Beit She'an (în , în arabă: - بيسان Beisan) este un oraș din nordul Israelului, situat în Valea Beit Shean, în apropierea Văii Iordanului, la 25 km sud-vest de Marea Galileei.
Localitate cu o mare vechime, a fost locuită fără întrerupere din perioada calcolitică (circa 4000 î.e.n.) și până în zilele noastre. Ea s-a numit pe parcursul istoriei Ashan, Beit Shan, Beyshan, Skythopolis și Beisan. S-a numit, după câte se pare, după zeul Shan, căruia locuitorii antici i-au închinat aici un templu.Immanuel Reuveni Beit Shean este centrul unei zone administrative numită Consiliul regional al Văii Beit Shean, care a fost constituită în iunie 1949. Majoritatea locuitorilor arabi a abandonat orașul înaintea luptelor din Războiul arabo-israelian din 1948-1949. O mică parte care rămăsese a fost evacuat după terminarea luptelor, mai ales spre Nazaret. Localitatea se întinde pe o arie de 7.1 kmp, iar populația lui este de circa 17.300 locuitori.(2013). Beit Shean a fost proclamat oraș în anul 1999.
Numele Denumirea Beit Shan sau Beit She'an este menționată în Biblia ebraică, în cărțile Samuel 31,10 (pentru creștini Samuel I sau Regi I) și Iosua (sau Isus Navi) 17,11.
Numele orașului a cunoscut mai multe variante „Ashan” (în sursele egiptene) „Beit Shan” בית שן sau בית שאן în ebraică, Beishan (în arameică), „Bisan”. Se traduce de obicei prin „Casa liniștii” sau „Casa siguranței”, după înțelesul cuvântului ebraic vechi „shan" שאן. S-a emis ipoteza că ar proveni de la numele unui zeu canaanit Shan, căruia locuitorii săi antici i-au construit un templu acolo (Casa lui Shan)
Mai târziu orașul se numea atât în arameică Beishan Y Elezri 2003 p.78 cât și in greacă Σκύθόπολις (Skythopolis) – probabil după locuitori sciți, veterani sau mercenari colonizați acolo în timpul epocii elenistice, mai precis in perioada stăpânirii ptolemeice, în timpul lui Ptolemeu al II-lea PhiladelphusMichael Avi-Yonah: Scythopolis. în: Israel Exploration Journal, 12, 1962, pag. 123–134. În timpul dominației seleucide sub domnia lui Antioh al IV-lea orașul a primit epitetul Nysa, după Nysa, o fiică a regelui. Mai târziu, numele orașului a fost reinterpretat și legat de Nysa (Νϋσα), doica zeului Dionysos, care, conform unei legende din secolul I sau II d.Hr., ar fi înmormântată la Scythopolis.Achim Lichtenberger - Oren Tal: Hellenistic Nysa-Scythopolis I. The German-Israeli Tell Iẓṭabba Excavation Project. The 2019–2020 Seasons. Eisenbrauns, University Park 2025, ISBN 978-1-64602-328-8, pag. 12. Numele Scythopolis apare și în versiunea greaca a cărții biblice Judecători 1,27 într-o glosă a Septuagintei, precum și în Cartea Iuditei 3,10. În tradiția talmudică, locul a fost numit, în arameică, Beishan.
Cronicarul bizantin sirian Ioan Malalas (V, 139-140) a scris în secolul al VI-lea că orașul era cunoscut și sub numele de Trikomia („trei sate”), ceea ce vorbește despre sinoecismul (fuziunea) sa din trei așezări originale.
Vechiul nume semitic a supraviețuit în numele localității arabe Beisan.
Istorie În oraș este situat parcul național Scitopolis, care a fost în antichitate unul din orașele componente ale Decapolis (zece orașe elenistice, unite într-o unitate administrativă separată la frontiera de est a Imperiului Roman unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun). Orașul a fost distrus de un incendiu în secolul al II-lea.Josephus Ant. XIII, vi, 1,2; Rowe 45
Galerie
Orașe înfrățite
Note
Bibliografie
(Conder and Kitchener, 1882, SWP II, p. 83) (p.782) (Department of Statistics, 1945, p. 6) Yuval Elezri (redactor) - Leksikon Mappa Eretz Israel (Lexiconul Mappá al Țării Israelului), Tel Aviv 2003 (Map's Concise Gazetteer of Israel Today) în ebraică. ( 284- 298) (pp. 43, 84 134) (p.168)
Imanuel Hareuveni, Leksikon Eretz Israel, Yediot Aharonot, Sifrey Hemed, 1999 Tel Aviv, ISBN 965-448-413-7 p.954-955 (în ebraică).
(see p.195 ff)
Tsafrir, Y. and Foerster, Gideon: "“Nysa-Scythopolis – A New Inscription and the Titles of the City on its Coins", The Israel Numismatic Journal. Vol. 9, 1986–7, pp. 53–58. Tsafrir, Y. and Foerster, Gideon: "Bet Shean Excavation Project – 1988/1989", Excavations and Surveys in Israel 1989/1990. Volume 9. Israel Antiquities Authority. Numbers 94–95. Jerusalem 1989/1990, pp. 120–128. Tsafrir, Y. and Foerster, Gideon: "From Scythopolis to Baisān: Changes in the perception of the city of Bet Shean during the Byzantine and Arab Eras", Cathedra. For the History of Eretz Israel and its Yishuv, 64. Yad Izhak Ben-Zvi. Jerusalem, July 1992 (in Hebrew). Tsafrir, Y. and Foerster, Gideon: "The Dating of the 'Earthquake of the Sabbatical Year of 749 C. E.' in Palestine", Bulletin of the School of Oriental and African Studies of London. Vol. LV, Part 2. London 1992, pp. 231–235. Tsafrir, Y. and Foerster, Gideon: "Urbanism at Scythopolis-Bet Shean in the Fourth to Seventh Centuries", Dumbarton Oaks Papers. Dumbarton Oaks Research Library and Collection. Number Fifty-One, 1997. pp. 85–146.
Legături externe
Beit She'an National Park – official site BET(H)-SHEAN Jewish Virtual Library Ilan Phahima and Yoram Saad, Scythopolis: Conservation of the Roman Bridge, Israel Antiquities Authority Site – Conservation Department Survey of Western Palestine, 1880 Map of Beit Shean (Beisân), Map 9: IAA, Wikimedia commons Air photo map of Beisan, 1945. Eran Laor Cartographic Collection, The National Library of Israel. Map of Beisan, 1929. Survey of Palestine. Eran Laor Cartographic Collection, The National Library of Israel.
Categorie:Orașe din Israel Categorie:Districtul de Nord (Israel) Categorie:Parcuri naționale din Israel Categorie:Situri arheologice din Israel Categorie:Situri din epoca bronzului din Israel Categorie:Decapolis Categorie:Orașe biblice ebraice Categorie:Orașe romane din Israel Categorie:Fondări în 1999