Malcolm al II-lea al Scoției

Máel Coluim mac Cináeda (în gaelica modernă, Maol Chaluim mac Choinnich,Máel Coluim mac Cináeda este forma gaelică medievală. cunoscut în listele mai recente după numele englez de Malcolm al II-lea), (),1034: Skene, Chronicles, pp. 99-100. a fost rege al scoților din 1005 și până la moartea sa. A fost fiul lui Cináed mac Maíl Coluim; Profeția lui Berchán afirmă că mama sa era o femei din Leinster și îl denumește Máel Coluim Forranach, „distrugătorul”.Early Sources, pp. 574–575.

Pentru analele irlandeze care i-au înregistrat moartea, Máel Coluim a fost ard rí Alban, Înalt Rege al Scoției. În același fel în care Brian Bóruma, Înalt Rege al Irlandei, nu a fost singurul rege din Irlanda, Máel Coluim a fost unul din multiplii regi ce domneau în zona geografică a Scoției moderne: printre alți regi contemporani cu el se numără regele de Strathclyde, care domnea în sud-vest, diferiți regi galo-vikingi de pe coastele de vest și din Insulele Hebride și cei mai apropiați și mai periculoși rivali, regii din Mormaers of Moray. Către sud, în Regatul Angliei, earlii de Bernicia și Northumbria, ai căror predecesori domniseră ca regi ai Northumbriei peste mare parte din sudul Scoției, încă mai controlau teritorii vaste în sud-est.Higham, pp. 226–227, arată că regii englezilor nu dețineau teritorii și nici nu băteau monedă la nord de Tees.

Primii ani În 997, ucigașul lui Causantín mac Cuilén este considerat a fi Cináed mac Maíl Coluim. Întrucât nu exista niciun Cináed cunoscut a fi în viață la acea vreme (Cináed mac Maíl Coluim murise în 995), aceasta este considerată a fi o confuzie fie cu Cináed mac Duib, care i-a urmat lui Causantín, sau, posibil, chiar cu Máel Coluim, fiul lui Cináed al II-lea.Early Sources, pp. 517–518. Ioan de Fordun îl dă pe Máel Coluim drept ucigaș; Duncan, p. 46, îl creditează pe Cináed mac Duib cu moartea lui Causantín. Indiferent dacă Máel Coluim l-a ucis sau nu pe Causantín, în mod sigur în 1005 el l-a ucis pe succesorul lui Causantín, Cináed al III-lea, în bătălie la Monzievaird în Strathearn.Chronicon Scotorum, s.a. 1005; Early Sources, pp. 521–524; Fordun, IV, xxxviii. Berchán plasează moartea lui Cináed lângă Earn.

Ioan de Fordun scrie că Máel Coluim a învins o armată norvegiană „aproape în primele zile de după încoronare”, dar acest lucru nu apare în niciun alt izvor istoric. Fordun afirmă că episcopia Mortlachului (mutată ulterior la Aberdeen) a fost înființată în semn de mulțumire pentru victoria în fața norvegienilor.Early Sources, p. 525, nota 1; Fordun, IV, xxxix–xl.

Copiii Malcolm al II-lea a dat dovadă de o abilitate de supraviețuire rară în rândul regilor scoțieni timpurii, domnind douăzeci și nouă de ani. A fost un om inteligent și ambițios. Tradiția brehonilor era aceea ca succesorul lui Malcolm să fie ales de el din rândul descendenților regelui Aedh, cu consimțământul sfetnicilor lui Malcolm și al bisericii. Cu scopul declarat de a pune capăt violentelor dușmănii de clan din nordul Scoției, dar influențat evident de modelul feudal normand, Malcolm a ignorat tradiția și s-a hotărât să păstreze succesiunea în familia sa. Întrucât Malcolm nu avea însă niciun fiu, a negociat o serie de căsătorii dinastice pentru cele trei fiice ale sale, cu bărbați care ar fi fost altfel rivali, asigurându-și loialitatea principalelor căpetenii rude cu ginerii săi. Mai întâi a căsătorit-o pe fiica sa Bethóc cu Crinan, Thane al Insulelor, liderul casei Atholl și abate secular al Dunkeldului; apoi pe cea mai mică fiică a sa, Olith, cu Sigurd, earl de Orkney. Fiica mijlocie, Donada, a fost căsătorită cu Findláich, mormaer de Moray, Thane de Ross și Cromarty și urmaș al lui Loarn din Dalriada. Aceasta a fost o manevră riscantă în raport cu regulile de succesiune ale gaelilor, dar prin aceasta el și-a asigurat spatele și, profitând de reluarea atacurilor vikingilor asupra Angliei, a înaintat cu armata în sud pentru a lupta cu englezii. I-a învins pe angli la Carham în 1018 și l-a pus pe nepotul său, Duncan, fiul abatelui Dunkeldului și ales de el ca Tanist, în Carlisle pe tronul Cumbriei în același an.1. BETHOC [Beatrix Beatrice Betoch] Genealogy of King William the Lyon, din 1175, spune că „Betoch filii Malcolmi” este părintele lui Malcolmi filii Dunecani. Cronica scoților și picților din 1177 spune că „Cran Abbatis de Dunkelden et Bethok filia Malcolm mac Kynnet” sunt părinții regelui Duncan.

2. DONADA [Dovada Duada Doada Donalda] Cronica Scoției din 1577 a lui Ralph Holinshed afirmă că „Doada” a fost a doua fiică a lui Malcolm al II-lea, regele Scoției și adăugă că ea s-a căsătorit cu „Sinell thane de Glammis, cu care a avut un copil Makbeth”

3. OLITH [Alice Olith Anlite] Orkneyinga Saga consemnează că „Earl Sigurd” s-a căsătorit cu „fiica lui Malcolm regele Scoților”. Snorre consemnează căsătoria lui „Sigurd cel Gros” cu „o fiică a regelui scoțian Malcolm”. Ulster journal of archaeology, Volumul 6, de la Ulster Archaeological Society, îi spune acesteia „[Alice], soția lui Sygurt și fiica lui Malcolm al II-lea”. The American historical magazine, volumul 2, editat de Publishing Society din New York, „Americana Society” pg 529 îi spune acesteia Olith sau Alice.

Bernicia Prima relatare solidă despre domnia lui Máel Coluim este cea despre o invazie a Berniciei în 1006, probabil tradiționala crech ríg („pradă regală”, un raid al unui nou rege prin care acesta își demonstra priceperea în război), care a implicat un asediu al Durhamului. Aceasta pare să se fi soldat cu o înfrângere grea pentru northumbrienii, în frunte cu Uhtred din Bamburgh, viitorul earl al Berniciei, relatată în analele Ulsterului.Duncan, pp.27–28; Smyth, pp.236–237; Annals of Ulster, s.a. 1006.

Un al doilea război Bernicia, probabil în 1018, a avut și mai mult succes. Bătălia de la Carham, de pe râul Tweed, a fost o victorie a scoților în frunte cu Máel Coluim și a oamenilor lui Strathclyde în frunte cu regele lor, Owen cel Pleșuv. În acest moment Earl Uchtred era probabil mort, iar Eiríkr Hákonarson a fost numit earl al Northumbriei de către cumnatul său Cnut cel Mare, deși se pare că autoritatea sa se limita la zona sudică a regiunii, fostul regat Deira, și nu se știe să fi luat vreo măsură împotriva scoților.Duncan, pp. 28–29 sugerează că Earl Uchtred ar fi murit abia în 1018. Fletcher acceptă că a murit în primăvara lui 1016 și că Eadwulf Cudel era earl al Berniciei la bătălia de la Carham din 1018; Higham, pp.225–230, este de acord. Smyth, pp. 236–237 este rezervat în ce privește datarea bătăliei, 1016 sau 1018, și în ce privește chestiunea dacă Uchtred mai trăia la data ei. Vezi și Stenton, pp.418–419. Lucrarea De obsessione Dunelmi (Asediul Durhamului, asociată cu Symeon din Durham) susține că fratele lui Uchtred Eadwulf Cudel a cedat Lothianul lui Máel Coluim, probabil în urma înfrângerii de la Carham. Această regiune pare a fi compusă din teritoriile dintre Dunbar și Tweed întrucât alte părți ale Lothianului fuseseră sub controlul scoților înainte de acest moment. S-a sugerat că Cnut ar fi primit tribut de la scoți pentru Lothian, dar cum se pare nu a primit nimic de la earlii bernicieni, aceste afirmații sunt improbabile.Early Sources, p. 544, note 6; Higham, pp. 226–227.

Cnut Cronica anglo-saxonă afirmă că Cnut și-a condus armata în Scoția la întoarcerea din pelerinajul efectuat la Roma. Cronica afirmă că aceasta s-a întâmplat în 1031, dar sunt motive pentru care istoricii bănuiesc că ar fi fost în 1027.ASC, Ms D, E and F; Duncan, pp. 29–30. Cronicarul burgund Rodulfus Glaber relatează expediția la scurt timp după aceasta, descriindu-l pe Máel Coluim ca fiind „puternic în resurse și arme ... foarte creștin în credință și faptă”.Early Sources, pp. 545–546. Ralph afirmă că între Máel Coluim și Cnut s-a ajuns la pace prin intervenția lui Richard, ducele Normandiei, fratele soției lui Cnut Emma. Richard a murit pe la 1027 iar scrierile lui Rodulfus sunt aproape contemporane cu evenimentele.Ralph scria în 1030 sau 1031; Duncan, p. 31.

S-a sugerat și că originea conflictului dintre Cnut și Máel Coluim stă în pelerinajul lui Cnut la Roma, și în încoronarea Împăratului Roman Conrad al II-lea, unde Cnut și Rudolph al III-lea, regele Burgundiei, au fost oaspeți de onoare. Dacă Máel Coluim ar fi fost prezent, și repetatele afirmații despre pioșenia sa în anale sugerează că este foarte posibil ca și el să fi făcut un pelerinaj lar Roma, așa cum a făcut și Mac Bethad mac Findláich („Macbeth”) ulterior, atunci încoronarea i-ar fi permis lui Máel Coluim să denunțe vreo suzeranitate a lui Cnut asupra sa.Duncan, pp.31–32; alternativa, arată el, ar fi că Cnut era îngrijorat de susținerea dată lui Malcolm de Olaf Haraldsson, dar „nu are dovezi mai bune”.

Cnut a obținut mai puțin decât regii englezi dinaintea sa, o promisiune de pace și prietenie în locul promisiunii de ajutor pe uscat și pe mare obținută de Edgar și de alți regi. Izvoarele afirmă că Máel Coluim era însoțit de unul sau doi alți regi, în mod sigur de Mac Bethad, și probabil și de Echmarcach mac Ragnaill, regele Mannului și al insulelor, și al Galloway-ului.Duncan, pp.29–30. St. Olaf's Saga, c. 131 afirmă că „doi regi au venit din sud de la Fife în Scoția” să se întâlnească cu Cnut, sugerând că au fost doar Máel Coluim și Mac Bethad, și că Cnut le-a înapoiat pământurile și le-a făcut daruri. Că Echmarcach era rege al Galloway-ului nu este sigur; Analele Ulsterului consemnează moartea lui Suibne mac Cináeda, rí Gall-Gáedel („rege al Galloway-ului”) de mâna lui Tigernach, în 1034. Cronica anglo-saxonă remarcă supunerea „dar el [Máel Coluim] a acceptat-o doar scurtă vreme”.ASC, Ms. D, s.a. 1031. Cnut era în curând prea ocupat de luptele din Norvegia contra lui Olaf Haraldsson și se pare că nu s-a mai interesat de conflictele cu Scoția.

Orkney și Moray Olith, una dintre fiicele lui Máel Coluim, s-a căsătorit cu Sigurd Hlodvisson, earl de Orkney.Early Sources, p. 528; Orkneyinga Saga, c. 12. S-a spus despre fiul lor, Thorfinn Sigurdsson, că avea cinci ani atunci când Sigurd a fost ucis la 23 aprilie 1014 în bătălia de la Clontarf. Orkneyinga Saga afirmă că Thorfinn a fost crescut la curtea lui Máel Coluim și că bunicul său i-a încredințat Mormaeratul Caithness. Thorfinn, afirmă Heimskringla, era aliat al regelui scoților și conta pe susținerea lui Máel Coluim împotriva „tiraniei” regelui norvegian Olaf Haraldsson.Orkneyinga Saga, cc. 13–20 & 32; St. Olaf's Saga, c. 96. Cronologia vieții lui Thorfinn este problematică, și se poate ca el să fi deținut o parte din Orkney în copilărie, dacă chiar avea cinci ani în 1014.Duncan, p.42; la prima vedere pare imposibil de reconciliat toate datele diferite din viața lui Thorfinn. Fie s-a născut mult înainte de 1009 și a murit cu mult înainte de 1065, fie relatările din Orkneyinga Saga au multe lacune. Oricare ar fi succesiunea evenimentelor, înainte de moartea lui Máel Coluim, un vasal al regelui scoților controla Caithness și Orkney.

Dacă Máel Coluim avea vreun control asupra Morayului, ceea ce este departe de a fi universal acceptat, atunci analele consemnează o serie de evenimente ce sugerează o luptă pentru putere în nord. În 1020, tatăl lui Mac Bethad Findláech mac Ruaidrí a fost ucis de fiii fratelui său Máel Brigte.Annalele din Tigernach, s.a. 1020; Analele Ulsterului, s.a. 1020, dar numele ucigașilor nu este precizat. Analele Ulsterului și Cartea Leinsterului îl denumesc pe Findláech „rege al Scoției”. Se pare că Máel Coluim mac Máil Brigti a preluat controlul asupra Morayului, întrucât moartea sa este consemnată în 1029.Analele Ulsterului și Analele din Tigernach, s.a. 1029. Moartea lui Máel Coluim nu este descrisă ca fiind violentă și este și el denumit rege, nu doar mormaer.