Acesta este un glosar de termeni utilizați în genetică.
A aberație cromozomială - modificare (anomalie) a numărului de cromozomi caracteristic speciei sau a structurii cromozomilor (sinonim: anomalie cromozomială). acentric - termen care se referă la cromozomul sau fragmentul cromozomial care nu este dispus în centru sau care este lipsit de centromer. acrocentric - cromozom cu centromerul situat subterminal; în cariotipul uman, grupa D cuprinde perechile de acrocentrici 13,14 și 15, iar grupa G, perechile 21,22 și cromozomul Y. acromocentru - corpuscul de natură cromozomică, lipsit de cromatină. acrosindeză - împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei. ADN (acid dezoxiribolnucleic): - acid localizat în nucleul celulelor, care se prezintă sub formă de macromolecule de dimensiuni foarte mari și care joacă un rol important în transmiterea ereditară a caracterelor (abreviere ADN). afinitate genetică - capacitatea a doi indivizi de a produce prin încrucișare urmași viguroși, fertili. agent clastogen - agent care induce rupturi cromozomiale; poate fi fizic (radiații UV, șocuri termice), biologic (virusuri) sau chimic (antibiotice, pesticide, compuși antifolici). agregare familială - prezența în cadrul aceleiași familii a mai multor indivizi cu un același caracter patologic, în aceeași generație sau în generații succesive. alele - forme alternative ale unei gene care pot ocupa același locus pe un cromozom; influențează același caracter sau generează variația caracterelor moștenite. alelie multiplă - existența a mai mult de două gene alele diferite pentru un locus dat, într-o populație; apare prin mutații succesive ale genei inițiale (sinonim: polialelie). alelism - fenomen prin care două sau mai multe gene determină același caracter. alelogamie - tip de polenizare în două moduri nespecifice. alelogen - cu indivizi femele ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femele. alelogeneză - succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare al unor plante. alelomorf: - (despre un caracter ereditar) care se opune altui caracter ereditar; - care are mai multe forme. alelomorfie - formare a unor perechi de caractere la descendenții monohibrizi, cînd părinții se deosebesc între ei numai printr-o singură însușire ereditară (sinonim: alelomorfism). alelomorfism - vezi alelomorfie. alozom - cromozom care are rol esențial în determinarea sexului; sinonime: heterocromozom, heterozom, cromozom sexual. ameioză - diviziune nucleară, fără meioză, care nu asigură numărul de cromozomi pentru formarea de gameți. ameliorare - proces de creare a noi rase de animale și a noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătățire a celor existente. amficarion - nucleu cu două seturi haploide de cromozomi. amfidiploidie - prezența în celulele somatice a unor seturi de cromozomi diploizi, provenind de la ambii genitori, ca urmare a hibridării. amniocenteză - procedură de diagnostic prenatal; sunt investigate citogenetic și biochimic celule fetale și lichidul amniotic cu scopul de a evidenția structura genetică a produsului de concepție. anafază - fază a diviziunii celulare care urmează metafazei, când, centromerii se dedublează, iar cele două cromatide surori ale fiecărui cromozom se separă și migrează spre polii opuși ai fusului de diviziune. ancestral - care este transmis prin ereditate; ereditar. androgen - (despre femele) care produce numai descendenți masculi. androgeneză (sau androgenie) - dezvoltare a unui organism dintr-o celulă care posedă numai material genetic patern. androgenoterapie - folosirea terapeutică a hormonilor androgeni. androzom - cromozom prezent numai la gameții masculi. aneuploid - (despre organisme) care are un număr de cromozomi în plus sau în minus față de cel normal. aneuploidie - variație a numărului de cromozomi caracterizată prin lipsa sau prezența în exces a unuia sau mai multor cromozomi din pereche (de exemplu: monosomia, trisomia etc.). aneusomie - termen generic pentru anomaliile numerice sau structurale ale cromozomilor. anizodinam - (despre un embrion) care prezintă o inegală putere de dezvoltare. anizogamie - vezi heterogamie. anizogenie - stare a gameților cu genotip diferit, la monohibrizii bisexuați. anizogon - (despre un hibrid ) care prezintă caractere paterne combinate în măsură inegală. anizohologamie - unire a gameților cu slabe deosebiri dimensionale și sexuale. anizomerogamie - proces de unire a macrogameților cu microgameții. anizoploid - care are un număr impar de cromozomi. anomalie cromozomială - vezi aberație cromozomială. anomalie genetică - modificare a materialului genetic (ADN), care poate afecta funcționarea normală a unui organism; poate fi cauzată de mutații sau variații în gene, care pot fi moștenite sau pot apărea din alte cauze (expunerea la factori de mediu, stilul de viață etc.). aparat mitotic - ansamblu de structuri prezente în celulă la fiecare diviziune mitotică. aplanogamet - gamet neciliat, fără mobilitate. apomeioză - eliminare a meiozei în procesul de formare a generației asexuate, la plante. aposporie - reproducere a unui gametofit diploid direct din sporofit, fără meioză. arbore genealogic - reprezentare grafică a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau unui grup de familii înrudite. ARN - vezi ribonucleic, acid ~. artioploid - (despre organisme poliploide) cu un număr par de seturi cromozomiale. asinapsă - absență a împerecherii cromozomilor omologi, în profaza meiotică. asindeză - incapacitate a cromozomilor omologi de a forma perechi în cursul meiozei. asociație - termen utilizat pentru a arăta că o genă marker are o frecvență observată mai mare într-o anumită tulburare decât cea teoretică. atavism - apariție, la unele plante sau animale și la om, a unor caractere care nu au existat la părinți, dar pe care le-au avut strămoși mai îndepărtați. autopoliploid - (organism) care are mai mult de două serii de cromozomi omologi, rezultați prin multiplicarea numărului de bază. autozom - nume dat cromozomilor din celulele somatice, care, împreună cu alozomii, alcătuiesc genomul. auxospor - zigot al diatomeelor, format din conjugarea a doi indivizi care nu se mai pot divide.
B bancă de gene - incintă în care sunt conservate colecții de material genetic în afara mediului de viață firesc (in vitro). barieră reproductivă - ansamblul proceselor biologice, etologice, ecologice, fiziologice, morfologice etc. care reprezintă un obstacol în realizarea unei încrucișări între indivizi ai aceleiași specii sau de specii diferite. bastard - plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite. biofor - (nume dat unor) determinanți genetici din cromozomi, constituiți din molecule susceptibile de variații ereditare. biotip - grup de plante cu aceeași construcție genetică și cu structură morfologică asemănătoare cu planta-mamă; acestea pot fi obținute doar prin reproducerea vegetativă (de exemplu prin plantarea bulbilor, a tuberculilor, a rizomilor, a lăstarilor, a mlădițelor și rădăcinilor advective). biovular - care provine din două ouă diferite; bivitelin, dizigot. bivitelin - vezi biovular. blastogeneză - teorie potrivit căreia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativă. blastomer - celulă formată în urma diviziunii primare a zigotului. blastopor - orificiu al gastrulei prin care cavitatea internă comunică cu exteriorul. boală genetică (sau ereditară) - afecțiune medicală cauzată de o anomalie genetică care se transmite de la un părinte la copil prin intermediul materialului genetic și care poate fi prezentă la naștere sau poate apărea ulterior în viață.
C cacogen - care are structură genetică nefavorabilă; (despre mutații genetice) care atenuează deteriorarea unui caracter. cacogeneză - incapacitate de hibridare. caracter - calitativ - particularitate morfologică a organismului , prin care acesta se deosebește de un organism aparținând altei rase sau soi; - cantitativ - particularitate morfologică a organismului, care poate fi pusă în evidență cu ajutorul diferitelor măsurători. cariogramă - reprezentare schematică a cromozomilor dintr-o celulă, dintr-un nucleu; sinonim: idiogramă. carioplasmogamie - contopire a doi gameți, din care rezultă o celulă nouă. cariotip - totalitatea cromozomilor unui individ sau grup de indivizi (populație sau specie), ordonați dupa criterii precise: lungime, poziția centromerului, constricțiile secundare, sateliții, numărul și poziția benzilor. cenogenetic - (despre caractere) care dispare în perioada adultă; care este de origine recentă. centromer - regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. centroplasmă - matrice fundamentală a cromozomului; zonă plasmatică centrală care înconjoară centriolul. chinetonemă - loc de inserție a filamentelor fusului cromozomial. chirurgie genetică - transplant genetic. citococ - nucleul diploid al zigotului. citogamie - fuzionarea gameților în cadrul procesului de fecundație. citogenetică - ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității: genele și cromozomii. citogeografie - studiul legăturilor dintre constituția cromozomială a organismelor și răspândirea lor geografică. clonare: - obținere de celule vii identice plecând de la o singură celulă; - realizare, prin reproducere asexuată, de exemplare genetic asemănătoare. clonare moleculară - procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN și obținerea mai multor copii ale acesteia in vitro. clonă: - individ sau populație de indivizi identici obținuți prin reproducerea asexuată a unui singur organism; - ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule. clonă recombinată - clonă ce conține molecule de ADN recombinat. cod genetic - totalitatea treptelor de ribonucleotide (codom) care corespund la cei 20 de aminoacizi codonici universali, aceiași la toate viețuitoarele. consangvinitate - raportul dintre două persoane sau animale care au strămoși comuni. consangvinizare - fenomen prin care se unesc, în procesul fecundației, organisme înrudite. conservare genetică - păstrarea plantelor și animalelor în scopul protejării informațiilor lor genetice; în practică acest lucru se poate face prin stabilirea colecțiilor de plante și protoplasmă animală, prin conservarea acelor zone geografice care prezintă cea mai mare diversitate naturală de plante și animale sau prin creșterea selectivă în captivitate. cromatină - granulație de natură proteică, ce reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, intră în compunerea cromozomului și posedă afinitate pentru coloranții bazici. cromocentru - corpuscul format în nucleul în repaus (deci niciodată în timpul diviziunii), urmare a fuzionării heterocromatinei cromozomiale. cromozom - unitate genetică, structurală, constantă, a nucleului, cu organizare și funcții proprii, cu însușire de autoreproducere și care deține informația ereditară specifică. cromozom sexual - vezi alozom. cromozom somatic - oricare dintre cromozomi unui organism, cu excepția celor de sex.
D deplasare a fenotipului - schimbările în expresia trăsăturilor unui organism în funcție de mediu, schimbări care pot fi temporare sau permanente și pot fi cauzate de o serie de factori, inclusiv de expunerea la factori abiotici (cum ar fi temperatura sau umiditatea), de interacțiunile cu alte organisme sau de modificări ale hranei. derivă genetică - variația aleatorie a frecvenței genelor într-o populație, ca urmare a unor evenimente aleatorii, cum ar fi mutațiile, migrația și driftul populațional; este unul dintre principalii factori care contribuie la diversitatea genetică în cadrul speciilor și la evoluția acestora; altă denumire: drift genetic. dezoxiribonucleic, acid ~ - vezi ADN.