În religiile lumii opiniile asupra masturbării diferă substanțial. Unele religii o văd drept practică nefastă din punct de vedere spiritual, altele nu o consideră astfel, iar altele au opinii despre ea care depind de situația în care se află cineva care o practică. Printre religiile din urmă, unele privesc masturbarea drept permisibilă ca mijloc de auto-control sexual sau drept parte a auto-explorării sănătoase, dar o interzic atunci când ea este făcută din motive greșite sau ca o dependență. Catolicismul și ortodoxia consideră masturbarea drept păcat, în timp ce cei mai mulți dintre protestanți nu o consideră astfel.

Budismul

Cele mai uzuale formulări ale eticii budiste sunt Cele Cinci Precepte și Nobila Cale Înoptită, care afirmă că oamenii trebuiesc să aibă viziunea corectă despre plăcere. Aceste precepte iau forma unor isprăvi personale și voluntare, nu a unor porunci sau mesaje divine. Al treilea precept din Cele Cinci Precepte impune „Să eviți să comiți imoralități sexuale”. Totuși din ce constă imoralitățile sexuale este ceva vag și adesea controversat, iar diferite școli ale budismului au interpretări diferite ale Celor Cinci Precepte.

Trebuie înțeles că budismul, în mod practic, a fost propus de Buddha ca o metodă prin care oamenii pot să iasă din suferință, să scape din ciclul reincarnărilor și să atingă iluminarea prin a-și învinge ignoranța, poftele și prin realizarea biunivocei vacuități a sinelui și fenomenelor. În mod normal asta presupune a practica meditația budistă și a urma Cele Patru Adevăruri Nobile și Calea Înoptită pentru a supune pasiunile minții care, împreună cele cinci complexe, cauzează suferința și renașterile dintr-un ciclu karmic. Masturbarea (Pali: sukkavissaṭṭhi), fiind o dorință carnală și adesea o poftă pentru unii, este adesea privită drept problematică pentru o persoană care dorește să atingă țelul suprem al iluminării.

Se poate de asemenea susține că pentru o persoană laică atenția excesivă acordată plăcerii sexuale poate fi un mod de a nu urma calea de mijloc. Totuși, asta nu se aplică stimulării sexuale moderate și sănătoase, conform multor tradiții. Budismul predică de asemenea importanța compasiunii și atenției, deci este teoretic posibil ca masturbarea să permită cuiva să se lipsească de imoralități sexuale grave care ar putea dăuna altor ființe simțitoare, ea fiind în această situație permisibilă ba chiar încurajată.

Atât un articol de pe Beliefnet cât și Brian Schell, un contribuitor al DailyBuddhism.com sugerează ca masturbarea este lipsită de daune pentru un laic, fiind cel puțin în afara domeniului karmic. Călugărul theravadin realizat Bhante Shravasti Dhammika citează Vinaya Pitaka în ghidul online Guide to Buddhism A to Z, afirmând următoarele:

Sublinierea castității în budism este cu atât mai aplicabilă pentru bhikkus și bhikkunis (călugări și călugărițe), de la care el se așteaptă să urmeze Vinaya (codul etic tradițional pentru călugării și călugăritele budiști). Ei nu doar că trăiesc în celibat, dar trebuie să lupte să-și înfrângă dorințele mult mai mult ca laicii. În Theravada, masturbarea este menționată ca fiind mai dăunătoare pentru Upāsaka și Upāsikā (laicii care aprofundează budismul urmând mai multe precepte) care practică cele Opt Precepte în zilele de Uposatha, care au un mod de viață mai ascetic care nu permite masturbarea.

Exista de asemenea referințe în Upasakasila Sutra, în particular:

Fraza „sexul legat de corpul propriu” se referă în general la masturbare și este definită de adâncirea preceptelor ca nefiind imoralitate sexuală pentru Upāsaka și Upāsikā în budismul chinez.

Astfel, în budism masturbarea și permiterea ei depind cel mai adesea de circumstanțe, depinzând de nivelul propriu de urmare a preceptelor și de a avea sau nu statut de monah.

Totuși, unii autori budiști contemporani sugerează că masturbarea nu prezintă niciun pericol pentru laici.

Religiile avraamice

Viziunea academică asupra Bibliei

Povestea biblică a lui Onan este în mod tradițional legată de menționarea masturbării și de o condamnare a ei, dar actul descris în această povestire este coitus interruptus, nu masturbarea.https://web.archive.org/web/20111004043210/https://www.catholic.com/tracts/birth-control (lecționar catolic oficial declarat fără greșeală de un cenzor de cărți și aprobat de un episcop) Quote: "The Bible mentions at least one form of contraception specifically and condemns it. Coitus interruptus, was used by Onan to avoid fulfilling his duty according to the ancient Jewish law of fathering children for one’s dead brother."Confirmed by The Web Bible Encyclopedia at http://www.christiananswers.net/dictionary/onan.html quote: "Some have mistakenly assumed that Onan's sin was masturbation. However, it seems clear that this is not the case. Onan was prematurely withdrawing from sexual intercourse with his new wife, Tamar. This is a form of birth control still practiced today (coitus interruptus)."Church Father Epiphanius of Salamis agrees, according to Nu există nicio afirmație explicită în Biblie din care să rezulte că masturbarea ar constitui un păcat, dar emisia de spermă este considerată o problemă de puritate rituală în Levitic cap. 15 (ceea ce ar putea fi interpretat drept referindu-se la masturbare, chiar dacă Biblia nu spune la ce se referă și s-ar referi mai degrabă la poluții nocturne).

Gestul lui Onan a fost condamnat deoarece pentru mintea omenească preștiințifică credința că un copil e conținut de spermă la fel cum o plantă este conținută în sămânța sa era o constantă.

Ilona N. Rashkow afirma: „este discutabil dacă masturbarea este considerată drept o categorie de activitate sexuală 'negativă' în Biblia ebraică” și că Lev 15:16 „se referă la emisie mai degrabă decât la circumstanțele în care se întâmplă ea.” Jones și Jones redau viziunea biblică a lui Johnson asupra masturbării: „a considera experiențele sexuale solitare, fie că e vorba de vise umede fie că e vorba de masturbare, drept subiecte care țin pur și simplu de puritatea rituală mai degrabă decât de a fi o problemă de moralitate.” Ei afirmă: „Johnson sugerează că Leviticul 15:16-18 trebuie să dea tonul pentru cum ne referim la masturbare. Versetele 16 și 17 afirmă că un bărbat care are o emisie de spermă trebuie să se spele și va rămâne necurat din punct de vedere ceremonial până seara. Versetul 18 afirmă că dacă un bărbat are un contact sexual cu o femeie, se aplică aceleași reguli de curăție. Prin a aborda separat contactul sexual, pasajul în mod sigur implică faptul că emisia de spermă din versetele 16 și 17 a avut loc la un bărbat singur. Pasajul se poate referi la o poluție nocturnă sau vis umed, mai degrabă decât la masturbare, dar fragmentul nu este explicit cu privire la asta. Johnson sugerează că acest fragment din Levitic este semnificativ pentru cum trebuie să ne raportăm la experiențele sexuale solitare, fie vis umed, fie masturbare, drept pură problemă de curăție ceremonială și nu drept problemă etică. Fragmentul nu dezaprobă experiența solitară mai mult decât dezaprobă contactul sexual. Deoarece azi creștinii consideră în mod obișnuit că legea ceremonială din Vechiul Testament nu mai este valabilă, acest autor sugerează că masturbarea nu este în sine o problemă etică din perspectivă biblică și nici nu mai este o problemă de puritate ceremonială.”

T.J. Wray explică ceea ce Biblia afirmă (și nu afirmă) despre masturbare: „Întorcându-ne la lista din Levitic a tabuurilor sexuale, în mod curios lipsește din ea orice mențiune despre masturbare.” Apoi ea discută Gen. 38 și Lev. 15 și conchide „Niciuna dintre acestea nu reprezintă totuși vreo condamnare clară a masturbării.”

Carl L. Jech afirma că „Masturbarea nu este deloc menționată în Biblie!”. M.K. Malan și Vern Bullough au afirmat „nicăieri în Biblie nu există o referire clară și incontestabilă la masturbare” și „masturbarea nu este menționată în Biblie sau Cartea lui Mormon”.

Totuși, abia „la începutul secolului al XVIII-lea ... oamenii au ajuns să se îngrijoreze grav cu privire la masturbare. Atunci a apărut noua isterie cu privire la sexul de unul singur.”The Anglican Commission on Sexual Ethics Radcliffe Presentation

Conform The Oxford Handbook of Theology, Sexuality, and Gender, unii universitari sugerează ideea că „mână”, cuvânt din Matei 5:29-30, Marcu 9:42-48 și Matei 18:6-9 poate implica masturbarea la fel ca în Mișna (m. Nid. 2.1). Privind acele versete, The Oxford Encyclopedia of the Bible and Gender Studies redă punctul de vedere al lui Will Deming: „Păcătuirea cu ochiul, mâna si piciorul pot proveni dintr-o tradiție de avertizări formale contra privitului pofticios (cu ochiul), masturbării (cu mâna), și adulterului (cu « piciorul », eufemism ebraic pentru organele genitale).” Alaturată ochiului, argumentează Deming „mâna joacă un rol major în poftă la fel ca și în masturbare”.

Romani 1:24 și 1 Corinteni 6:10 sunt uneori considerate că se referă la masturbare, dar Dedek susține că se referă la sodomie și, respectiv, pederastie.

Creștinismul Biserica timpurie

Profesorul universitar de teologie catolică Charles E. Curran a afirmat „Părinții Bisericii nu spun aproape nimic despre chestiunea simplă a masturbării”.

Arthur J. Mielke a formulat astfel viziunea istoricului James Brundage: „tema masturbării și cea a fanteziilor sexuale erau lipsite de importanță pentru autorii păgâni și pentru cei creștini până în secolele al patrulea și al cincilea” (adică până în momentul în care călugăria devenise importantă).Mielke (1995: 60)

Înainte de Papa Grigore I cel Mare, interpretarea călugărească a Leviticului cap. 15 (care discută impuritatea rituală) era de „emisie nocturnă”, nu de masturbare.

Pe măsură ce monahismul se dezvolta, viețile sexuale ale călugărilor au fost cercetate de doi teologi, Ioan Casian și Caesarius de Arles, care au comentat despre „viciile” vieții solitare. „Preocuparea lor nu era cu acțiunea masturbării, ci cu faptul că cei care se călugăriseră juraseră păstrarea castității; acțiunea în sine nu era privită drept păcătoasă... De fapt, ... înainte de Casian, masturbarea nu era considerată o infracțiune sexuală la nimeni.”

Creștinismul ortodox Biserica Ortodoxă privește sexualitatea drept dar de la Dumnezeu și crede că ea își are împlinirea în relația maritală, prin urmare folosirea greșită a acestui dar este un păcat. Deoarece actul masturbării este egoist și prin natura sa incapabil de a exprima dragoste și interes pentru altă persoană, el este privit drept o pervertire a darului sexualității. Aceasta este vizibil în special atunci când masturbarea devine dependență. Cel puțin, practica iubirii de sine este privită drept a nu onora scopul acordat de Dumnezeu darului sexualității.

Păcatele sexuale ale curviei, adulterului, masturbării și cyber sex-ului, la fel ca ura, gelozia, beția și alte păcate sunt considerate păcate atât ale inimii cât și ale trupului. Se crede că a nu da prilej păcatelor sexuale înseamnă a nu da prilej îngăduirii de sine în scop de auto-satisfacere. În loc de a da prilej dorințelor cărnii, creștinul ortodox pretinde să dea prilej Sfântului Duh, ale cărui roade ar fi dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credincioșia, blândețea și auto-controlul.

Bibliile ortodoxe în limba română, inclusiv traducerea Cornilescu, care inițial se dorea și a fost publicată ca și cum ar fi fost traducere ortodoxă, folosesc termenul „malahienii” sau „malahii” (adică „cei care se masturbează”) pentru cei care nu vor moșteni Împărăția Cerurilor (1 Cor. 6:9). Conform lui Emanuel Conțac și Chrys C. Caragounis această traducere este anacronică (greșită), cuvântul malakia schimbându-și sensul în „masturbare” încă de la opera lui Ioan Gură de Aur (sfârșitul secolului IV d.Hr.). Ortodocșii au tradus sensul din neogreacă, în loc să traducă din greaca koine.Cf.

Biserica Catolică