Wilhelm Humpel () a fost un compozitor și profesor de muzică de origine austriacă naturalizat român, codirector al Pensionatului Humpel din Iași și, din 1893, director al Conservatorului din Iași.
Biografie Wilhelm Humpel s-a născut în 1831 la Graz într-o familie cu origini germane. A studiat flautul la Conservatorul din Graz, după care a întreprins un turneu în Orient care l-a adus la Brașov unde s-a stabilit și a activat ca dirijor de cor. Aici a întâlnit-o pe Emilia Maiorescu-Humpel, sora lui Titu Maiorescu, cu care s-a căsătorit în 1870.Manuscriptum, Revista Muzeului Literaturii Române, Vol. 17, 1986, p. LXXIII.
În 1870 soții Humpel au deschis la Brașov Institutul de educațiune și instrucțiune pentru fete, instituție a cărei activitate a fost de scurtă durată deoarece soții Humpel, la sugestia lui Titu Maiorescu, se mută la Iași unde, începând cu anul 1872, iau conducerea pensionatului de fete deschis în 1871 la inițiativa „Asociației Institutului Academic”. Pensionatul, care va funcționa până în 1901, va fi cunoscut sub numele de Institutul liceal de domnișoare Humpel sau Pensionatul Humpel.***, „Literatură și artă”, Tribuna Poporului, An III, nr. 221, 18/30 noiembrie 1899, p. 2.
Wilhelm Humpel a fost profesor de muzică la Pensionatul pe care îl conducea și, ulterior, la Conservatorul din Iași, în 1893 fiind numit director al acestuia.Nicolae Iosub, „Mihai Eminescu șahist”, Vestea, periodic cultural editat de Primăria Mehadia, An III, nr. 8 (21), octombrie 2008, p. 9. thumb|right|150px|Mihai Eminescu, fotografia din 1885 realizată „cu sprijinul” lui A. C. Cuza, Wilhelm Humpel și Petru V. Grigoriu.
A fost un pasionat al jocului de șah și, în noiembrie 1884, pe perioada cât Mihai Eminescu a fost internat la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași pentru tratarea unei fracturi la picior, i-a fost un partener constant de joc.
Wilhelm Humpel și soția sa, Emilia, au făcut parte din grupul apropiaților lui Eminescu, cei doi contribuind cu diferite sume de bani pentru plata tratamentelor medicale și spitalizărilor poetului.N.A. Bogdan, „Amintiri despre Eminescu”, Familia, An XXXVIII, nr. 8, 24 februarie/9 martie , pp. 92-3. Emilia Humpel este cea care a insistat pe lângă Maiorescu pentru a-l trimite pe Eminescu la tratament în străinătate. După cum relata mai târziu A. C. Cuza, acesta împreună cu Wilhelm Humpel și Petru V. Grigoriu sunt, în mod indirect, la originea uneia dintre puținele fotografii ale lui Eminescu, cea din 1885.
Distincții A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (10 mai 1897).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 106
Compoziții Imnul Regelui CarolGruparea de Jandarmi Mobilă Târgu-Mureș, Buletin informativ, Nr. 38, 29 iulie 2009. Pagină accestă la 25 decembrie 2012. Cucuruz cu frunza-n sus, lied în stil popularLumina, revista Uniunii Culturale Române, vol. 54, 2001, p. 46.
Note
Vezi și Emilia Maiorescu-Humpel Pensionatul Humpel
Legături externe Teohari Antonescu , Jurnal (1893-1908). Text integral pe situl Dracones.ro. Pagină accesată la 25 decembrie 2012.
Categorie:Nașteri în 1831 Categorie:Decese în 1899 Categorie:Compozitori români Categorie:Pedagogi români Categorie:Oameni asociați cu Societatea Junimea Categorie:Oameni din Graz