thumb|De la stânga la dreapta: Serghei Șoigu, Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Pavel Voicu în 2019, sărbătorind Ziua eliberăriiSerghei Kujugetovici Șoigu (rusă: Сергей Кужугетович Шойгу, tuvană: Сергей Күжүгет оглу Шойгу; ) este un politician și general rus care ocupă funcția de secretar al Consiliului de Securitate din 2024. A fost ministru al Apărării al Rusiei din 2012 până în 2024. Serghei Șoigu, ministrul rus al apărării, începe o vizită în China, Europa liberă, 20 noiembrie 2012
Șoigu a fost ministrul Situațiilor de Urgență din 1991 până în 2012. A ocupat pentru scurt timp funcția de guvernator al regiunii Moscova în 2012. Șoigu a fost președinte al Consiliului de Miniștri ai Apărării al Comunității Statelor Independente din 2012 până în 2024. Ca apropiat și aliat al președintelui Vladimir Putin, Șoigu aparține cercului restrâns al lui Putin. O dispută între Șoigu și Evgheni Prigojin a dus la o revoltă a Grupului Wagner în iunie 2023. În mai 2024, Putin l-a înlocuit pe Șoigu cu Andrei Belousov în funcția de ministru al apărării.
În urma invaziei Ucrainei de către Rusia, Regatul Unit, Canada, Statele Unite și Uniunea Europeană l-au considerat pe Șoigu responsabil pentru sprijinirea activă și implementarea acțiunilor și politicilor care subminează și amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Șoigu, sub acuzația de presupuse crime de război în timpul invaziei ruse a Ucrainei.
Biografie Șoigu s-a născut pe 21 mai 1955 în Chadan, Regiunea Autonomă Tuvan, dintr-un tată de etnie tuvană, redactorul de ziar Kuzhuget Shoigu (1921–2010) și o mamă rusoaică, născută în Ucraina, Alexandra Yakovlevna Shoigu (1924–2011). Alexandra Șoigu a crescut în orașul Kadiivka din Donbas și a avut experiențe traumatizante în timp ce se afla sub detenția forțelor de ocupație germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu în cariera sa, a devenit membră a Consiliului Regional al Deputaților Poporului din Tuva. Kuzhuget Shoigu a ajuns secretar al Comitetului Regional Tuvan al Partidului Comunist.
După absolvirea Școlii Numărul 1 Kyzyl din RSSM Tuvan, Shoigu a studiat la Institutul Politehnic din Krasnoiarsk și a absolvit în 1977 cu o diplomă în inginerie civilă.
Șoigu a lucrat în proiecte de construcții la nivel național în următorul deceniu, avansând de la niveluri joase la funcția de director. În 1988, Șoigu a devenit funcționar minor în cadrul filialei Abakan a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, apoi în Komsomol timp de câțiva ani. În 1990, Șoigu s-a mutat la Moscova din Siberia și a fost numit vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Arhitectură și Construcții al Federației Ruse, ajutat de relațiile tatălui său. Viitorul președinte Boris Elțin deținuse o funcție similară în Comitetul pentru Construcții și provenea, de asemenea, din domeniul ingineriei civile și al partidului, așa că Șoigu a câștigat încrederea lui Elțin.
Ministrul Situațiilor de Urgență (1991–2012) În 1991, Elțin l-a numit șef al nou-înființatului Corp de Salvare Rus, responsabil pentru sistemul de salvare și răspuns în caz de dezastre. Corpul de Salvare a înlocuit fostul sistem sovietic de apărare civilă și a absorbit în curând Trupele de Apărare Civilă militarizate ale Ministerului Apărării, cu un număr de 20.000 de soldați, Șoigu fiind numit președinte al Comitetului de Stat al Federației Ruse pentru Apărare Civilă, Situații de Urgență și Răspuns în Caz de Dezastre. Apărarea Civilă a rămas o organizație cvasi-militară, în continuarea practicii sovietice, iar Șoigu a fost implicat politic, cum ar fi într-o încercare nereușită de a-l evacua pe președintele afgan susținut de Rusia, Mohammad Najibullah, în 1992 și în distribuirea intenționată de arme din stocurile Apărării Civile către susținătorii lui Elțin în timpul loviturii de stat din octombrie 1993. Deoarece apărarea civilă rusă este militarizată, Șoigu a primit gradul de general-maior în 1993, și a fost promovat rapid la general-locotenent în 1995, la general-colonel în 1998 și la general de armată, în practică cel mai înalt grad militar rus, în 2003. A devenit popular datorită stilului său de management practic și vizibilității ridicate în timpul situațiilor de urgență, cum ar fi inundațiile, cutremurele și actele de terorism.
În 1999 a devenit unul dintre liderii partidului rus pro-guvernamental Unitatea, creat de Kremlin în opoziție cu elitele anti-Elțin. Unitatea a permis ascensiunea lui Vladimir Putin la președinție, iar în 2001 a fost unită în partidul Rusia Unită, deși Șoigu a fost singurul delegat care a votat împotriva fuziunii.
În martie 2009, el a propus o lege care ar incrimina critica tacticilor militare sovietice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a dus la un număr mare de victime sovietice.
Guvernator al regiunii Moscova (2012) Cu peste douăzeci de ani de serviciu ca ministru al Situațiilor de Urgență, Șoigu a stabilit o relație strânsă cu Vladimir Putin și a fost răsplătit prin numirea sa în funcția de guvernator al regiunii Moscova pe 11 mai 2012.
Ministrul Apărării (2012–2024) Pe 6 noiembrie 2012, Șoigu a fost numit ministru al Apărării de către Putin, succedându-i lui Anatoli Serdiukov, care implementase reforme ample ale Forțelor Armate Ruse ca răspuns la performanța sa în războiul ruso-georgian. Serdiukov era nepopular în rândul liderilor militari de rang înalt și era considerat de aceștia un civil fără antecedente militare.
În calitate de ministru al apărării, Șoigu a reînviat unități istorice dizolvate în urma reformelor și a repus în funcție oficialii demiși de Serdiukov. El a numit miniștri adjuncți ai apărării din armată și a înlăturat funcționarii civili ai serviciului fiscal din eșaloanele superioare ale ministerului. Șoigu a continuat aspecte ale încercărilor lui Serdiukov de a moderniza Forțele Armate Ruse prin reformă.
În iulie 2013, Șoigu a ordonat comandanților să înceapă fiecare dimineață în cazarmă cu o interpretare a imnului rusesc, să întocmească o listă obligatorie de cărți militare-patriotice de citit și să își asume responsabilitatea pentru pregătirea albumelor de demobilizare (un tip de album de amintiri, care în tradiția militară rusă este oferit recruților la finalizarea serviciului militar). În august 2013, el a ordonat tuturor lucrătorilor civili din Ministerul Apărării să poarte uniforme.
În februarie 2014, Shoigu a declarat că Rusia plănuia să semneze acorduri cu Vietnam, Cuba, Venezuela, Nicaragua, Seychelles, Singapore și alte câteva țări, fie pentru a găzdui baze militare permanente, fie pentru a găzdui stații de realimentare cu combustibil pentru avioane în aceste țări. În anul următor, doar un acord cu Vietnam a fost semnat efectiv.
În iulie 2014, Ucraina a deschis un dosar penal împotriva lui Șoigu. Acesta a fost acuzat că a ajutat la formarea de „grupări militare ilegale” în estul Ucrainei, care la acea vreme luptau împotriva armatei ucrainene. Autoritățile ucrainene au susținut că Șoigu a coordonat toate acțiunile comandantului suprem al RPD, Igor Girkin, furnizându-i lui și „altor lideri teroriști” „cele mai distructive arme” din luna mai și instruindu-l direct, cu aprobarea lui Putin.
În martie 2015, sub conducerea ministerului apărării condus de Șoigu, Rusia a oprit toate activitățile legate de Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa.
Pe 30 septembrie 2015, Rusia a început o operațiune militară în Siria. Operațiunea a fost efectuată de Forțele Aerospațiale Ruse, cu sprijinul Marinei Ruse și al Forțelor Armate Siriene conduse de Bashar al-Assad. Pe 16 decembrie 2015, vorbind cu ușile închise în fața membrilor Dumei de Stat, Șoigu a menționat posibilitatea ca forțele ruse să „ajungă la Eufrat” în Siria. În august 2021, Șoigu a declarat că Rusia a testat 320 de arme noi în cursul operațiunii sale din Siria.
În octombrie 2016, Șoigu a găzduit 56 de reprezentanți din 31 de națiuni OSCE diferite, Șoigu declarând că observatorii „au avut șansa de a vedea cu propriii ochi că Rusia și-a îndeplinit pe deplin obligațiile de asigurare a încrederii și securității în Europa”.
În iulie 2018, Șoigu a avertizat că administrația Poroșenko din Ucraina nu îndeplinește acordurile de la Minsk, semnate pentru a pune capăt războiului din Donbas.
Pe 11 februarie 2022, Șoigu s-a întâlnit cu secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace . Șoigu a negat că Rusia plănuia o invazie a Ucrainei. Wallace a fost de acord în cadrul întâlnirii, la care a participat și generalul Valeri Gherasimov că este important să se pună în aplicare acordurile de la Minsk.
Pe 24 februarie 2022, Rusia a lansat o invazie militară la scară largă a Ucrainei. Șoigu a declarat că scopul invaziei „este de a proteja Federația Rusă de amenințarea militară reprezentată de țările occidentale, care încearcă să folosească poporul ucrainean în lupta împotriva țării noastre”. Sursele spun că decizia de a invada Ucraina a fost luată de Putin și de un mic grup de susținători ai războiului din cercul apropiat al lui Putin. Într-o videoconferință cu Putin din 11 martie, Șoigu a susținut că „totul merge conform planului”.
Pe 24 aprilie 2022, Putin a decis să transmită cu subtitrări în engleză o întâlnire cu Șoigu, cu o durată de 11 minute, despre situația asediului de la Mariupol.
Pe 13 mai 2022, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a inițiat o conversație telefonică cu Shoigu, prima convorbire din 18 februarie. Apelul a durat aproximativ o oră, Austin îndemnând la un armistițiu imediat în Ucraina. Tot pe 13 mai, fostul ofițer FSB și fost comandant suprem al DPR, Igor Girkin, l-a criticat dur pe Shoigu, acuzându-l de „neglijență criminală” în conducerea invaziei.
Pe 16 august 2022, Shoigu a declarat că Rusia nu are nevoie să folosească arme nucleare în Ucraina, deoarece „scopul lor principal este de a descuraja un atac nuclear. Utilizarea lor este limitată la circumstanțe extraordinare”.
După amplele contraofensive ucrainene din septembrie 2022, Igor Girkin a declarat că Șoigu ar trebui executat prin împușcare. Pe 21 septembrie 2022, Shoigu a declarat într-un discurs televizat că Rusia nu era în război atât cu Ucraina și armata ucraineană, cât cu „Occidentul colectiv” și NATO.
În septembrie 2022, Shoigu a susținut că 5.397 de soldați ruși au fost uciși în războiul din Ucraina. Pe 12 octombrie 2022, proiectul media independent rus iStories a relatat că peste 90.000 de soldați ruși au fost uciși, grav răniți sau au dispărut în Ucraina, citând surse apropiate Kremlinului.
Pe 21 decembrie 2022, Șoigu a declarat că războiul din Ucraina va continua în 2023 „până la finalizarea sarcinilor”. El a declarat că victoria este „inevitabilă” și a susținut că trupele rusești luptă împotriva a ceea ce el a numit „neo-nazism și terorism”.
În iulie 2023, Shoigu și o delegație chineză condusă de membrul Biroului Politic al Partidului Comunist, Li Hongzhong, au sosit în Coreea de Nord pentru a comemora 70 de ani de la sfârșitul Războiului din Coreea. Acesta s-a întâlnit cu liderul nord-coreean Kim Jong-un.
Pe 23 aprilie 2024, adjunctul lui Șoigu, Timur Ivanov, a fost arestat pentru luare de mită. Pe 12 mai 2024, la scurt timp după realegerea lui Putin, Șoigu l-a înlocuit pe Nikolai Patrușev în funcția de secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse.
Secretarul Consiliului de Securitate (2024-prezent) La 25 iunie 2024, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Shoigu, sub acuzația de presupuse crime de război pentru atacuri cu rachete împotriva infrastructurii energetice ucrainene.
Pe 5 august 2024, Shoigu a vizitat Teheranul pentru întâlniri la nivel înalt cu noul guvern Pezeshkian, Statul Major General al Iranului și membri ai Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului.