Ultima teoremă (2008) (titlu original The Last Theorem) este un roman science fiction scris de Arthur C. Clarke și Frederik Pohl. Romanul a apărut pentru prima dată în Marea Britanie în iulie 2008 la editura HarperVoyager, iar în Statele Unite în august 2008 la editura Del Rey Books. Cartea povestește despre un tânăr matematician srilankez care descoperă demonstrația marii teoreme a lui Fermat, în timp ce Pământul este invadat de extratereștri.

Romanul a fost început de Clarke, dar când sănătatea șubredă și forma psihologică (sau, poate, neurologică) de blocaj scriitoricesc l-au împiedicat să mai avanseze cu scrisul, el și-a înmânat notițele și manuscrisul incomplet lui Pohl, care, consultându-se continuu cu Clarke, a finalizat romanul. Clarke a revizuit manuscrisul final la începutul lunii martie a anului 2008, cu doar câteva zile înaintea morții.

În general Ultima teoremă nu a fost bine primită de critici. Entertainment Weekly au spus în recenzia lor că „ritmul și tonul inegal duc la o poveste moralizatoare care intrigă”. Los Angeles Times s-a întrebat dacă manuscrisul chiar era gata pentru publicare, adăugând că nu face nimic pentru a „îmbogăți moștenirea vreunuia dintre autori”. În schimb, San Francisco Chronicle a descris romanul ca „potrivindu-se perfect stilului lui Clarke, [...] și amintind de importanța pe care Pohl a avut-o în cadrul genului mai bine de 70 de ani".

Considerații generale

Declarați amândoi Grand Masters, răposatul Sir Arthur C. Clarke și Frederik Pohl au colaborat pentru prima dată cu ocazia Ultimei teoreme. Romanul a fost început de Clarke în prima parte a anului 2004, dar în 2006, la vârsta de 88 de ani, boala provocată de complicațiile sindromului post-poliomielitic și blocajul scriitoricesc l-au împiedicat să mai scrie, lucru care l-a determinat să-i ceară ajutorul lui Pohl. Pohl a explicat: „Arthur mi-a povestit că s-a trezit într-o dimineață și și-a dat seama că nu mai știa cum să continue vreuna dintre cărțile pe care le contractase. Pur și simplu, poveștile i se evaporaseră din cap.” Clarke i-a dat lui Pohl un manuscris de 40–50 de pagini și mai bine de 50 de pagini de notițe, iar în următorii doi ani Pohl s-a ocupat de scrierea cărții. Pohl a declarat că „tot ce apare în roman e ceva care ori a fost sugerat sau scris de el, ori l-am discutat împreună”. Unele dintre notițele lui Clarke s-au dovedit a fi atât de criptice, încât nici măcar Clarke nu a mai reușit să le înțeleagă. Pohl, care era cu doi ani mai mic decât Clarke, avea și el probleme de sănătate: nu mai putea bate la mașină, așa încât o lăsa pe soția sa să-i traducă „mâzgăleala indescifrabilă”. Clarke a revăzut manuscrisul final și și-a dat acordul asupra lui la începutului lunii martie a anului 2008, cu doar câteva zile înainte de a muri.

Unele dintre conceptele prezentate în Ultima teoremă au apărut inițial în alte opere ale lui Clarke. Liftul spațial construit în Sri Lanka apare pentru prima dată în Fântânile Paradisului (1979), unde este de asemenea construit în Sri Lanka (pe atunci Ceylon). Deoarece liftul nu ar putea funcționa decât în apropierea ecuatorului, Clarke „a mutat” Ceylon la sud de ecuator în Fântânile Paradisului și ecuatorul la nord de Sri Lanka în Ultima teoremă. Cursa iahturilor spațiale care folosesc energie solară apar pentru prima dată în povestirea lui Clarke "The Wind from the Sun" (1964), iar conceptul „rasei vechi și misterioase” care ne stabilește soarta, în cazul de față Marii Galactici, au apărut în mai multe romane ale lui Clarke, printre care Sfârșitul copilăriei (1953) și Odiseea spațială (1968–1997). Sunt prezente și unele dintre temele anterioare ale lui Pohl, printre care hibridul om-mașină prezent în Proiectul Omul Plus (1976).

thumb|right|Arthur C. Clarke la reședința lui din Colombo, Sri Lanka, 28 martie 2005.

Clarke a scris peste 30 de romane SF și peste 100 de povestiri, câștigând de mai multe ori atât premiul Hugo, cât și premiul Nebula. S-a mutat în Sri Lanka (pe atunci Ceylon) în 1956 și a rămas acolo tot restul vieții, una dintre cele mai mari dorințe ale sale fiind ca în Sri Lanka să domnească pacea. Acțiunea Ultimei teoreme se petrece în țara sa adoptivă, Pohl afirmând că tensiunile dintre guvernul srilankez singalez și armata de eliberare tamilă (Tigrii Tamili) au constituit „una dintre sursele majore de inspirație ale romanului”.

Cariera scriitoricească a lui Pohl se întinde peste șapte decenii și cuprinde peste 50 de romane SF și numeroase povestiri, scriitorul american fiind de asemenea câștigător multiplu al premiilor Hugo și Nebula. Una dintre pasiunile lui Pohl a constituit-o matematica, în special teoria numerelor, el petrecându-și deseori timpul liber „jucându-se” cu numere prime și încercând chiar să scrie o formulă pentru generarea numerelor prime. El a inventat o serie de trucuri matematice, dintre care unele sunt prezentate în Ultima teoremă.

Intriga

Acțiunea cărții se petrece în Sri Lanka în prima parte a secolului al XXI-lea și prezintă viața matematicianului Ranjit Subramanian. În timp ce-și face studiile la Universitatea din Colombo, el devine obsedat de Marea teoremă a lui Fermat, o conjectură realizată de Pierre de Fermat în 1637, pentru care acesta pretindea că a conceput o demonstrație pe care n-a așternut-o niciodată pe hârtie. Demonstrația a scăpat matematicienilor din lume timp de peste 350 de ani, până în 1995 când matematicianul britanic Andrew Wiles a publicat o demonstrație de peste 100 de pagini. Însă nu toți au fost satisfăcuți de demonstrația lui Wiles, deoarece a apelat la tehnicile matematice ale secolului al XX-lea, care nu erau disponibile pe vremea lui Fermat.

Al doilea fir narativ al romanului urmărește o rasă extraterestră, Marii Galactici, care sunt alarmați de unda de șoc fotonică produsă de detonarea bombelor nucleare de pe Pământ. Marii Galactici, care monitorizează și controlează destinele unui număr de rase inteligente foarte evoluate, ordonă uneia dintre acestea, Nouă-Membre, să trimită mesaje prin care să le ceară pământenilor să se oprească. Deoarece mesajele rămân fără niciun rezultat, ei ordonă rasei Unu-Virgulă-Cinci să lanseze o armada care să extermine specia umană.

Pe Pământ, conflictele regionale escaladează și Națiunile Unite se străduiesc să le pună capăt. În Sri Lanka, Ranjit ajunge fără voia lui la bordul unui vas deturnat de pirați, iar după recuperarea vasului de către autorități este bănuit de terorism. Timp de șase luni este interogat și torturat și, deoarece nu poate furniza informațiile dorite de autorități, este ținut captiv încă 18 luni. În timpul acestei perioade de detenție, Ranjit caută demonstrația marii teoreme a lui Fermat și, după câteva săptămâni, o rezolvă în doar trei pagini. Ulterior, el este salvat de bunul său prieten Gamini Bandara și își trimite demonstrația spre publicare, devenind celebru peste noapte. Se căsătorește cu Myra de Soyza, o specialistă în inteligență artificială, și este recrutat de CIA pentru a lucra în criptografie.

Tot atunci află că Gamini lucrează pentru Pax per Fidem (Pace Prin Transparență), o organizație secretă a Națiunilor Unite care vrea să stabilească pacea mondială. Pentru a-și atinge scopul, organizația pune la punct o armă non-letală funcționând pe principii electromagnetice, "Tunetul Tăcut", care face inoperabile toate echipamentele electrice aflate în raza sa. Arma este folosită în Coreea de Nord și America de Sud pentru a pune punct unor conflicte regionale, iar Gamini îl invită pe Ranjit să se alăture proiectului. Natura autoritaristă a organizației îl face pe Ranjit să rămână circumspect cu privire la "noua ordine mondială" pe care o propune, așa încât refuză oferta și se alătură consiliului consultativ al unui consorțiu internațional care se ocupă cu realizarea unui lift spațial în Sri Lanka.

Un Mare Galactic care trece întâmplător prin sistemul solar se oprește să observe efectele Tunetului Tăcut și revine la rasa lui. Imediat este trimis către Unu-Virgulă-Cinci ordinul de oprire a distrugerii Pământului până la efectuarea unor investigații mai amănunțite asupra rasei umane.

Liftul spațial este finalizat și omenirea este acum capabilă să se ridice de la suprafața Pământului fără ajutorul rachetelor. Natasha, fiica lui Ranjit și a Myrei, participă la prima cursă de iahturi propulsate cu energie solară, desfășurată între orbitele Pământului și ale Lunii. În timpul cursei, iahtul ei prezintă o defecțiune și fata este răpită de Nouă-Membre, care folosesc apoi o proiecție a ei pentru a interoga personalități de marcă ale omenirii, printre care se numără Ranjit și Gamini, în legătură cu Tunetul Tăcut. Primind un răspuns mulțumitor, Nouă-Membre o eliberează pe Natasha și transmit omenirii un mesaj prin care o anunță că Marii Galactici au renunțat la sterilizarea planetei, dar cer permisiunea ca două rase - Unu-Virgulă-Cinci și Stocații-Mașină - să aterizeze în zone neocupate, fiindu-le imposibil să mai revină pe planetele lor.

Unu-Virgulă-Cinci aterizează în dezolanta depresiune Qattara Depression din Deșertul Libian, pe care o găsesc mulțumitoare comparativ cu lumea lor de baștină. Nemulțumiți că extratereștrii au aterizat pe Pământ, americanii îi atacă cu bombardiere B52, pe care Unu-Virgulă-Cinci le distrug fără probleme. Încercând să aplaneze escaladarea conflictului, Unu-Virgulă-Cinci și Stocații-Mașină oferăă o compensație omenirii, care constă în noi surse de energie și tehnologia transferului mental. Astfel, când Myra moare în urma unui accident de scuba diving, mintea ei este transferată în ciberspațiu, iar Ranjit i se alătură peste ani, odată cu sfârșitul vieții sale fizice.

După 13.000 de ani, Marii Galactici revin pe Pământ și sunt uimiți de dezvoltarea planetei. Până atunci, ei interveniseră întotdeauna în evoluția speciilor inteligente pe care le descoperiseră, convinși că acestea nu erau capabile să evolueze singure. Impresionați de progresul omenirii, Marii Galactici renunță la îndatorirea de a veghea asupra vieții inteligente, trecând această sarcină în mâinile omenirii.

Capitolele cărții

Primul preambul Al doilea preambul Al treilea preambul 1 - Pe stânca Swami 2 - Universitatea 3 - O aventură cu spargere de coduri 4 - Patruzeci de zile de averse de date 5 - De la Mercur la Oort 6 - Între timp, înapoi pe Pământ 7 - Cum ajungem acolo 8 - Vara 9 - Zile leneșe 10 - O viață nouă pentru familia Kanakaratnam 11 - Viață de pirat 12 - Judecata 13 - Un loc convenabil pentru anchetă 14 - Predarea către cel mai bun licitator 15 - Prezentarea unuia (sau mai multor) Mari Galactici 16 - Drumul spre casă 17 - Paradisul 18 - Compania 19 - Faima 20 - Căsătoria 21 - Luna de miere, partea a doua 22 - Lumea Nouă 23 - Fermierul „Bill” 24 - California 25 - Tunetul Tăcut

26 - În pragul păcii 27 - Pax per Fidem 28 - Construirea unei vieți 29 - Speranțe înmugurite 30 - Vești grozave 31 - Zilele Cârligului Spațial 32 - Aurul Natashei 33 - Suferință personală într-o lume fericită 34 - Pentomino și mașini 35 - Utilizările vaccinului 36 - Pregătirea pentru cursă 37 - Cursa 38 - Căutarea Natashei Subramanian 39 - Interogările 40 - Galeria de portrete 41 - Din nou acasă 42 - O mare depresiune 43 - Aterizarea imogranților 44 - Neînțelegeri internaționale 45 - Căutarea unei soluții 46 - Afacerea 47 - Despărțirea 48 - Sufletul din mașină Primul postambul Al doilea postambul Al treilea postambul Al patrulea postambul

Personaje Oameni Ranjit Subramanian - cetățean srilankez de etnie tamilă, geniu în matematică și fiu al unui preot hindus; devine celebru după ce demonstrează Marea teoremă a lui Fermat fără a recurge la metode indisponibile pe vremea lui Fermat Myra Subramanian (născută de Soyza) - cetățeană srilankeză de origine portughezăm specialistă în inteligență artificială și soția lui Ranjit Natasha de Soyza Subramanian – concurentă în cursa iahturilor cu propulsie solară, fiica lui Ranjit și a Myrei