Bianca Balotă (n. 8 august 1936, Focșani, d. 28 septembrie 2005, Nisa) a fost o prozatoare română.
Biografie Este fiica Elisabetei (n. Stavăr) și a lui Petre Marcu, ofițer de carieră, și soția eseistului Nicolae Balotă. Din 1944, se stabilește împreună cu familia la Brașov, unde urmează școala elementară și liceul. Între anii 1954-1959 frecventează cursurile Facultății de Filologie, secția literatură și critică literară, a Universității din București. În perioada 1959-1972, lucrează ca ziaristă și ca redactor de carte la Editura pentru Literatură, colecția „Biblioteca pentru toți”. Din 1979 pleacă din țară, mai întâi la München, apoi la Tours și Paris, unde Nicolae Balotă este invitat ca profesor universitar, stabilindu-se în 1981 la Paris. Amândoi revin frecvent în țară după 1990, locuind temporar la București. Din 2001 își schimbă reședința de la Paris la Nisa. Debutează editorial în 1969 cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume. Colaborează cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la revistele „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” ș.a.
Volume publicate thumb|200px|Nicolae și Bianca Balotă, 1999
Mașina de fugit în lume, nuvele, București, Editura pentru Literatură, 1969; ediție definitivă, București, Editura Europress Group, 2007; Bal la regina Portugaliei, roman, București, Cartea Românească, 1979; reeditare, București, Cartea Românească, 2003; Zăpada de-altădată, roman, București, Cartea Românească, 1995;Iată o apreciere asupra romanului din Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004: „Romanul are farmecul unei povestiri polițiste bine scrise, dar și al unui romance în cheie simbolică; reîntâlnirea din final a celor doi nu este un facil happy-end, ci regăsirea unei stări de grație care înseamnă puritate și frumusețe, recuperarea adevăratei zăpezi, a «zăpezii de-altădată» din orașul copilăriei, a «zăpezilor mele», deci a unui «sine» autentic”. Micul palat baroc, nuvele, București, Editura Unuversal Dalsi, 1999; Străbunica Hedviga, roman, București, 2002; Caietul mamei. 1956, cu un comentariu de Ilie Constantin, București, Editura Europress Group, 2007.
Traduceri Stefan Zweig, Maria Stuart, vol. I–II, București, Editura Eminescu, 1974 (în colaborare cu Nicolae Balotă); reeditare, București, 1992.
Note
Referințe critice Platon Pardău, Patosul obiectiv, în „România literară”, 1979, nr. 18. Ion Maxim, „Bal la regina Portugaliei”, în „Orizont”, 1979, nr. 21. Radu Mareș, Un nume nou: Bianca Balotă, în „Tribuna”, 1979, nr. 39. Georgeta Drăghici, Fuga în ideal, în „Viața românească”, 1996, nr. 1-2. Carmen Varfalvi-Berinde, Singurătate la amiază, în „Apostrof”, 1996, nr. 5. Barbu Cioculescu, În căutarea timpului ascuns, în „Luceafărul”, 2000, nr. 4. Roxana Răcaru, Dantelărie de cristal, în „România literară”, 2000, nr. 14. Chris Nedelea, Mărirea și decăderea palatului baroc, în „Steaua”, 2000, nr. 5-6. Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2003, p. 124-126. Corina Cristea, Dona Bianca, în „România literară”, 2005, nr. 42. Simona-Grazia Dima, Scară la cer, în „Viața românească”, 2005, nr. 10-11.
Legături externe Ideea Europeană
Categorie:Nașteri în 1936 Categorie:Decese în 2005 Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori români din secolul al XXI-lea Categorie:Romancieri din secolul al XX-lea Categorie:Romancieri din secolul al XXI-lea Categorie:Romanciere române Categorie:Scriitoare din secolul al XX-lea Categorie:Scriitoare din secolul al XXI-lea