Samuel (în ) este un judecător evreu care apare în narațiunile Bibliei ebraice și joacă un rol esențial în tranziția de la epoca judecătorilor biblici la constituirea unui regat sub conducerea lui Saul și din nou în tranziția de la epoca lui Saul la epoca lui David. El este venerat ca profet de evrei, creștini și musulmani. Pe lângă textele ce îi sunt închinate în Scriptura iudaică, Samuel este menționat în Noul Testament, în literatura rabinică și în cel de-al doilea capitol al Coranului (deși aici nu i se menționează numele). Iosephus Flavius îl amintește în cărțile 5-7 ale lucrării Antichități iudaice, scrise în secolul I d.Hr. (AD). Samuel este mai întâi numit Văzătorul în 1 Samuel 9:9.
Relatarea biblică miniatura|Gerbrand van den Eeckhout - Ana prezentându-l pe fiul ei, Samuel, preotului Eli (c. 1665)
Familie Tatăl lui Samuel era Elcana, iar mama lui se numea Ana. Elcana locuia în orașul Ramathaim din districtul Țof.The Bible does not say specifically say that Elkanah lived in a place known as Zuph. There is, however, a "land of Zuph" mentioned (once only) in 1 Samuel 9:5, an area in which Samuel is said to have been found. Furthermore, 1 Samuel 1:1, as the text now stands, mentions Zuph as an ancestor of Elkanah. And, according to the theory explained in the Jewish Encyclopedia, "Elkanah" the term "Zophim" in 1:1 is a corruption of the original identification of Elkanah as a "Zuphite." For confirmation that more contemporary scholarship still considers this theory seriously, see the Holman Bible Dictionary, "Ramathaim-Zophim." Originea sa se găsește și într-un tabel genealogic al urmașilor lui Cahat (1 Paralipomena 6: 3-15) și în cel al lui Heman Ezrahitul, care a fost, se pare, nepotul său (1 Paralipomena 6: 18–33).
Conform tabelelor genealogice din Cartea întâi a Regilor, Elcana era levit, fapt care nu este menționat în cărțile biblice ale lui Samuel. Faptul că levitul Elcana a fost denumit efraimitHebrew Ephrathi, which is interpreted as meaning "Ephraimite" by Gesenius, and a variety of translations including NIV, NLT, NASB, HCSB, NET, JPS(1917), ASV . See the Jewish Encyclopedia, "Elkanah" for details. este analog cu desemnarea unui levit ca aparținând seminției lui Iuda (ca, de exemplu, în Judecători 17: 7)."Hence in I Sam. i. 1 his ancestral line is carried back to Zuph (comp. I Sam. ix. 5 et seq.). The word צופים in I Sam. i. 1 should be amended to הצופי ('the Zuphite'), the final mem being a dittogram of that with which the next word, מהר, begins; as the LXX. has it, Σειφὰ. Elkanah is also represented in I Sam. i. 1 as hailing from the mountains of Ephraim, the word here אפרתי denoting this (comp. Judges xii. 5; I Kings xi. 26)—if indeed אפרתי is not a corruption for 'Ephraimite'—and not, as in Judges i. 2 and I Sam. xvii. 12, an inhabitant of Ephrata (see LXX.)." "Elkanah," in the 1906 Jewish Encyclopedia.
Conform Cărții întâi a Regilor 1: 1–28, Elcana avea două soții: Penina și Ana. Penina avea copii, iar Ana nu avea. Cu toate acestea, Elcana o iubea mai mult pe Ana. Geloasă, Penina i-a reproșat Anei că nu avea copii, provocându-i multă amărăciune. Relația dintre Penina și Ana amintește de cea dintre Hagar și Sara, femeile patriarhului biblic Avraam. Elcana era un om pios și își ducea periodic familia în pelerinaj la cetatea sfântă Șilo. Motivul părinților credincioși și fără copii precum Elcana și Ana reapare în povestea soților Zaharia și Elisabeta și a nașterii lui Ioan Botezătorul, ca și în povestea soților Ioachim și Ana și a nașterii Mariei, mama lui Isus.
Într-o ocazie, Ana a mers la sanctuar și s-a rugat lui Dumnezeu ca să aibă un copil. Plângând, ea a promis că, dacă va naște un copil, îl va da lui Dumnezeu ca nazirit. Marele preot Eli, care ședea pe scaun la ușa cortului Domnului din Șilo, a văzut-o murmurând fără a i se auzi glasul și a crezut că este beată, dar ea l-a asigurat că este doar o femeie întristată. Eli era marele preot din Șilo și unul dintre ultimii judecători israeliți înaintea epocii domniei regilor în Israelul antic. El își asumase funcția de conducător după moartea lui Samson. Eli a binecuvântat-o și ea s-a întors acasă. Ulterior, Ana a rămas însărcinată și l-a născut pe Samuel. Imnul exaltant de mulțumire al Anei seamănă din mai multe puncte de vedere cu imnul Magnificat al Mariei.
După ce copilul a fost înțărcat, ea l-a lăsat în grija lui Eli și a venit doar din când în când pentru a-și mai vedea fiul.
Nume Conform , Ana l-a numit Samuel pentru a-și comemora rugăciunea către Dumnezeu pentru un copil. „[Ea] i-a pus numele Samuel, căci își zicea ea: «De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!»”. Rădăcina ebraică tradusă „cerut” este „sha'al”, un cuvânt menționat de șapte ori în 1 Samuel 1. Odată el este menționat chiar sub forma „sha'ul”, numele lui Saul în ebraică (1 Samuel 1:28).
Conform Holman Bible Dictionary, Samuel era un „nume de persoană care avea în Orientul Apropiat Antic sensul «Sumu este Dumnezeu”, dar era interpretat în Israel drept «Numele este Dumnezeu», «Dumnezeu este preamărit» sau «fiul lui Dumnezeu».”
Chemarea Samuel a slujit sub îndrumarea marelui preot Eli în sanctuarul din Șilo. Într-o noapte, Samuel a auzit o voce care îi striga numele. Potrivit istoricului evreu din secolul I Iosephus Flavius, Samuel avea aproximativ 11 ani. Samuel a presupus inițial că a fost chemat de Eli și s-a dus să-l întrebe ce vrea. Eli l-a trimis însă pe Samuel să se culce. După ce a avut loc de trei ori această chemare, Eli și-a dat seama că vocea este a Domnului și l-a învățat pe Samuel cum să răspundă:
Când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă!”
Odată ce Samuel a răspuns, Domnul i-a spus că nelegiuirile săvârșite de fiii lui Eli a făcut ca familia lor să fie pedepsită prin nimicirea ei. Dimineața, Samuel a ezitat să transmită acest mesaj îndrumătorului său, dar Eli l-a rugat sincer să-i povestească ceea ce i-a spus Domnul. Auzind mesajul divin transmis lui Samuel, Eli a spus doar că Domnul este în drept să facă ceea ce crede de cuviință.
Acest eveniment a dovedit că Samuel „s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului” și „tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba” a aflat de chemarea sa profetică. Teologul anglican Donald Spence Jones comentează că „mințile tuturor oamenilor au fost astfel pregătite treptat atunci când a venit momentul potrivit pentru a-l recunoaște pe Samuel ca un conducător trimis de Dumnezeu”.Ellicott's Commentary for English Readers on 1 Samuel 3, accessed 21 April 2017
Conducător miniatura|250x250px| Samuel îi oferă lui Dumnezeu un sacrificiu și înalță o piatră mare pe locul de luptă, în timp ce, în spate, israeliții îi măcelăresc pe filisteni, așa cum este reprezentat pe un vitraliu din secolul al XVIII-lea (Palatul Pena, Portugalia) În timpul tinereții lui Samuel la Șilo, filistenii i-au învins decisiv pe israeliți în Bătălia de la Eben-Ezer, au ocupat cetățile israeliților sub controlul filistenilor și au luat Chivotul Legământului. După ce a auzit vestea capturării Chivotului Legământului și a morții fiilor săi, Eli s-a prăbușit și a murit. Filistenii au fost timp de șapte luni în posesia Chivotului, dar, abătându-se asupra lor mai multe calamități și nenorociri, au decis să-l returneze israeliților.
Potrivit lui Bruce C. Birch, Samuel a fost o persoană cheie în menținerea vie a identității și moștenirii religioase a israeliților în timpul înfrângerii și ocupării Israelului de către filisteni. „S-ar putea să fi fost posibil și necesar ca Samuel să-și exercite autoritatea îndeplinind atribuții care, în mod normal, nu ar fi fost deținute de o singură persoană (preot, profet, judecător)”.Birch, Bruce C., "Samuel", Eerdmans Dictionary of the Bible, (David Noel Freedman, Allen C. Myers, and Astrid B. Beck, eds.), Wm. B. Eerdmans Publishing, 2000
După 20 de ani de asuprire, Samuel, care a dobândit o importanță națională ca profet (1 Samuel 3:20), i-a adunat pe israeliți pe dealul Mițpa și i-a condus împotriva filistenilor. Filistenii, care au pornit cu armată către Mițpa pentru a ataca oastea israelită nou adunată, au fost învinși răsunător și au fugit înspăimântați. Israeliții i-au măcelărit pe filistenii aflați în retragere. Textul biblic afirmă apoi că Samuel a amplasat o piatră mare pe locul luptei ca monument memorial, iar ulterior a urmat o lungă perioadă de pace.
Alegerea unui rege Samuel i-a numit inițial pe cei doi fii ai săi, Ioil și Abia, ca succesori ai săi; cu toate acestea, la fel ca și fiii lui Eli, fiii lui Samuel nu s-au dovedit demni. Israeliții i-au respins. Din cauza amenințării externe a unor triburi străine precum filistenii, conducătorii triburilor au decis că este nevoie de un guvern central unificatZucker, David J., The Bible's Prophets, Wipf and Stock Publishers, 2013 și i-au cerut lui Samuel să numească un rege, pentru ca să fie asemenea celorlalte națiuni. Samuel a interpretat acest lucru ca pe o respingere personală și, la început, a ezitat să le îndeplinească voia până când a fost asigurat printr-o revelație divină. El a avertizat poporul cu privire la posibilele consecințe negative ale unei astfel de decizii. Când tânărul Saul și slujitorul său căutau asinele pierdute ale tatălui său și au ajuns în ținutul Țuf, slujitorul i-a sugerat lui Saul să îl consulte pe Samuel care trăia în cetatea aflată în apropiere. Samuel l-a recunoscut pe Saul ca viitorul rege.
Chiar înainte de a se retrage, Samuel a adunat neamurile israelite într-o adunare la Ghilgal și a ținut un discurs de rămas bunSub-heading in New International Version sau un discurs de încoronareSub-heading in New King James Version în care a spus că profeții și judecătorii erau mai importanți decât regii, că regii trebuie să respecte voia lui Dumnezeu și că oamenii nu trebuie să cadă în închinarea la idol sau să se închine Așerei sau lui Baal. Samuel a promis că Dumnezeu va supune poporul israelit invadatorilor străini în cazul în care nu i se va supune. Acest lucru este văzut de unii ca o completare deuteronomică, deoarece descoperirile arheologice indică faptul că zeița Așerah a fost încă venerată în gospodăriile israelite până în secolul al VI-lea. Cu toate acestea, și consemnează că israeliții au căzut mai târziu în închinarea la Așerah.Israel Finkelstein, The Bible Unearthed; Richard Elliott Friedman, Who wrote the Bible?
Critic al lui Saul Atunci când Saul se pregătea să lupte cu filistenii, Samuel l-a învinuit că a adus jertfă înainte de luptă, fără să aștepte sosirea proorocului, care întârzia. El a profețit că domnia lui Saul nu va dura și se va încheia fără o succesiune dinastică.
Samuel l-a îndrumat pe Saul să-i „distrugă complet” pe amaleciți în îndeplinirea poruncii din :
Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va liniști de toți vrăjmașii tăi, din toate părțile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă moștenire ca să-l stăpânești, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta.