Filmele fantastice sunt filme cu teme fantastice care implică de obicei evenimente magice și supranaturale, creaturi inexistente sau lumi fantastice exotice. Genul este considerat a fi diferit de filmul științifico-fantastic, filmul de basme și de filmul de groază, deși aceste genuri se suprapun de obicei. Filmele fantastice prezintă adesea elemente de magie, mitologie, supranatural și extraordinar.Fantasy Films Subcategorii Pot fi identificate mai multe subcategorii de filme fantastice (fantasy), deși delimitările dintre aceste subgenuri, la fel ca în literatura fantastică, sunt oarecum fluide.
Subgenuri frecvente de fantezie descrise în filme sunt fantezia epică (sau înaltă) și sabia și vrăjitoria. Ambele folosesc în mod obișnuit decoruri cvasimedievale, vrăjitori, creaturi magice și alte elemente asociate în mod obișnuit cu poveștile fantastice.
Filmele de fantezie epică tind să prezinte lumi fantastice mai elaborat dezvoltate și pot fi, de asemenea, mai orientate spre personaje sau mai complexe tematic. Adesea, ele prezintă un erou cu origini umile și o distincție clară între bine și rău, unul împotriva celuilalt într-o luptă epică. Mulți cercetători citează romanul Stăpânul inelelor al lui J. R. R. Tolkien drept exemplul modern prototip de fantezie epică în literatură, iar recenta adaptare cinematografică a cărților de către Peter Jackson este un bun exemplu al subgenului de film de fantezie epică.
Filmele de sabie și vrăjitorie tind să fie mai mult bazate pe intrigă decât fantezie și se concentrează în mare măsură pe secvențe de acțiune, deseori punând un războinic puternic fizic, dar nesofisticat, împotriva unui vrăjitor rău sau a altui inamic cu puteri supranaturale. Deși filmele de sabie și vrăjitorie descriu uneori o bătălie epică între bine și rău, asemănătoare cu cele întâlnite în multe filme de fantezie epică, ele pot prezenta alternativ eroul ca având motivații mai imediate, cum ar fi nevoia de a proteja o fată sau un sat vulnerabil, sau chiar fiind condus de dorința de răzbunare.
Adaptarea cinematografică din 1982 a lui Robert E. Howard, Conan Barbarul, de exemplu, este o poveste personală (neepică) referitoare la căutarea eroului de a se răzbuna și la eforturile sale de a dejuca un singur megaloman, salvând în același timp o prințesă frumoasă. Unii critici se referă la astfel de filme prin termenul sabie și sandale (peplum), mai degrabă decât sabie și vrăjitorie, deși alții ar susține că eticheta sabie și sandale ar trebui să fie rezervată doar pentru subgenul filme fantastice care au loc în vremuri străvechi pe planeta Pământ, iar alții ar extinde termenul pentru a include filme care nu au niciun element fantastic. Pentru unii, termenul sabie și sandale are conotații peiorative, desemnând un film cu un scenariu de calitate scăzută, actorie proastă și valori de producție slabe.
Un alt subgen important al filmelor fantastice care a devenit mai popular în ultima perioasă este fantezia contemporană. Astfel de filme prezintă efecte magice sau evenimente supranaturale care se petrec în lumea „reală” de astăzi.
Filmele de acțiune live și de animație, cum ar fi Mary Poppins de la Disney, Un dragon pe nume Elliott, Magie în New York și filmul lui Robert Zemeckis Cine vrea pielea lui Roger Rabbit? sunt, de asemenea, filme fantastice, deși sunt denumite mai des ca hibrizi de acțiune live/animație (2 dintre acestea sunt clasificate și ca muzicale).
Filmele fantastice plasate în viața de apoi, numite de fantezie bangsiană, sunt mai puțin frecvente, deși filme precum comedia lui Albert Brooks din 1991 Orașul Judecații de Apoi s-ar califica probabil. Alte subgenuri neobișnuite includ fantezia istorică și fantezia romantică, deși Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre din 2003 a încorporat cu succes elemente ale ambelor.
Filmele cu supereroi și filmele de basm ar putea fi fiecare considerate subgenuri ale filmelor fantastice, deși majoritatea s-ar clasifica ca genuri de film complet separate. Filmele fantastice și industria cinematografică Ca gen cinematografic, fantasticul nu a fost luat în considerare la fel de mult ca genul înrudit al filmului științifico-fantastic. În trecut, filmele fantastice au avut de-a face adesea cu „suferințele” subgenului peplum: producții inferioare, actorie exagerată și efecte speciale semnificativ slabe; toate au fost un factor semnificativ în respectul scăzut față de filmul fantastic.
Cu toate acestea, de la începutul anilor 2000, genul și-a atras într-un fel o nouă apreciere, determinată în principal de adaptările de succes ale seriei Stăpânul inelelor a lui J. R. R. Tolkien și ale seriei Harry Potter a lui J. K. Rowling. Trilogia Stăpânul Inelelor a lui Jackson este remarcabilă datorită amplorii sale ambițioase, tonului serios și complexității tematice. Aceste filme au avut un succes comercial și critic fenomenal, iar cea de-a treia parte a trilogiei a devenit primul film fantastic care a câștigat vreodată Premiul Oscar pentru cel mai bun film. Seria Harry Potter a fost un succes financiar extraordinar, a obținut elogii critici pentru design, rafinamentul tematic și profunzimea emoțională, realismul și întunecimea mai apăsate, complexitatea narativă și caracterizarea și se mândrește cu o bază de fani enormă și loială.
După succesului acestor producții, studiourile de la Hollywood au dat undă verde pentru proiecte suplimentare cu buget mare în acest gen. Acestea au inclus adaptări ale primei, a doua și a treia cărți Cronicile din Narnia de C. S. Lewis și a romanului pentru adolescenți Eragon de Christopher Paolini, precum și adaptări ale Vestitorii întunericului de Susan Cooper, Inimă de cerneală de Cornelia Funke, Busola de aur de Philip Pullman, Cronicile Spiderwick de Holly Black; au mai apărut serialul TV Nickelodeon Avatar: Legenda lui Aang și segmentul Fantasia (împreună cu poezia originală a lui Johann Wolfgang von Goethe) Ucenicul vrăjitor.
Multe filme fantastice începând cu anii 2000, cum ar fi filmele Stăpânul Inelelor, prima și a treia adaptare Narnia și prima, a doua, a patra și a șaptea adaptare Harry Potter au fost lansate de obicei în luna noiembrie sau decembrie. Acest lucru este în contrast cu filmele SF, care sunt adesea lansate în timpul verii emisferei nordice (iunie-august). Cu toate acestea, cele 3 filme din Pirații din Caraibe au fost lansate în iulie 2003, iulie 2006 și, respectiv, mai 2007, iar cele mai recente lansări din seria Harry Potter au fost lansate în iulie 2007 și iulie 2009. Succesul comercial uriaș al acestor filme poate indica o schimbare în abordarea Hollywood-ului față de lansările de filme fantastice.
Scenaristul și cercetătorul Eric R. Williams identifică filmele fantastice ca fiind unul dintre cele unsprezece super-genuri din taxonomia sa a scenariștilor,Inspirată de sistemul de clasificare biologică al taxonomiei linneene susținând că toate filmele narative de lungmetraj pot fi clasificate după aceste super-genuri. Celelalte 10 super-genuri sunt de acțiune, polițist, groază, romantism, științifico-fantastic, slice of life, sport, thriller, război și western.Williams, Eric R. (2017). The screenwriters taxonomy : a roadmap to collaborative storytelling. New York, NY: Routledge Studies in Media Theory and Practice. . . P. 21
Istorie 175px|miniatura|Afișul filmului Hoțul din Bagdad de Douglas Fairbanks (1924) Filmele fantastice au o istorie aproape la fel de veche ca mediul în sine. Cu toate acestea, filmele fantastice au fost relativ puține până în anii 1980, când tehnicile de filmare de înaltă tehnologie și interesul sporit al publicului au făcut ca genul să înflorească.
Pentru o listă mai completă de filme fantastice notabile vezi: Listă de filme fantastice. Anii 1900–1920
În epoca filmului mut, cele mai vechi filme fantastice au fost cele realizate de pionierul cinematografiei Georges Méliès. Cel mai faimos dintre acestea a fost Voiajul în lună din 1902. În Epoca de Aur a filmului mut (1918–1926), cele mai remarcabile filme fantastice au fost Hoțul din Bagdad de Douglas Fairbanks (1924), Nibelungii (1924) și Moartea obosită (1921), ambele de Fritz Lang. Alte filme notabile ale genului au fost: povestea romantică cu fantome a lui F.W. Murnau, Phantom, Tarzan of the Apes, cu Elmo Lincoln în rol principal, și The Sorrows of Satan de D. W. Griffith. Anii 1930
După apariția filmelor sonore, au fost realizate producții pentru publicul de toate vârstele: de la Albă ca Zăpada și cei șapte pitici din 1937 până la Vrăjitorul din Oz din 1939. De asemenea, notabil în această epocă, emblematicul film King Kong din 1933 împrumută foarte mult din subgenul lume pierdută al ficțiunii fantastice, la fel ca și filme precum adaptarea din 1935 a romanului lui H. Rider Haggard, Ea, despre o expediție africană care descoperă o regina nemuritoare cunoscută sub numele de Ayesha, „Ea care trebuie ascultată”. Filmul lui Frank Capra, Ultimul orizont, din 1937, a dus publicul în regatul fantastic din Himalaya, Shangri-La, unde locuitorii nu îmbătrânesc în mod magic. Alte filme fantastice remarcabile din anii 1930 sunt: Tarzan omul maimuță în 1932, cu Johnny Weissmuller în rolul principal, care a început o serie de succes de filme cu sonor bazate pe romanele de fantezie de aventuri ale lui Edgar Rice Burroughs și Atlantida de G. W. Pabst din 1932.
În 1932, a fost lansat filmul cu monștri de la Universal Studios Mumia, care a combinat groaza cu o întorsătură romantică de fantezie. Printre filmele deceniului mai „ușoare” de comedie se numără drama romantică din 1934 Death Takes a Holiday,Filmul a fost refăcut de Universal din nou în 1998, ca Întâlnire cu Joe Black, cu Brad Pitt, Claire Forlani și Anthony Hopkins. în care Fredric March este Moartea care preia un corp uman pentru a experimenta viața timp de trei zile și Topper din 1937, în care un bărbat este bântuit de două fantome iubitoare de distracție care încearcă să-i facă viața ceva mai incitantă.
Anii 1940
În anii 1940 au apărut câteva filme fantastic color produse de Alexander Korda, inclusiv Hoțul din Bagdad (1940), un film la fel de bun ca Vrăjitorul din Oz și Cartea Junglei (1942). În 1946, adaptarea clasică a lui Jean Cocteau, Frumoasa și Bestia, a fost lăudată pentru elementele sale suprareale și pentru transcenderea granițelor genului basmului. Sinbad marinarul (1947), cu Douglas Fairbanks Jr., a dat senzația unui film fantastic, dar nu are de fapt niciun element de fantezie.
Alte filme care prezintă întâlniri supranaturale și aspecte ale fanteziei bangsiene au fost produse în anii 1940 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Printre acestea se numără Beyond Tomorrow, The Devil and Daniel Webster și Noul Domn Jordan, toate din 1941, Raiul mai poate aștepta, musicalul Casa din cer (1943), comedia The Horn Blows at Midnight și filme romantice ca The Ghost and Mrs. Muir (1947), Un pic de VenusUn pic de Venus, imdb.com și Portretul lui Jennie, ambele din 1948.Portretul lui Jennie, imdb.com
O anticipare uluitoare a genului „sabie și vrăjitorie” a fost făcută în 1941 în Italia de Alessandro Blasetti. Coroana de fier prezintă luptele a două regate imaginare în jurul legendarei Coroane de Fier (din punct de vedere istoric, vechea coroană a Italiei), cu război, cruzime, trădare, eroism, sex, magie și misticism, un vârtej de evenimente preluate din orice basm și legendă posibilă pe care Blasetti le-a putut găsi. Acest film nu seamănă cu nimic făcut înainte; într-adevăr, având în vedere că a fost terminat cu cincisprezece ani înainte de publicarea Stăpânului Inelelor, invenția sa a unei mitologii epice vaste, naționale, este un act de geniu.Il Mereghetti - Dizionario dei Film 2008, p. 556