Surdila-Găiseanca (în trecut, și Câță) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Filipești și Surdila-Găiseanca (reședința).

Așezare Comuna se află în partea de vest a județului, la est de orașul Făurei. Este traversată de șoseaua națională DN2B, care leagă Brăila de Buzău. La Surdila-Găiseanca, din acest drum se ramifică scurta șosea județeană DJ203S, care duce în centrul orașului Făurei. Prin comună trece și calea ferată Buzău–Brăila, pe care este deservită de stația Găiseanca.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Surdila-Găiseanca se ridică la 2.193 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.501 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,11%), cu o minoritate de romi (1,37%), iar pentru 5,34% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,3%), iar pentru 5,43% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Surdila-Găiseanca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Istorie În urma reformei administrative a lui Cuza din 1864, pe teritoriul actual al comunei au fost organizate comunele Surdila lui Câță-Găiseanca (cu satele Surdila lui Câță, Găiseanca, Stravolco și Brăteșu) și Filipești (doar cu satul Filipești) în plasa Vădeni din județul Brăila, având în total 204 case, 194 de familii și 2 biserici.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunele făceau parte din plasa Ianca a județului Brăila. Comuna Surdila-Găiseanca era formată din satele Surdila-Găiseanca, Brateșu, Mareș, Stravolca, Mortu și Dăscălești, cu o populație totală de 1245 de locuitori. În comuna înființată în 1854 funcționau două biserici ortodoxe zidite în 1864 și o școală mixtă deschisă în 1859. Comuna Filipești (denumită și Bașa-Gropăria) era formată doar din satul de reședință, cu 1074 de locuitori. În comuna Filipești funcționau o moară de aburi, o școală de băieți cu 50 de elevi înființată în 1860 și una de fete cu 28 de eleve deschisă în 1877.

În 1925, cele două comune erau în plasa Călmățuiul a aceluiași județ. Comuna Surdila-Găiseanca avea în compunere satele Surdila-Găiseanca și Brateșu și cătunele Dăscălești, Mareșu, Mortu și Stravolea, cu o populație de 1451 de locuitori. Comuna Filipești cu același unic sat al său avea 1388 de locuitori. În 1931, ambele comune fuseseră condensate în câte un singur sat Surdila-Găiseanca și Filipești.

În 1950, cele două comune au trecut la raionul Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna a căpătat actuala configurație, după ce comuna Filipești a fost desființată și inclusă în ea. Surdila-Găiseanca a revenit atunci la județul Brăila, reînființat.

Note

Surdila-Găiseanca