Cauza Nuutinen vs. Finlanda (petiția numărul 32842/1996, hotărârea din 27 iunie 2000) reprezintă o cazuistică a Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest caz instanța a tratat articolul 6 (desfășurarea proceselor într-un termen rezonabil) cât și articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie).

Reclamantul, cetățeanul finlandez Pekka Nuutinen, este tatăl unui copil născut în 1992; relația reclamantului cu mama copilului s-a terminat în mod conflictual încă din timpul sarcinii, reclamantul fiind și inchis pentru amenințări și atacuri asupra mamei copilului său iar copilul născându-se în timpul detenției tatălui său. Deși după executarea sentinței privative de libertate reclamantul a încercat să-și recunoască legal copilul, mama sa s-a opus, citând caracterul violent al acestuia și multiplele sale antecedente penale; de asemenea mama copilului s-a opus la orice formă de legături dintre copil și tatăl său.

în 1995 instanța finlandeză a acordat costodia copilului doar mamei iar tatăl a primit un program de vizitare de două ore la fiecare două luni, program la care mama copilului s-a opus, citând temeri atât pentru siguranța copilului cât și pentru a sa; în 1996 au început noi procese, atât din partea mamei pentru a revoca dreptul de vizitare al tatălui cât și din partea reclamantului pentru a i se extinde acest drept, procese ce au durat până în 1999.

Reclamantul s-a plâns atât de durata excesiv de lungă a procedurilor legale (încălcare a articolului 6) cât și de lipsa de implicare a autorităților statului în a-l ajuta să-și cunoască copilul, el nereușind niciodată să-și vadă copilul (încălcare a articolului 8). __NOTOC__ Concluzii

Instanța a hotărât că a existat într-adevăr o violare a articolului 6 prin durata excesiv de lungă a procedurilor în diversele instanțe naționale; este vorba de doi ani pentru acordarea dreptului la vizită și de alți cinci ani până la revocarea acestui drept în care reclamantul nu s-a putut bucura de el și în fapt nu și-a văzut niciodată copilul.

în ceea ce privește articolul 8, Curtea a hotarât că statul finlandez a făcut demersuri rezonabile pentru a-i facilita reclamantului contactul cu copilul său; în plus s-a considerat că nu ar fi în interesul superior al copilului să fie adus forțat la astfel de contacte; prin urmare s-a hotarât că nu a existat o încălcare a articolului acesta.

Reclamantul a primit douăzeci de mii de mărci finlandeze (circa patru mii de euro) drept daune morale.

Vezi și Jurisprudența CEDO pentru deciziile cu privire la încredințarea minorilor și discriminarea dintre părinți Alte decizii CEDO Cauza citată în baza de date THESEUS a Consiliului Europei

Legături externe Textul integral al hotărârii; Un sumar pe site-ul Universității din Utrecht.

Categorie: Jurisprudența CEDO