Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu (Iulia Marin, A murit Mariana Drăgescu, fost pilot în „Escadrila Albă”, adevărul.ro, 26 martie 2013, accesat 2013-04-30Crăciunoiu, p. 7) a fost una din aviatoarele Escadrilei Albe, calitate în care a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941–1943.
A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste. În timpul războiului escadrila a transportat peste 1500 de răniți.Biroul de Presă al MApN, Comunicat de presă nr. 183/07.09.2012, mapn.ro, accesat 2012-09-13Turturică, p. 99Pilotul Mariana Drăgescu a fost ridicată în grad chiar în ziua în care a împlinit 100 de ani , tvrinfo.ro, 9 septembrie 2012, accesat 2012-09-13Florin Stoican, INCREDIBIL Mariana Drăgescu, singura femeie-pilot în viață din Al Doilea Război Mondial, a fost înaintată în funcție la vârsta de 100 de ani, Adevărul, 7 septembrie 2012
Aviatoare în „Escadrila Albă”
Fiică a unui ofițer și a unei profesoare de muzică, a urmat liceul la Lugoj. S-a înscris la Facultatea de Educație Fizică, dar a trebuit să se retragă în scurt timp deoarece familia nu-i putea asigura fondurile necesare. Pasionată de sport (schi, natație, canotaj, alpinism, în 1935 a absolvit cursurile școlii de echitație din București. Tot în 1935 a absolvit și Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din BăneasaMădălin Pribu, Centenar Maria Drăgescu. Comuniștii au transformat ”Îngerul Văzduhului” în dactilografă la policlinică!, evz.ro unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles, obținând brevetul feminin de pilot 94/1935, acesta fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România. Lucrează până în 1938 la Aeroclubul Regal, unde a avut ocazia de a cunoaște mai mulți piloți francezi care participaseră la Primul Război Mondial, între care colonelul Brocard, comandantul escadrilei Cygognes, René Fonck și, în 1936, pe Antoine de Saint-Exupéry. În 1938 participă, alături de alte cinci aviatoare (Marina Știrbey, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați.Turturică, p 93 În 1939, Marina Știrbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de Escadrila Sanitară, a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dată de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuzelaj și pe aripi.Marcu, pp. 403-404Turturică, pp. 94–97 Mariana Drăgescu a fost încadrată, ca și celelalte trei aviatoare, ca pilot stagiar bugetar și primea soldă și prime de zbor echivalente gradului de sublocotenent aviator.Ionescu, pp. 152-153
În 1938 și-a cumpărat un avion personal de tip Messerschmitt Me 35B, înmatriculat YR-MAR la 21 decembrie, Romanian Civil Aircraft Registers & Production, yumpu.com, accesat 2017-06-18 cu care a zburat un an de zile, participând la mai multe competiții, între care Cupa Aurel Vlaicu. Jumătate din costul avionului a fost suportat, conform obiceiului timpului, de Ministerul Aerului și Marinei, iar pentru cealaltă jumătate a apelat la un împrumut de la Marina Știrbey,Ionescu, p. 139 împrumut pe care-l va restitui în anul 1940, din primele de zbor cu Escadrila Albă, primite în avans. Acest avion a ars la 4 aprilie 1944 într-un hangar de la Chitila, în urma unui bombardament american.Crăciunoiu, pp. 10-12
Între 12 și 17 septembrie 1940, Mariana Drăgescu, împreună cu Nadia Russo au adus de la Stuttgart în România două avioane de sport și școală de tip Klemm Kl 35, pe ruta Stuttgart – Viena – Graz – Zagreb – Belgrad – București.Crăciunoiu, pp. 16-18Daniel Focșa, Nadia Russo-Bossie: Intre arta si zbor (II), zf.ro, 19 oct 2007, accesat 2013-05-20
Pe front thumb|Mariana Drăgescu gata să decoleze cu un rănit la bord, Plodovitoe, 1942. După intrarea României în război, în 1941, deoarece inițial escadrila avea în dotare doar trei avioane amenajate ca avioane sanitare (RWD-13S), din ea făceau parte doar Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas. Marianei Drăgescu i-a fost repartizat avionul RWD-13S nr. 2.Crăciunoiu, pp. 15-16 Prima campanie la care a participat a fost cea de la Odessa, între 22 iunie și 6 noiembrie. Escadrila a fost mutată de mai multe ori, pe aerodromurile de la Focșani, Tecuci și Tighina. A transportat la Tiraspol răniți în Bătălia de la Odessa.Eleonora Arbănaș, Femeile-aviatoare românce – Escadrila Albă , Sesiunea de comunicări științifice Boboc, 16-17 iunie 2011. Comunicarea Eleonorei Arbănaș se bazează pe teza de doctorat a lui Valeriu Avram, Contribuția aviației la progresul societății românești, la afirmarea sa pe plan înternațional, între anii 1920-1940, teză care, la rândul ei, a fost elaborată pe baza cercetării documentelor din Fondul Subsecretariatului de Stat al Aerului.Crăciunoiu, pp. 19-20 Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur.Ionescu, p. 80
În 1942, între 18 august și 24 octombrie a participat la Bătălia de la Stalingrad, Escadrila Albă fiind redenumită Escadrila 108 Transport Ușor și având baza la Kotelnikovo și Plodovitoe.Crăciunoiu, pp. 21-28 Anterior, la 16 mai, Mariana Drăgescu fusese decorată cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, iar la 18 mai apăruse, împreună cu colegele din escadrilă pe coperta revistei Hamburger Illustrierte. De asemenea, Berliner Illustrierte Zeitung a publicat fotoreportajul Frauen in Rumänien, despre aviatoarele românce.Ionescu, p. 67 miniatura|Aviatoarele Virginia Thomas (stânga) si Mariana Dragescu (dreapta), Tiraspol, 1941 În 1943, între 8 august și 22 septembrie a participat la campania din Crimeea, având baza la Simferopol.Crăciunoiu, pp. 28-31
După desființarea Escadrilei 108, în vara anului 1944 Mariana Drăgescu s-a întors pe front, unde a executat misiuni până în luna august, ca pilot de legătură pentru Grupul 2 Observație,Laurențiu Dologa, Doamnele zborului românesc - O moștenire ascunsă (III), ziare.com, 30 aprilie 2012, accesat 2012-09-15 în cadrul Escadrilei 113 Legătură. Între 22 decembrie 1944 și 26 iunie 1945 a participat în cadrul escadrilei la campania din Slovacia, având baza la Trenčín, la sfârșitul războiului ajungând până la Viena.Ionescu, pp. 125-126 Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică.
După război După război, între anii 1945 și 1949, deoarece nu i s-a recunoscut apartenența la Armata Română, ci a fost considerată pilot civil, a fost încadrată la aerobaza Aviației Civile de la Băneasa. Aici, în 1946 a efectuat zboruri în scop medical (cură de altitudine cu copii suferinzi de tuse convulsivă). În 1947 și 1948 a efectuat cu un aparat Junkers monomotor transporturi de medicamente pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic din Moldova. La 7 februarie 1948 activitatea ei a fost recunoscută de ministrul Sănătății din acea perioadă, Florica Bagdasar, cu care ocazie i s-a repartizat un aparat Fieseler Storch. Cu acest aparat a zburat mai multe luni, însoțind-o pe Ulla Lindenwald care, în calitate de reprezentantă a Crucii Roșii suedeze, distribuia ajutoare pentru nou-născuți și copii săraci.Ionescu, pp. 131-136
Autoritățile vremii, neavând încredere în vechii piloți, dar având totuși nevoie de ei, au apelat și la Mariana Drăgescu pentru formarea unei generații noi de piloți. După obținerea brevetului de instructor de zbor, începând din data de 1 februarie 1949 a fost instructor de zbor cu motor. Între anii 1950 și 1953 a fost instructor de zbor la Școala de pilotaj de la Ghimbav,Turturică, p. 174 coordonată de Comisia centrală a Aviației Sportive, care ținea de Aviația Civilă, unde a instruit câteva sute de elevi. Mariana Drăgescu își amintește că la școală avioanele se puteau alimenta doar pentru o oră de zbor, autonomie insuficientă pentru ieșirea din țară. În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost inspector tehnic la Direcția Aviației Civile, dar în 1955 a fost scoasă din aviație, motivele fiind participarea la războiul antisovietic și originea nesănătoasă. Până în 1967 a lucrat ca dactilografă la Policlinica CFR „Ana Ipătescu” din București, după care a fost pensionată cu o pensie minimă, ca pentru vechime incompletă.Ionescu, pp. 140-145
În 1955 Securitatea a încercat s-o recruteze ca informatoare, cu numele conspirativ „Antonia”, ca prin ea să-l supravegheze pe unchiul ei, Jean Dragu (Ion Drăgescu), care activa la Paris. Însă după doar 6 luni a fost abandonată ca informatoare deoarece n-a furnizat nicio dată „utilă”, spunând că legătura cu unchiul ei a încetat în 1951.Turturică, pp. 174–180
În anul 1981 Marie-Josephe de Beauregard a înființat în Franța Federația Femeilor Pilot din Europa () care să reunească Asociațiile Femeilor Pilot din țările Europei. Din lipsă de aviatoare care să îndeplinească criteriile (!) în România nu s-a înființat o astfel de asociație, Mariana Drăgescu fiind singura din blocul comunist cooptată ca membră a Asociației Internaționale a Fostelor Femei Pilot. În această calitate a participat la reuniunile de la Zell am See (1981), Nottingham (1983), Baden-Baden (1984), Viena (1986), Avignon (1988), Portorož (1990), Alassio (1991), Lübeck (1992), Rochester (1993), Viena (1994) și Roma (1995).Ionescu, p. 147 În 1983 a devenit membru-pionier al Asociației Precursorilor și vechilor Aviatori « Les Vieilles Tiges » din Franța.
După 1989 activitatea în aviație i-a fost recunoscută, fiind considerată ofițer al Armatei Române, cu gradul de locotenent (r). În 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”.Maria Drăgescu a primit Ordinul Național Steaua României, amosnews.ro, accesat 2013-05-01 Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r).
Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004.Călin Stănculescu, „Escadrila Albă” – un excelent documentar dedicat unor curajoase aviatoare , presamil.ro, accesat 2013-05-01Ion Petrescu, Modestia locotenentului (r) Mariana Drăgescu , presamil.ro, accesat 2013-05-01
Ion Dobran spunea despre Mariana Drăgescu:
Decorații Pentru misiunile efectuate în timpul celui de al Doilea Război Mondial Mariana Drăgescu a fost decorată cu: 20px Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de aur (27 septembrie 1941) „pentrucă dela începutul campaniei, pe orice vreme și în orice condițiuni, de multe ori expuse la proiectilele inamice, au evacuat, pe calea aerului, răniții gravi din primele linii în zona interioară, salvând vieți scumpe. Activitatea lor s'a exercitat și în folosul aliaților noștri”,Decretul Regal nr. 2.712 din 27 septembrie 1941 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 238 din 8 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.000. 20px Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de aur, cu o baretă (1944), Ordinul Vulturul German, clasa a III-a (1942), Ordinul „Crucea Regina Maria”, clasa a III-a (1943), Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (16 octombrie 2003),DECRET nr. 629 din 16 octombrie 2003 privind conferirea Ordinului national Steaua Romaniei in grad de Cavaler, monitoruljuridic.ro, accesat 2013-05-01 Emblema „Onoarea Armatei României” cu însemne de pace (7 septembrie 2012).