Fay-aux-Loges este o comună franceză situată în departamentul Loiret, în regiunea Centre-Val de Loire.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Fay-aux-Loges se află în centrul departamentului Loiret, la mai puțin de 10 km nord de fluviul Loara. În linie dreaptă, Orléans, reședința departamentului, se află la 17,6 km spre vest (22 km pe șosea); Châteauneuf-sur-Loire, fostul centru de canton până în martie 2015, este situat la 9,2 km (10,5 km pe șosea) spre sud-est; iar Jargeau, cel mai apropiat punct de pe malul Loarei, se află la 7,0 km (7,1 km pe șosea) spre sud.
Comune limitrofe
Geologie și relief Regiunea Orléans se află în sudul Bazinului Parisului, o vastă depresiune formată dintr-o suprapunere de straturi sedimentare, de origine în principal detritică (provenite din eroziunea unor vechi lanțuri muntoase) și carbonatică (precipitații de carbonat de calciu). Aceste depuneri se întind din perioada Triasicului (acum aproximativ 250 de milioane de ani) până în Pliocen (acum aproximativ 23 de milioane de ani) și s-au realizat în special în mediu marin, dar și în medii lacustre.
Succesiunea perioadelor glaciare și interglaciare din Cuaternar a dus la actuala configurație geomorfologică: alterarea mai mult sau mai puțin profundă a rocilor aflate în loc, terasele aluvionare vechi suspendate pe platouri și incizia actualei văi a Loarei .
Calcarele din Beauce, care formează substratul teritoriului comunei, s-au format în perioada Aquitanianului (între aproximativ 23 și 20,5 milioane de ani în urmă). Partea lor superioară — calcarele din Pithiviers (m1CPi) și marnele și calcarele din Orléanais (m2MCO) — apare la suprafață pe versanții văii Oussance . Marnele și nisipurile din Orléanais (m2MSO), primele depozite burdigaliene (între cca. 20,44 și 15,97 milioane de ani în urmă) care acoperă calcarele din Beauce, ocupă partea nordică a teritoriului comunei. Aceste nisipuri sunt compuse în principal din granule rotunjite de cuarț, însoțite de feldspați caolinizați și friabili, silexuri cu patină neagră și pietrișuri calcaroase, frecvent întâlnite la baza formațiunii.
Această formațiune este la rândul ei suprapusă de nisipurile și argilele din Sologne (m3-p1SASO), datate din Langhianul superior până în Pliocenul inferior. Este vorba despre o formațiune compusă din nisipuri (cuarț de origine gnaisică sau granitică) argiloase, de la foarte grosiere la fine, și din lentile de argilă verde, pură sau nisipoasă, care ocupă partea sudică a comunei. Albia minoră a râului Bionne este alcătuită din aluviuni recente (Fz), datând din Holocen, compuse din nisipuri de cuarț rotunjite, provenite din redepunerea nisipurilor din Orléanais aflate dedesubt, erodate de cursul de apă.
Fragmentate și fisurate, calcarele pot fi afectate de fenomene carstice. Circulațiile preferențiale ale apelor subterane erodează aceste calcare în profunzime, ceea ce duce la formarea de depresiuni, avene sau doline. Manifestările la suprafață ale acestor fragilități nu sunt rare în regiunea Orléans. În comuna Fay-aux-Loges, au fost inventariate 41 de cavități de către Serviciul Regional Centru al BRGM, în octombrie 2003 — majoritatea fiind doline (depresiuni circulare sau eliptice legate de activitatea carstică).
Teritoriul comunei este relativ plat, având o diferență de nivel maximă de 24 de metri. Altitudinea variază, într-adevăr, între 102 metri și 126 metri.
Hidrografie
Comuna este traversată de Canalul Orléans, pe o distanță de 6,625 km . Rețeaua hidrografică a comunei are o lungime totală de 25,69 km și cuprinde un alt curs de apă notabil, Oussance (5,771 km), precum și diverse pâraie mai mici, printre care și un alt tronson al Oussance (3,839 km).
Canalul Orléans se întinde pe 78,65 kilometri între Orléans, unde se varsă în Loara, și Châlette-sur-Loing, unde se unește cu canalul Loing și canalul Briare, la nivelul ecluzei Buges. Comuna Fay-aux-Loges este traversată de trei ecluze: Donnery, Fay-aux-Loges și La Jonchère. Canalul a cunoscut o perioadă de mare dezvoltare între 1692 și 1793. Între 1 500 și 2 000 de ambarcațiuni urcau anual pe Loara dinspre Nantes pentru a ajunge la Paris. Portul din Fay-aux-Loges a permis inițial transportul produselor din sticlarie, activitate desfășurată între 1710 și 1740, precum și transportul materialelor de bază și al combustibilului. Ulterior, de aici s-au încărcat piatră, calcar din Beauce, var din cuptoarele locale, nisip, lemn și, în cele din urmă, vin din regiune. Pentru a compensa lipsa de apă din canal în anumite perioade (numite de „șomaj”), s-a decis la începutul secolului al XX-lea realimentarea artificială a canalului prin pompare din Loara, la Combleux. O centrală pe cărbune, destinată alimentării cu energie electrică a unsprezece stații de pompare amplasate la ecluzele versantului Loarei, a fost construită la Fay-aux-Loges între 1908 și 1912 . O a douăsprezecea stație, situată la baza digului lacului Vallée, permitea pomparea apei înapoi în acesta atunci când nivelul apei din Grand-Bief era suficient de ridicat. Însă, odată cu apariția concurenței feroviare, traficul fluvial a început să scadă, dispărând complet la începutul secolului XX. Canalul a fost declasificat din rețeaua de căi navigabile în 1954 și a trecut în domeniul privat al statului. În prezent, se organizează plimbări cu un vapor de circa o sută de locuri, între portul de plecare Pont-aux-Moines și Combleux, în aval.
Oussance, cu o lungime totală de 19,9 km, își are izvorul în comuna Nibelle și se varsă în Canalul Orléans, în orașul Orléans, după ce traversează 11 comune.
Climă În 2010, clima comunei este de tip oceanic degradat specific câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic alterat și se află în regiunea climatică Valea medie a Loarei, caracterizată printr-o bună insolație (1.850 ore/an) și veri puțin ploioase .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,4 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 674 mm, cu 10,5 zile de precipitații în ianuarie și 7,2 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Loury la 9 km distanță în linie dreaptă , este de 11,8 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 757,1 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Medii naturale și biodiversitate Zone Natura 2000 Rețeaua Natura 2000 este o rețea ecologică europeană de situri naturale de interes ecologic, creată pe baza Directivelor „Habitate” și „Păsări”. Această rețea este formată din Zone Speciale de Conservare (ZSC) și Zone de Protecție Specială (ZPS).
În cadrul acestor zone, statele membre se angajează să mențină într-o stare favorabilă de conservare tipurile de habitate și speciile vizate, prin măsuri de reglementare, administrative sau contractuale. Scopul este de a promova o gestionare adecvată a habitatelor, ținând cont de cerințele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile regionale și locale ale fiecărui stat membru. Activitățile umane nu sunt interzise, atâta timp cât acestea nu afectează semnificativ starea favorabilă de conservare a habitatelor și speciilor vizate.
Pe teritoriul comunei Fay-aux-Loges sunt desemnate următoarele situri Natura 2000 : Număr Tip Nume Hotărâre Document de obiective Localizare FR2410018 ZPS Pădurea Orléans Hotărârea din 23 decembrie 2003 privind desemnarea sitului Natura 2000 Pădurea Orléans. Validat la 10 iunie 2005 În partea de nord-est a comunei. FR2400524 SIC Pădurea Orléans și periferia Hotărârea din 20 august 2014 privind desemnarea sitului Natura 2000 Pădurea Orléans și periferia (zonă specială de conservare). Validat la 10 iunie 2005 Un nucleu este localizat în partea de nord-est a comunei.
Situl „Pădurea Orléans” se întinde din nord-estul aglomerației orléaneze până la porțile orașului Gien, urmând un arc de cerc de aproximativ 60 de kilometri lungime și având o lățime variabilă între aproximativ 2 și 15 km. Acest ansamblu forestier aproape continuu este în mare parte domenial. Pădurea domenială este formată din trei masive distincte, de la vest la est: masivele Orléans, Ingrannes și Lorris (considerat în mod obișnuit ca fiind împărțit în două submasive: Lorris-Châteauneuf și Lorris-les Bordes), în jurul cărora se află și alte suprafețe forestiere. Suprafața totală a celor trei masive domeniale este de 34.500 de hectare.
Având o suprafață totală de 32.177 ha, situl este alcătuit din două mari entități care acoperă aproape integral masivele forestiere domeniale din Ingrannes și Lorris. Aceste două entități includ și alte parcele forestiere, precum și lacuri aflate la periferie, alături de vasta „poiană” Sully-la-Chapelle, Ingrannes și Seichebrières, situată în cadrul masivului Ingrannes.
Acest sit prezintă un mare interes ornitologic, fiind un habitat important pentru cuibăritul mai multor specii de păsări, printre care uliganul pescar (Pandion haliaetus), acvila de munte (Hieraaetus pennatus), șerparul (Circaetus gallicus), viesparul (Pernis apivorus), eretele vânăt (Circus cyaneus), caprimulgul european (Caprimulgus europaeus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), sură (Dendrocoptes medius) și verde-cenușie (Picus canus), Ciocârlia de pădure (Lullula arborea) și silvia de tufiș (Sylvia undata).
De asemenea, lacurile constituie locuri importante de popas pentru diferite specii de păsări migratoare.
Situl „Pădurea Orléans și periferia”, cu o suprafață totală de 2.226,40 ha, este fragmentat în 38 de entități. Acestea, de dimensiuni variabile (între 0,9 și 347 ha), sunt dispersate pe cele trei masive forestiere și zonele lor periferice. În timpul elaborării documentului de obiective, în urma inventarelor de teren, s-a constatat absența habitatelor sau a speciilor de interes comunitar în anumite entități, ceea ce a condus la propunerea eliminării a 13 dintre ele, reprezentând o suprafață totală de 207,90 ha.
Importanța sitului rezidă în calitatea zonelor umede (lacuri, turbării, mlaștini, bălți), în marea diversitate floristică, cu un interes deosebit pentru briofite, licheni și ciuperci. Pe sit sunt inventariate 17 habitate naturale de interes comunitar, iar acesta prezintă și o mare importanță faunistică, în special pentru păsări, lilieci, amfibieni și insecte.
Situl are o vulnerabilitate redusă în condițiile actuale de gestionare, deoarece este format în principal din parcele de pădure domenială, unde practicile actuale de administrare nu generează constrângeri semnificative pentru speciile protejate. Unele specii, precum uliganul pescar (Pandion haliaetus), sunt monitorizate constant. Alte specii, cum ar fi sonneurul cu burtă galbenă (Bombina variegata), acvila de munte (Hieraaetus pennatus) și sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), ar merita o supraveghere mai atentă.
Zone naturale de interes ecologic, faunistic și floristic
Diferite zone de identificare a bogăției patrimoniale naturale sunt prezente pe teritoriul comunei Fay-aux-Loges. Aceste perimetre se intersectează sau se suprapun, în special în raport cu siturile Natura 2000, subliniind astfel interesul biologic, ecologic sau peisagistic al zonelor vizate.