Bogați este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Bârloi, Bogați (reședința), Bujoi, Chițești, Dumbrava, Glâmbocel, Glâmbocelu și Suseni.

Așezare Comuna se află la marginea estică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, în Podișul Cândești (diviziune a Podișului Getic), în bazinul râului Budișteanca și al afluentului său, Glâmbocelul. Este deservită de șoseaua județeană DJ702C, care o leagă spre sud de Leordeni (unde se termină în DN7). Suprafața comunei Bogați este de 70 km², ceea ce reprezintă 1% din teritoriul județului Argeș.

Evoluția istorico-geografică Localitatea Bogați apare sub denumirea de ,,Bogat" în harta Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino și tipărită la Veneția în anul 1700, denumire apropiată de cea pe care o are în prezent.

Transcrierea în latină aparține lui Anton Mario Del Chiaro și este tipărită în 1718.

Legat de numele Bogați al comunei, o legendă atestă că localitatea își primește numele de la un trimis domnesc al lui Radu cel Mare. Legenda spune că, în anul 1503, pe dealul din vestul satului (Dealul Sămăilei), s-a găsit cadavrul călugărului Petrea. După obiceiul vremii, satul pe al cărui teren era găsit un cadavru era supus la o dare. Trimisul domnesc, însărcinat cu ducerea la îndeplinire a acestui obicei, găsește să pună sarcina plății pe seama satului vecin de peste deal, sat în formare, iar locuitorii acestui sat, neavând cu ce plăti, au cerut un răgaz de două zile, timp în care au trecut dealul spre est și s-au împrumutat de bani. Trimisul domnesc, în hrisoavele întocmite, stabilește că satul răspunzător de moartea misionarului, este mai mult o așezare țigănească și, pentru a face față plății, locuitorii s-au împrumutat la vecinii din satul de peste deal, unde locuitorii sunt bogați. De atunci, spune legenda, satul cu pricina, actualmente component al orașului Topoloveni, s-a numit Țigănești, iar satul vecin la est, Bogați.

Caracteristicile fizico-geografice Regiunea coumunei Bogați se întinde de-a lungul văilor Glâmboc, Glâmbocel și Strâmbului. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei se află în cadrul Piemontului Cândești, unitate morfologică ce aparține Podișului Getic.

Comuna Bogați se caracterizează prin interfluvii cu altitudini ce coboară de la 475 m până la 230 m, prin reducerea adâncimii văilor de la 100 m la 30 m și printr-o manifestare intensă a mișcărilor tectonice noi. În ceea ce privește regionarea geomorfologică a teritoriului comunei Bogați, menționăm două unități distincte: dealurile piemontane și văile torențiale (Glâmboc, Glâmbocel, Glâmbocata, Strâmbului și văile torențiale afluente acestora)

Solurile, flora și fauna Pe suprafața spațiilor interfluviale se întâlnesc solri automorfe sau normale formate în condiții de climă și vegetație normală și soluri hidroautomorfe (soluri cu umezire capilar freatică) cu următoarele tipuri: a) soluri silvestre podzolice stabile pe argile slab cimentate. Acestea se găsesc în partea de nord și de est a satului Suseni, în partea de vest a satelor Dumbrava și Glâmbocelu, dar și în celelalte sate pe suprafețe mai restrânse; b) soluri podzolice pseudogleice, soluri argiloase compacte sub pădurea de stejar. Aceste soluri predomină în partea de est și de vest a comunei.

Solurile sărace, formate din pietrișuri, nisipuri și argile, ajută la dezvoltarea gorunetelor. Suprafețele ocupate în trecut de acestea au fost în mare parte defrișate, locul lor fiind luat de pajiști stepizate secundar și de terenuri agricole ocupate cu pomi fructiferi și viță de vie. Ca și specii ierboase întâlnim iarba vântului (Agrostis tenuis), păișuri stepice (Festuca sulcata, Festuca pseudovina).

Pășunile ocupă podurile de deal și versanții văilor, cu o extindere mai mare pe dealurile Brebenetelui, Scheianca, Platoul Domneasca, Podișoare, Fureasca, Dealul Mare, Sămăilă, etc.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Bogați se ridică la 4.038 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.636 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,08%), cu o minoritate de romi (1,36%), iar pentru 4,41% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,9%), iar pentru 4,78% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Bogați este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Istorie La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Dâmbovița și era formată din satele Suseni, Bogați, Chițești, Glâmbocel(fost Godinaci) și Strâmbu, având în total 3919 locuitori. În comună existau cinci biserici și o școală mixtă cu 104–120 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în plasa Podgoria a județului Muscel și comuna Glâmbocelu, formată numai din satul de reședință, cu 806 locuitori ce trăiau în 230 de case. Aici existau o moară cu aburi, o biserică ridicată în 1851 și o școală cu 54 de elevi (din care 4 fete), iar principalii proprietari de pământuri erau Nae Bogdan, N.I. Gherasi, C. Manolescu,fratii Dumitru și Ghiță Chițescu și I.G. Chiriac. Inițial satul Chițești a aparținut de plasa Podgoria a județului Muscel după cum se poate constata din Catagrafia de la 1838.După 1842 satul Chitești a trecut la judetul Dâmbovița fiind foarte apropiat de satul Bogați.

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Bogați în plasa Bogați a aceluiași județ, având 4600 de locuitori în satele Suseni, Bogați și Chițești; iar comuna Glâmbocelu în plasa Podgoria a județului Muscel, cu 1524 de locuitori în satele Glâmbocelu și Schitu.

În 1950, comunele au fost transferate raionului Topoloveni din Regiunea Pitești, iar din 1961 au trecut la raionul Găești din aceeași regiune. Satul Glâmbocelu a făcut parte din comuna Budișteni, fiind în 1968 absorbit de comuna Bogați, celelalte sate din fosta comună Budișteni trecând la comuna Leordeni. Aceasta a trecut în 1968 la județul Argeș.

Monumente istorice Singurul obiectiv din comuna Bogați inclus în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monument de interes local este biserica „Cuvioasa Paraschiva” din cătunul Mărcești al satului Bogați, datând din 1862 și fiind clasată ca monument de arhitectură cu Cod: AG-II-m-B-13732.

Martiri și cenotafuri Comuna Bogați a participat cu soldați, dintre care o parte nu s-au mai întors acasă, la toate războaiele din ultimii 150 de ani. După Primul Război Mondial, în care au murit 300 de ostași, un maestru pietrar din Câmpulung, Luigi Pavoiu a executat monumentul amplasat inițial în fața școlii și relocat în anul 1996  în fața Magazinului Universal, actualmente sediul Primăriei Bogați.

Monumentul este placat cu marmură albă în care s-au sculptat toate numele eroilor din  comună, inclusiv ale celor din fostele comune Suseni și Glâmbocelu care au murit în: Războiul de Independență (1877), Războiul Balcanic (1913) și cele Două Războiaie Mondiale (1914-1919 și respectiv 1941-1945).

Făcut să dăinuie,  este așezat pe o fundație de beton de 2,5x2,5 m și are în partea de sus o acvilă din bronz cu aripile deschise iar în partea de jos o împrejmuire din stâlpi mici din beton cu lanțuri din fier, flancat de două tunuri. Monumentul a necesitat restaurare în anul 1971,  iar în anul 2002 s-a completat cu numele tuturor eroilor satelor din comuna Bogați după ce s-a făcut statistica din documentele tuturor bisericilor și pe baza listelor din Cartea eroilor județului Argeș (1984) .

Pilonii comunității: așezăminte ecleziastice, culturale și artistice

Repere sacre

Parohia Sf. Nicolae Chițești Biserica a fost ridicată de Stancu Viespescu care avea îndatorirea de  vechil (supraveghetor al muncii țăranilor). Edificiul a fost clădit  între anii 1820-1842, este construit  din zid de cărămidă și a fost pictat în ulei.

Îmbunătățirile care i-au fost aduse P.404 de a lungul timpului, au constat în mărirea naosului, adăugarea pridvorului din lemn, acoperișului din tablă de fier și unei picturi din  nou în vremea preotului Gheorghe Rădulescu (1908-1909). Ulterior, în anul 1951 s-au făcut reparații de zidărie și s-a restaurat pictura care avusese de suferit în timpul cutremurului din 1940. Anul 1973 a adus  lucrări de  subzidire a lăcașului de cult și adăugarea unui pridvor de zid. Consolidarea structurii de rezistență cu legături prin centuri, stâlpi și grinzi cu beton armat pe toată circumferința bisericii și pictură nouă s-au efectuat în anul 1988. Interiorul bisericii a fost adus la standardele actuale în anul 2007 când a fost montată gresia, s-a realizat încălzire centralizată cu o centrală termică pe lemne și a fost instalat aerul condiționat.

Pentru uzul comunității, parohia are o bibliotecă formată din cărți și periodice religioase.

La intrarea în curtea bisericii se află un  monument al eroilor din localitate care a necesitat reabilitare în anul 2004.

Parohia Sf. Împărați Constantin și Elena din Glâmbocel Între 1938-1941, pe un teren donat de familia Vârtej, cu ajutorul material al Echipei Regale și prin munca premilitarilor și locuitorilor satului, s-a ridicat un lăcaș de cult ca filială a Parohiei Mărcești. În anul 2002  a fost transformată în parohie și 5 ani mai târziu s-a început  construirea unei noi biserici.

Parohia Sf. Nicolae din Glâmbocelu

Prima biserică despre care se știe că a existat a fost ridicată din lemn și sfințită în anul 1812 cu  hramul Sf. Pantelimon. În anul 1851,  cele 88 de familii și 4 văduve au ridicat o biserică din cărămidă cu hramurile Sf. Nicolae și Sf. Pantelimon. Acest loc de închinare a fost modificat și adaptat nevoilor enoriașilor în mai multe rânduri fiind  mărit cu începere din anul 1882,  reparat radical între 1914-1915,  renovat în perioada 1946-1947 ca urmare a cutremurului din 1940 când a fost și pictată de către pictorul C. Nițulescu –cartea mea?. Un alt pictor, Marin Stama, a realizat restaurarea picturii  între anii 1988-1989. În proximitate, pe  un teren donat, a fost construit un complex social format din clopotniță, cancelarie, sală de ședințe, sală de mese, camere pentru nevoi sociale și  parcare.

În curtea bisericii, prin contribuția bănească a  enoriașilor a fost ridicat Monumentul eroilor, inaugurat în anul 1988.

Parohia Cuvioasa Paraschiva din Mărcești

Locuitorii din cătunul Mărcești  au avut  în sec.al XIX-lea o biserică din lemn, pe locul căreia s-a construit  în anul 1862 un alt lăcaș de cult cu zid gros de un metru,  ridicat de cei 7 frați ai familiei Chiriac și de enoriași, devenit  monument istoric.  A ajuns biserică parohială în anul 1922 după ce a funcționat ca filială a bisericii parohiale Cuvioasa Parascheva din satul Valea Morii și a avut la rândul ei ulterior ca filiale: Biserica Sf. Nicolae din Chițești (parohie din anul 1941) și biserica Glâmbocel Deal (parohie din 2003).

Parohia Sf. Gheorghe și Sf. Parascheva din Suseni

Enoriașii din Suseni au avut o biserică de lemn cu hramul Cuvioasa Parascheva încă înainte de anul 1810. În anul 1881 au construit o biserică din cărămidă care a fost restaurată atât în anul 1887  pentru că fusese lovită de trăznet și luase foc, cât și în anii 1940 și 1977 din cauza cutremurelor de pământ. Biserica este construită fără temelie, cu zidul îngropat 1,25 m, sub care se află un șanț de drenaj umplut cu piatră de munte. Pictura bisericii a fost realizată între anii 1979-1980 în tehnica ulei de către pictorul Ion Tudorache.

Monumentul eroilor din Suseni se află la intrare în biserică. Pe o placă din marmură au fost trecute numele celor 31 eroi ai fostei comune Suseni.

Dinamica culturală

Cămine Culturale

Căminul Cultural din Glâmbocelu