Cronicile Marțiene (1950) (titlu original The Martian Chronicles) este o colecție de 26 de povestiri științifico-fantastice scrise de Ray Bradbury. Povestirile prezintă colonizarea planetei Marte de către oamenii care fug de pe planeta Pământ plină cu probleme și în cele din urmă devastată de un război atomic și conflictul dintre marțienii autohtoni și noii coloniști. Cartea conține povești scrise de Bradbury și publicate inițial la sfârșitul anilor 1940 în reviste de science-fiction.
Conținut
Ianuarie, 1999: Vara rachetei (Rocket Summer (January 1999)) Februarie 1999, Ylla (Ylla (February 1999)) August, 1999: Noaptea de vară (The Summer Night (August 1999)) August, 1999: Pământenii (The Earth Men (August 1999)) Martie, 2000: Contribuabilul (The Taxpayer (March 2000)) Aprilie, 2000: A treia expediție (The Third Expedition (April 2000)) Iunie, 2001: ...Și Luna va fi la fel de strălucitoare (—And the Moon Be Still as Bright (June 2001)) August, 2001: Coloniștii (The Settlers (August 2001)) Decembrie, 2001: Dimineața verde (The Green Morning (December 2001)) Februarie, 2002, Lăcustele (The Locusts (February 2002)) August, 2002, Întâlnire nocturnă (Night Meeting (August 2002)) Octombrie, 2002: Țărmul (The Shore (October 2002)) Februarie, 2003: Perioadă intermediară (Interim (February 2003)) Aprilie, 2003: Muzicanții (The Musicians (April 2003)) Iunie, 2003: Tocmai în mijlocul cerului (Way in the Middle of the Air (June 2003)) 2004-2005: Botezul numelor (The Naming of Names (2004-05)) Aprilie, 2005: Usher II (Usher II (April 2005)) August, 2005: Bătrânii (The Old Ones (August 2005)) Septembrie, 2005: Marțianul (The Martian (September 2005)) Noiembrie, 2005: Prăvălia de geamantane (The Luggage Store (November 2005)) Noiembrie, 2005: Sezonul mort (The Off Season (November 2005)) Noiembrie, 2005: Pândarii (The Watchers (November 2005)) Decembrie, 2005: Orașele tăcute (The Silent Towns (December 2005)) Aprilie, 2026: Anii cei lungi (The Long Years (April 2026)) August, 2026: Vor veni ploi blânde (There Will Come Soft Rains (4 august 2026)) Octombrie, 2026: Picnicul de un milion de ani (The Million-Year Picnic (October 2026))
Structura
Bradbury a afirmat că structura cărții a fost influențată de romanele Winesburg, Ohio a lui Sherwood Anderson"Run Fast, Stand Still, or, The Thing at the Top of the Stairs, or, New Ghosts from Old Minds," How to Write Tales of Horror, Fantasy & Science Fiction, publicat de J. A. Williamson, Writers Digest Books, 1986; antologat în Zen in the Art of Writing. și The Grapes of Wrath a lui John SteinbeckSFX Magazine, noiembrie 2006, p. 78. El a numit-o un "văr-pe-jumătate cu un roman" și "o carte cu povestiri care vrea să pară roman". Prin urmare, este similară culegerii de povestiri a lui Bradbury Omul ilustrat, care folosește la rândul ei un cadru general pentru a lega diferite povestiri independente.
La fel ca Fundația lui Isaac Asimov, Cronicile marțiene urmăresc o structură a "istoriei viitoare". Povestirile, care sunt de sine stătătoare, apar ca episoade ale unui cadru narativ secvențial mai cuprinzător. Structura conține trei părți punctate de două catastrofe: extincția aproape completă a marțienilor și, în paralel, extincția aproape completă a rasei umane.
Prima treime (cuprinsă între ianuarie 1999 și aprilie 2000) descrie încercările pământenilor de a ajunge pe Marte și diferitele moduri în care marțienii îi împiedică să revină. În povestea cheie "...Și Luna va fi la fel de strălucitoare" a patra expediție de explorare face cunoscut faptul că aproape toți marțienii au murit într-o epidemie cauzată de virușii aduși din precedentele expediții. Această stare de lucruri neașteptată creează cadrul celui de-al doilea act (decembrie 2001 — noiembrie 2005), în care pământenii colonizează planeta pustie, întâlnind ocazional supraviețuitori marțieni și preocupându-se să transforme Marte într-un al doilea Pământ. Războiul pe cale să izbucnească pe Pământ îi determină pe majoritatea coloniștilor să-și facă bagajele și să revină acasă. Se declanșează un război nuclear global, care taie legăturile dintre Marte și Pământ. A treia parte (decembrie 2005 — octombrie 2026) prezintă perioada care urmează războiului și pune accent pe perspectiva transformării puținilor supraviețuitori umani de a deveni noii marțieni, permițându-i cărții să revină în punctul de plecare.
Istoria publicării
Cartea a apărut în Marea Britanie cu titlul The Silver Locusts (1951) și cu un conținut ușor diferit. În unele ediții a fost adăugată povestirea "The Fire Balloons", fiind omisă în schimb "Usher II". În traducerea spaniolă povestirile au fost precedate de un prolog scris de autor argentinian Jorge Luis Borges.
În 1963, cartea a fost publicată ca parte a programului Time Reading, cu o introducere semnată de Fred Hoyle. În 1979, Bantam Books a publicat o ediție broșată comercială care conținea ilustrații realizate de Ian Miller. O ediție din 1997 împinge datele mai târziu cu 31 de ani (evenimentele având astfel loc între anii 2030 și 2057), include "The Fire Balloons" și înlocuiește "Tocmai în mijlocul cerului" (o povestire mai puțin actuală în 1997 decât în 1950) cu povestirea scrisă în 1952 "The Wilderness", datată "mai, 2034" (echivalentă cu "mai, 2003" în cronologia veche).
Influențe
Influența principală vine de la operele lui Edgar Rice Burroughs. Într-un articol scris cu puțin timp înaintea morții, Bradbury declara că romanele cu "John Carter de pe Marte" și seria de benzi desenate "Tarzan" (1931) a lui Harold Foster au avut un asemenea impact asupra vieții lui încât "Cronicile marțiene nu ar apărut" în caz că acestea nu ar fi existat. Într-o introducere scrisă pentru una dintre edițiile Cronicilor marțiene, Bradbury menționează influența literară a seriei Barsoom și a romanului Winesburg, Ohio a lui Sherwood Anderson.
Cadrul marțian prezent în majoritatea povestirilor - o planetă deșertică străbătută de canale gigantice construite de o civilizație antică pentru a aduce apă din calotele polare - este un scenariu prezent în mai multe opere SF ale începutului de secol XX și își are originea în primele observații prin telescop făcute asupra planetei Marte de astronomii secolului al XIX-lea, cărora li se părea că văd linii drepte pe planetă, prima fiind menționată de italianul Giovanni Schiaparelli în 1877. Schiaparelli le-a numit canali (un termen italian generic folosit atât pentru formațiunile naturale, cât și pentru cele artificiale), termen tradus eronat în engleză "canals" - canal construit de mâna omului. Pornind de aici și de la alte dovezi, ideea că Marte ar fi locuiră de ființe inteligente a fost enunțată și susținută de o serie de savanți ai sfârșitului de secol XIX, printre ei numărându-se americanul Percival Lowell. Acest lucru a dat naștere unei fascinații privitoare la Marte numită "febra marțiană". Astronomul Carl Sagan scria:
Intriga
Ianuarie, 1999: Vara rachetei A fost publicată pentru prima oară în primăvara anului 1947 în revista Planet Stories.
Povestirile cărții sunt aranjate în ordine cronologică începând cu lansarea primei rachete în luna ianuarie a anului 1999. "Vara rachetei" este o schiță care descrie transformarea iernii din Ohio în "vară" din cauza căldurii extreme degajată la lansarea rachetei, precum și reacția cetățenilor prezenți în zonă.
Februarie 1999, Ylla Titlu original al acestei povestiri apărută în numărul din ianuarie 1950 al publicației Maclean's este "I'll Not Ask for Wine".
Capitolul următor, "Ylla", mută povestea pe Marte. Ylla, o femeie marțiană prinsă într-o căsătorie lipsită de romantism visează cu ajutorul telepatiei despre sosirea astronauților. Deși aparent neagă realitatea acestor vise, soțul ei devine gelos sesizând sentimentele romantice nutrite de ea pentru unul dintre astronauți. Luându-și pușca pentru a merge la o pretinsă vânătoare, îi ucide pe astronauții Nathaniel York și "Bert" în momentul sosirii.
August, 1999: Noaptea de vară Publicată inițial sub titlul "The Spring Night" în iarna anului 1948 în The Arkham Sampler.
Această schiță povestește despre marțienii de pe întreaga planetă Marte care, asemenea Yllei, încep să culeagă în subconștient crâmpeie din gândurile oamenilor aflați la bordul navei celei de-A Doua Expediții. În timp ce nava se apropie de planeta lor, marțienii încep să adopte aspecte ale culturii umane cum ar fi interpretarea cântecelor americane, fără a fi conștienți de unde le vine inspirația.
August, 1999: Pământenii A fost publicată inițial în numărul din august 1948 al revistei Thrilling Wonder Stories.
Povestirea relatează "A Doua Expediție" pe Marte. La sosirea pe planetă, astronauții descoperă că marțienii îi ignoră, singura excepție fiind aceea a unui grup aflat într-o clădire, care îi întâmpină printr-o paradă. Câțiva dintre acești marțieni pretind că își au originea pe Pământ sau pe alte planete ale sistemului solar, ceea ce îl face pe căpitan să își dea seama că marțienii posedă abilitatea de a citi gândurile și de a vedea halucinațiile nebunilor, internându-i într-un ospiciu. Toți marțienii întâlniți sunt convinși că ciudata apariție a astronauților este rodul unei halucinații proiectate și, deoarece "halucinațiile" sunt atât de amănunțite iar căpitanul refuză să admită că nu e de pe Pământ, psihiatrul Xxx îl declară nevindecabil și îl ucide. Cum asta nu duce la dispariția echipajului "imaginar", dl. Xxx îi ucide și pe membrii acestuia. În cele din urmă, văzând că racheta "imaginară" își păstrează forma, dl. Xxx ajunge la concluzia că a înnebunit și se sinucide. Nava celei de-A Doua Expediții este vândută la fiare vechi.
Martie, 2000: Contribuabilul Povestirea a fost scrisă pentru Cronicile marțiene.
Un om insistă că are dreptul de a se afla în următoarea rachetă către Marte, deoarece este un contribuabil. Dorința lui de a pleca se datorează războiului nuclear care stă să izbucnească pe Pământ, dar ea nu este luată în considerare.
Aprilie, 2000: A treia expediție Având titlul original "Mars is Heaven!", povestirea a apărut în toamna anului 1948 în revista Planet Stories.
Povestirea descrie sosirea celui de-al treilea val de americani pe Marte. De data aceasta, marțienii sunt pregătiți și, la aterizare, echipajul este pus în fața unui oraș din anii 1920 în care se găsesc persoanele iubite pe care astronauții le-au pierdut demult. Căpitanul John Black îi cere echipajului să nu părăsească racheta, dar bucuria revederii celor dragi îi determină pe membrii acestuia să încalce ordinul și să se alăture presupuselor rude. Marțienii se folosesc de amintirile astronauților pentru a-i convinge să intre în "vechile" lor case, unde sunt uciși.
Acțiunea povestirii originale se petrecea în anii 1960 și trata problema unor personaje cuprinse de nostalgie pentru copilăria lor petrecută în anii 1920 în mijlocul Statelor Unite. În versiunea Cronicilor se menționează un tratament medical care încetinește procesul de îmbătrânire, astfel încât personajele care călătoresc spre Marte în anul 2000 să își poată aminti anii 1920.
Iunie, 2001: ...Și Luna va fi la fel de strălucitoare A apărut pentru prima dată în numărul din iunie 1948 al revistei Thrilling Wonder Stories.
Următorul capitol începe cu adunarea membrilor celei de-A Patra Expediții în jurul focului într-o noapte marțiană răcoroasă. Savanții au aflat că toți marțienii au murit de vărsat de vânt (adus de către una dintre primele trei expediții) - situație similară devastării populației indigene americane prin intermediul variolei. Unii dintre oameni încep să arunce sticle goale în curatele canale marțiene, gest care stârnește furia arheologului Spender, fascinat de frumusețea ruinelor marțiene.
Unele ediții americane au comasat povestirea aceasta și următoarea într-una singură.
August, 2001: Coloniștii Povestirea a fost scrisă pentru Cronicile marțiene.