Eu, robotul (1950) (titlu original I, Robot) este o culegere de povestiri science fiction scrise de Isaac Asimov, apărută inițial la Gnome Press într-un tiraj de 5.000 de exemplare. Povestirile au apărut inițial între 1940 și 1950 în revistele americane Super Science Stories și Astounding Science Fiction, fiind legate laolaltă prin istorisirea lor către un reporter (naratorul) de către Dr. Susan Calvin, în secolul XXI. Deși povestirile pot fi citite separat, ele au în comun tema interacțiunii dintre oameni, roboți și moralitate și, luate împreună, relatează povestea istoriei fictive asimoviene a roboticii.

Culegerea poartă același titlu ca și o povestire a lui Eando Binder, fără însă a avea legătură cu aceasta. Asimov ar fi dorit ca titlu Mind and Iron și inițial s-a opus când editorul Martin Greenberg l-a schimbatIsaac Asimov - Autobiografie, Ed. Teora, 1997, pag. 146.

Conținut

Introducere (Introduction) Robbie (Robbie) Fuga în cerc (Runaround) Raționament (Reason) Întâi să prindem iepurele (Catch that Rabbit) Mincinosul (Liar!) S-a pierdut un robot (Little Lost Robot) Evadare (Escape!) Evidența (Evidence) Conflictul evitabil (The Evitable Conflict)

Intriga

Introducere Este o secvență care creionează cadrul culegerii și asigură legătura dintre povestiri, cuprinzând un „interviu” cu Susan Calvin.

Robbie A fost prima povestire cu roboți, începută pe 10 iunie 1939Introducere, The Complete Robot, Isaac Asimov și publicată în numărul din septembrie 1940 al revistei Super Science Stories cu titlul „Strange Playfellow”, neagreat de AsimovIsaac Asimov - Autobiografie - ed. Teora, 1997, pag. 251, cap. 91.

Povestea are ca element central tehnofobia privitoare la roboți. Majoritatea scrierilor anterioare legate de roboți se bazau pe tema 'roboții se întorc împotriva oamenilor', cu care Asimov nu era de acord; de aceea, majoritatea operelor sale încearcă să dea exemple ale ajutorului pe care roboții îl pot acorda omenirii.

În 1996 (1982 în versiunea originală), familia Weston cumpără de la compania „Roboți americani” un robot mut pentru fiica lor, Gloria. Cei doi se înțeleg de minune dar, în fața presiunii sociale anti-roboți, părinții sunt obligați în cele din urmă să îl returneze pe Robbie. Rămasă fără cel mai bun prieten, Gloria refuză să mai zâmbească, să râdă sau să se bucure de viață, în ciuda tuturor eforturilor părinților ei (care o duc în excursii, îi cumpără un câine, etc.). Dl. Weston își dă seama că acest comportament este provocat de faptul că Gloria îl considera pe Robbie persoană, nu robot și o duc în fabrica de roboți pentru a o face să înțeleagă adevărul. Lucrurile însă nu ies așa cum au fost prevăzute, Robbie ajungând să îi salveze viața fetei și demonstrând că nu este un monstru fără suflet.

Versiunea revizuită a povestirii conține un material suplimentar care descrie prima apariție (în cronologia internă a povestirilor) a lui Susan Calvin.

Fuga în cerc Este prima povestire în care sunt enunțate explicit Cele trei legi ale roboticii și a apărut pentru prima dată în numărul din martie 1942 din Astounding Science Fiction.

În 2015, Powell, Donovan și robotul SPD-13 (supranumit „Speedy”) sunt trimiși pe Mercur pentru a relua operațiunile unei stații miniere abandonată cu zece ani în urmă. Reparațiile necesită aprovizionarea cu seleniu dintr-un bazin aflat destul de departe, iar Speedy este însărcinat să rezolve problema. Ajuns la destinație, robotul nu își îndeplinește misiunea, ci continuă să se învârtă în cerc în jurul bazinului, iar cei doi oameni își dau seama că acolo se află ceva care este potențial periculos pentru robot și, în virtutea celei de-A Treia Legi, acesta se protejează păstrând distanța. Powell și Donovan sunt nevoiți să aranjeze o situație care să implice Prima Lege, făcându-l astfel pe robot să treacă peste condiționări și să își reia activitatea.

Raționament A doua povestire cu roboți pozitronici scrisă de Asimov a apărut în numărul din aprilie 1941 al revistei Astounding Science Fiction.

Powell și Donovan sunt trimiși pe o stație spațială care furnizează energie către planete folosind microundele. Roboții care controlează fluxurile energetice sunt coordonați de QT1 (supranumit Cutie), un model avansat cu o capacitate rațională deosebită. Aceasta caracteristică îl va determina însă pe robot să concluzioneze că spațiul, stelele și planetele din jurul stației nu există în realitate și că oamenii care vizitează stația nu sunt importanți, au vieți scurte și, ca atare, sunt dispensabili. El inventează o nouă religie, al cărei Profet este el, sursa energetică a stației devenind Stăpânul. După ce încearcă în primă fază să schimbe comportamentul robotului folosind rațiunea și forța, Powell și Donovan își dau seama că, atâta vreme cât își îndeplinește atribuțiunile, nu contează credința robotului.

Întâi să prindem iepurele Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din februarie 1944 al revistei Astounding Science Fiction.

Powell și Donovan sunt însărcinați cu efectuarea unor teste pe un asteroid minier, împreună cu robotul DV-5 (Dave), un model care controlează alți roboți prin intermediul undelor pozitronice. Periodic, roboții se opresc din exploatarea minereului și încep să danseze, iar cei doi își dau seama că acest lucru se datorează numărului prea mare de roboți controlați. Creierul lui Dave se supraîncarcă și nu mai este capabil să transmită ordinele potrivite. Soluția găsită de echipa umană este distrugerea unui dintre roboții controlați, permițându-i lui Dave să îi coordoneze optim pe cei rămași. thumb|left|150px|Prima ediţie apărută la editura Teora, 1994

Mincinosul A treia povestire cu roboți pozitronici a fost inițial publicată în numărul din mai 1941 al revistei Astounding Science Fiction. Deși termenul „robot” a fost inventat de scriitorul ceh Karel Čapek în R.U.R. (1920), în „Mincinosul” este folosit pentru prima dată termenul „robotică”, conform Dicționarului Oxford al limbii engleze. Și în această povestire accentul este pus pe Cele trei legi ale roboticii, dar raportate la telepatie.

Datorită unei defecțiuni de fabricație, robotul RB-34 posedă capacități telepatice. Deși acesta poate spune ce gândesc alți oameni, minte intenționat atunci când e nevoie să evite rănirea sentimentelor oamenilor, sau când dorește să îi facă fericiți pe oameni. Când este ajutat să conștientizeze că minciunea rănește, oricum, el intră într-un conflict logic nerezolvabil și devine catatonic.

S-a pierdut un robot Apărută în numărul din martie 1947 al revistei Astounding Science Fiction, povestirea prezintă unul din puținele elemente ale culegerii de povestiri folosite în filmul Eu, robotul.

La o bază de cercetări militare, cercetătorul Gerald Black își pierde cumpătul și strigă la robotul NS-2 (Nestor) să dispară. Acesta se supune ordinului, ascunzându-se într-o încăpere cu alți 62 de roboți identici din punct de vedere fizic. Pentru a-l depista, Susan Calvin și Peter Bogert creează o conjunctură în care să fie vizibilă mica diferență de programare între Nestor și ceilalți 62 de roboți, aceștia din urmă nefiind obligați de Prima Lege să intervină pentru a salva o ființă umană, dacă pericolul în care se află nu este produs de ei. După câteva încercări, cei doi reușesc să îl demaște pe intrus.

Evadare Când a fost publicată în numărul din august 1945 al revistei Astounding Science Fiction, editorul a modificat titlul povestirii în „Paradoxical Escap”, Asimov revenind la titlul original odată cu includerea povestirii în antologie.

În timpul cercetărilor efectuate pentru crearea unui motor superluminic care să permită supraviețuirea oamenilor în urma saltului, un computer se autodistruge. Powell și Donovan pornesc împreună la bordul unei nave conduse de un creier pozitronic. Se descoperă astfel că, în timpul saltului, echipajul navei își încetează existența pentru o scrută perioadă de timp, lucru care, din perspectiva roboților, reprezintă o încălcare a Primei Legi.

Evidența Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din septembrie 1946 al revistei Astounding Science Fiction.

Stephen Byerley este un avocat de succes, adversar al pedepsei cu moartea, care candidează la primăria orașului New York, dar contracandidatul săi, Francis Quinn, pretinde că este un robot umanoid, deoarece nu a fost văzut niciodată mâncând, bând sau dormind. Acuzația este gravă, deoarece poate declanșa „complexul Frankenstein”, doar oamenilor fiindu-le permis să candideze în funcții publice. Compania „Roboți americani” dorește să îl supună la o serie de teste fiziologice, dar Byerley se sustrage elegant de la toate, în baza drepturilor pe care le are orice om - deși, dacă s-ar dovedi că el este un robot, aceste drepturi nu ar fi valabile.

Testele psihologice sunt puse și ele în fața unui impas: dacă Byerley este robot, va fi obligat să respecte Cele trei legi ale roboticii, dar, pe de altă parte, un om bun la suflet le-ar respecta și el, implicit, deoarece ele au la bază moralitatea umană. În mod ironic, pentru a-și demonstra apartenența la umanitate, Byerley ar trebui să arate că îi poate face rău altui om. Astfel, în timpul unui discurs, el îl lovește pe un om din public care îi solicită acest lucru, aparent demolând întreaga teorie a adversarului său și câștigând alegerile. Cu toate acestea, Susan Calvin ridică problema că, dacă acel om din public ar fi fost tot un robot umanoid, Byerley nu ar fi încălcat Prima Lege cu gestul său, dar consideră că un robot ar fi un conducător ideal. Nimic nu poate fi demonstrat, totuși, deoarece la moartea sa, Byerley cere să fie „atomizat”, nelăsând nicio urmă a sa care să poată fi examinată.

Conflictul evitabil A fost publicată inițial în numărul din iunie 1950 al revistei Astounding Science Fiction.

„Mașina”, un ansamblu de computere pozitronice puternice menite să optimizeze economia și producția mondială, începe să dea instrucțiuni care pare a contrazice scopul său. Stephen Byerley, acum Coordonator al lumii, investighează problema și descoperă că Mașina a generalizat Prima Lege, ridicând-o de la viziunea asupra omului la cea asupra omenirii. Este ceea ce se va numi spre sfarsitul seriei Fundatiea, Legea Zero. Prin urmare, ea permite mici daune provocate unor indivizi anume, pentru a preveni un dezastru la scara omenirii. De fapt, Mașina a concluzionat că singura posibilitate de a urma Prima Lege o reprezintă preluarea controlului omenirii, adică tocmai ceea ce încearcă să împiedice Cele trei legi.

Opinii critice

The New York Times a caracterizat Eu, robotul ca „un incitant thriller științific care poate fi considerat plăcut de către cei ai căror nervi nu au fost deja tociți de perspectiva erei atomice.”„Realm of the Spacemen,” Recenzia de carte din New York Times, 4 februarie 1951 În recenzia făcută ediției celor de la Gnome, P. Schuyler Miller recomandă culegerea de povestiri „pentru situațiile alambicate, pentru umor, pentru personajele calde și, mai ales, pentru scriitura bună.”„Book Reviews”, Astounding Science Fiction, septembrie 1951, pp.124=25

Adaptări thumb|right|150px|A doua ediţie apărută la editura Teora, 1999 Televiziune 1962 - „S-a pierdut un robot” a fost ecranizată de Leo Lehman într-un episod al serialului britanic de televiziune Out of this World de la ABC, găzduit de Boris Karloff, cu Maxine Audley în rolul lui Susan Calvin. Este singurul episod al serialului care a fost păstrat în arhive până în ziua de azi. 1967 - „Raționament” a fost ecranizată în episodul „The Prophet” al serialului britanic de televiziune Out of the Unknown. 1969 - „Mincinosul” a fost ecranizată într-un episod al serialului britanic de televiziune Out of the Unknown, din el păstrându-se la ora actuală doar câteva cadre. 1987 - al doisprezecelea episod al serialului sovietic de televiziune Этот фантастический мир s-a bazat pe lucrările lui Aleksandr Beleaev, Fredrik Kilander și pe „Mincinosul” lui Asimov. Arhiva națională a programelor radiofonice și de televiziune