκυρα ο Ιωάννης Καποδίστριας, γιος του Αντωνίου και της Αδαμαντίνης -το γένος Γονέμη-, μία από τις μεγαλύτερες μορφές της Ευρώπης, διπλωμάτης και πολιτικός, πρώτος κυβερνήτης της Ελλάδας και θεμελιωτής του νεότερου Ελληνικού Κράτους. Έκδοση: ΤΟ ΒΗΜΑ, 2004. Επιμέλεια: Βαγγέλης Δρακόπουλος – Γεωργία Ευθυμίου Traducere: 1776 În Corfu s-a născut Ioannis Kapodistrias, fiul lui Antonios și Adamantini – născută Gonemi – una dintre marile personalități ale Europei, diplomat și om politic, primul guvernator al Greciei și fondator al statului grec modern. Editor: To Vima 2004.To Vima online Articol de Marios Ploritis (ΜΑΡΙΟΣ ΠΛΩΡΙΤΗΣ) : Δύο μεγάλοι εκσυγχρονιστές Παράλληλοι βίοι Καποδίστρια και Τρικούπη: Doi mari modernizatori: vieți paralele, Kapodistrias și Trikoupis Citat: Ηταν, κι οι δυο, γόνοι ονομαστών οικογενειών. Κερκυραίος και «κόντες» ο Καποδίστριας, που οι πρόγονοί του είχαν πολεμήσει μαζί με τους Βενετούς, κατά των Τούρκων. Traducere: Erau amândoi din familii celebre. Corfiot și conte era Kapodistrias ai cărui strămoși au luptat de partea venețienilor împotriva turcilor.
Familia și începuturile carierei thumb|left|Casa lui Kapodistrias din Corfu. Plăcuța dintre cele două ferestre de la stânga intrării arată că aici s-a născut. Ioannis Kapodistrias s-a născut în Corfu,Pournara, E. (2003). Eikonographēmeno enkyklopaidiko lexiko & plēres lexiko tēs neas Hellēnikēs glōssas. Athēna: Ekdotikos Organismos Papyros. (Dicționar Enciclopedic Ilustrated și Dicționar Complet al Greciei Moderne-Larousse Publishers), p. 785 2003 Edition ISBN 960-8322-06-5<ref name="Columbia Encyclopedia">The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition Copyright© 2004, Columbia University Press. Licensed from Lernout & Hauspie Speech Products N.V. All rights reserved.</ref>1911 BritannicaVassilis Lambropoulos C. P. Cavafy. The Tragedy of Greek Politics: Nikos Kazantzakis’ play Capodistria (Κέρκυρα/Kerkyra în Greacă),John Capodistrias: The Man—The Fighter de Helene E. Koukkou, Capodistrias și Educația, 1803–1822. Volumul I, The Vienna Society of the Friends of the Muses de Helene E. Koukkou una din insulele Ionice, care la acea vreme erau posesiune venețiană. A studiat medicina, filosofia și dreptul la Padova, în Italia. La vârsta de 21 de ani, în 1797, a început practica medicală ca doctor pe insula Corfu.Kapodistrias, Ioannis Antonios, Count. (2008). În Encyclopædia Britannica. Accesat 28 ianuarie 2008, de la Encyclopædia Britannica Online: http://www.britannica.com/eb/article-9044651JSTOR Cambridge University Press Book Review: Capodistria: The Founder of Greek Independence by C. M. Woodhouse Londra O.U.P. 1973 ISBN 0-19-211196-5 ISBN 978-0-19-211196-8 Autori: Agatha Ramm The English Historical Review, Vol. 89, No. 351 (Apr., 1974), pp. 397–400 Articol de 4 pagini.International Society on the History of Medicine Paper: JOHN CAPODISTRIAS (1776–1831): THE EMINENT POLITICIAN-DOCTOR AND FIRST GOVERNOR OF GREECE ISHM 2006 40th International Congress on the History of Medicine. Koukkou E. (ELENI KOUKKOU) The Greek State (1830–1832). În: History of the Greek Nation. Ekdotiki Athinon 1975, Vol. XXII: 549–561. A avut toată viața convingeri liberale și democratice, deși provenea din rândurile nobilimii. Un strămoș a familiei Kapodistrias fusese făcut conte de Carol Emmanuel al II-lea, duce de Savoia, iar titlul a fost înscris în 1679 în Libro d'Oro a nobilimii din Corfu;Ioannis Kapodistrias San Simera Retrieved 26-07-08 titlul provine de la Capodistria (fost Justinopolis), un oraș pe malul estic al Golfului Veneției, astăzi Koper, Slovenia. De acolo provine familia lui Kapodistrias, care s-a mutat în Corfu în secolul al XIII-lea, elenizându-se și trecând la ortodoxie.
Mama lui Kapodistrias a fost Adamantine Gonemis (Αδαμαντία (Διαμαντίνα) Γονέμη), fiica nobilului Christodoulos Gonemis (Χριστόδουλος Γονέμης). Familia Gonemis era o familie grecească din Cipru, care a emigrat în Creta atunci când Ciprul a căzut în mâinile otomanilor în secolul al XVI-lea. Ei au migrat apoi în Epir când în secolul al XVII-lea a căzut și Creta, ajungând în cele din urmă pe insula ionică Corfu. Familia Gonemis era și ea trecută în Libro d'Oro din 1606. În 1802 Ioannis Kapodistrias a înființat o organizație ce promova progresul științific și social în Corfu, „Asociația Națională Medicală”. În 1799, când Corfu a fost ocupat de forțele rusești și otomane, Kapodistrias a fost numit director medical al spitalului militar.
Ministru al Republicii Septinsulare După doi ani de libertate revoluționară, în condițiile Revoluției Franceze și ale venirii la putere a lui Napoleon, în 1799 Imperiul Rus și Imperiul Otoman i-a izgonit pe francezi din cele șapte insule Ionice și le-a organizat ca stat independent Republica Septinsulară condusă de nobilime. Kapodistrias a ținut locul tatălui său și a fost ales într-unul din cele două posturi de ministru al noului stat. Astfel, la 25 de ani, Kapodistrias s-a implicat în politică. În Cephallonia el a reușit să convingă populația să rămână unită și disciplinată pentru a evita intervenția străină și a calmat niște revolte fără conflict violent.
A ascultat dorințele poporului și a inițiat reforme democratice ale „Constituției Bizantine” impusă de alianța ruso-otomană, ceea ce a făcut ca Marile Puteri să trimită un emisar, George Motsenigo, pentru a-l mustra.
După alegerile pentru constituirea Senatului, Kapodistrias a fost numit în unanimitate Ministru-Șef al Statului. În decembrie 1803, Senatul a votat o constituție mai liberală și mai democratică. Ca ministru de stat, a organizat sectorul public, punând accent în special pe educație. În 1807, francezii au reocupat insulele și au dizolvat Republica Septinsulară.
În diplomația rusă frame|O statuie a lui Ioannis Kapodistrias în strada Panepistimiou, în fața Universității Naționale Kapodistriene, Atena.thumb|190px|Statuia lui Kapodistrias în Corfu cu Academia Ionică în spate
În 1809 Kapodistrias a intrat în slujba țarului Alexandru I al Rusiei. Prima sa misiune importantă, în noiembrie 1813, a fost cea de ambasador al Rusiei în Elveția, însărcinat să ajute la eliberarea țării de dominația franceză impusă de Napoleon. A asigurat unitatea, independența și neutralitatea Elveției, care fuseseră garantate de Marile Puteri, și a facilitat activ redactarea unei noi constituții pentru cele 19 cantoane ce compuneau Elveția. La Congresul de la Viena din 1815, în calitate de ministru rus, a contrabalansat influența ministrului austriac, prințul Metternich, și a insistat ca statul francez să rămână unit sub un monarh din Casa de Bourbon. El a obținut garanții internaționale pentru constituție și pentru neutralitatea Elveției printr-un acord între puteri. După congres, Alexandru I l-a numit pe Kapodistrias co-ministru de externe al Rusiei împreună cu Karl Robert Nesselrode.
În perioada în care a fost ministru de externe al Rusiei, ideile lui Kapodistrias au ajuns o alternativă la țelurile lui Metternich de dominație austriacă a Europei.The Journal of Modern History Capodistrias and a "New Order" for Restoration Europe: The "Liberal Ideas" of a Russian Foreign Minister, 1814–1822 Patricia Kennedy Grimsted Radcliffe Institute for Advanced Study The Journal of Modern History, Vol. 40, No. 2 (Jun., 1968), pp. 166–192 Ideile liberale ale lui Kapodistrias privind noua ordine europeană le amenințau pe cele ale lui Metternich iar acesta scria în 1819: Metternich a încercat apoi să submineze poziția lui Kapodistrias la curtea rusească întrucât a realizat că viziunea progresivă a acestuia era opusă celei pe care o avea el. Deși Metternich nu a fost un factor decisiv în plecarea lui Kapodistrias din funcția de ministru de externe, el a încercat activ să-l submineze pe acesta, răspândind zvonuri. Conform ambasadorului francez la Sankt Petersburg, Metternich era un maestru al insinuărilor și a încercat să-l neutralizeze pe Kapodistrias deoarece îl considera a fi singurul capabil să contracareze influența sa la curtea rusă.
Metternich a avut succes pe termen scurt întrucât Kapodistrias a plecat singur de la curtea regală rusă, dar în timp ideile lui Kapodistrias au dat roade.
A fost mereu interesat de cauza țării sale de baștină, și în special de situația celor șapte insule, care în zece ani trecuseră de sub influența revoluționară franceză la protecția Rusiei și apoi la dominația britanică.
Kapodistrias a vizitat insulele Ionice în 1818, când erau sub administrație britanică, iar în 1819 a călătorit la Londra pentru a discuta problemele insularilor cu guvernul britanic, dar a fost în mare parte ignorat, parțial pentru că a refuzat să prezinte memorandumul scris de el țarului. Kapodistrias a devenit din ce în ce mai activ în susținerea independenței Greciei față de Imperiul Otoman, dar nu a reușit să obțină susținerea lui Alexandru pentru revoluția greacă din 1821. Kapodistrias a fost pus într-o situație dificilă și în 1822 a părăsit o perioadă postul de ministru de externe și s-a retras la Geneva unde a susținut revoluția greacă și a organizat susținere materială și morală pentru aceasta.
Întoarcerea în Grecia thumb|190px|Statuia lui Kapodistrias din Corfu
Kapodistrias s-a retras la Geneva, unde era foarte respectat, fiind numit cetățean de onoare pentru serviciile făcute unității Elveției și în special cantoanelor. În 1827, a aflat că nou-înființata Adunare Națională Greacă îl alesese să fie primul șef de stat al Greciei independente, cu titlul de Kivernetes (Κυβερνήτης – Guvernator).
După ce a călătorit prin Europa pentru a obține susținere pentru cauza greacă, Kapodistrias a debarcat la Nafplion la 7 ianuarie 1828 și a sosit la Aegina la 8 ianuarie 1828.Note despre Kapodistrias A fost prima oară când a pus piciorul în Grecia continentală, iar situația de acolo i s-a părut descurajantă. Chiar înainte ca luptele contra otomanilor să se fi terminat, conflictele dinastice și interne se soldaseră cu două războaie civile care distruseseră țara. Grecia era în faliment iar politicienii nu erau în stare să formeze un guvern național unit.
Stabilit în prima capitală a Greciei, Nafplion, a înființat școli, fundații în care puteau lucra femeile și a fondat universitatea care a pregătit primii profesori ai Greciei independente.
Administrația La sosire, Kapodistrias a lansat un program major de reforme și modernizare. A restabilit unitatea armatei, punând capăt celei de a doua faze a războiului civil; a reorganizat armata, care a reușit apoi să recucerească teritoriul pierdut în fața otomanilor pe timpul războaielor civile; a introdus primul sistem modern de carantină în Grecia, care a ținut sub control epidemii de febră tifoidă, holeră și dizenterie pentru prima oară de la izbucnirea războiului de independență; a negociat cu marile puteri și cu Imperiul Otoman frontierele statului și gradul său de independență și a semnat tratatul de pace cu Imperiul Otoman, prin care s-a pus capăt războiului de independență; a introdus phoenixul, prima monedă națională modernă a țării; a organizat administrația locală și, în scopul de a crește nivelul de trai al populației, a introdus cultivarea cartofului în Grecia.