Grigore Florescu (n. 1892, Poroina Mare, județul Mehedinți – d. 1960, Slobozia) a fost un istoric român, specialist în arheologia și epigrafia epocii romane din Dacia.FLORESCU Grigore în Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993-2009.
Biografie A fost fiul unui învățător rural. A făcut liceul la Turnu-Severin. Ruinele evocatoare ale cetății Drobeta din acest oraș și ale podului lui Traian l-au atras spre studiul antichității romane, îndrumându-i gândurile tinereții într-un mod hotărâtor. După absolvirea liceului, în 1912, s-a înscris la Facultatea de filozofie și litere din București, pentru a urma filologia clasici și istoria veche, ca elev al lui Vasile Pârvan. Studiile i-au fost întrerupte de anii războiului din 1916 - 1918, fiind grav rănit pe frontul Carpaților. A rămas cu o invaliditate la mina dreaptă, dar și-a reluat activitatea de student, după demobilizare, a obținut licența în anul 1920. În același an a fost numit asistent la Muzeul Național de Antichități, iar în 1923 a devenit profesor la o catedră de limba latină de la Liceul "Gheorghe Lazăr" din București.
A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1924-1926. După finalizarea studiilor devine doctor în istorie (1927) și ocupă Catedra de istorie antică și epigrafie la Universitatea București (1921, 1926 - 1933).
Activitatea sa S-a ocupat în special de arheologia și epigrafia epocii romane în Dacia. A efectuat numeroase săpături la edificiile din Răcari, Drobeta, Mălăiești, Bumbești, Histria și Capidava. Preocupările istoriografice au continuat cu publicarea monumentelor funerare romane din Provincia Dacia și Scythia Minor. A contribuit și la întărirea argumentului referitor la continuitatea elementului daco-roman prin cercetările epigrafice întreprinse pe inscripții latine din Drobeta și nordul Dunării.
Lucrări publicate Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare, București, 1927. Capidava, I, monografie arheologică, București, 1958. I monumenti funerari romani della Dacia Inferiore, București, 1942. Aricia. Studiu istorico-topografic, în ED. III, 1925. I monumenti funerari romani della „Dacia Superior”, ibidem, IV, 1930. Castrul roman de la Răicari-Dolj, în AO, IX, 51-52, 1930. Castrul roman de la Drobeta, în RIR, III, 1933, I. Monuments epigraphiques inedits de Capidava, în „lstros”, II, 1934, I. Fouilles archeologiques de Capidava, în „Dacia”, V -VI, 1935-1936. Două monumente epigrafice în legătură cu problema continuității, în RIR, X, 1940. Capidava în epoca migrațiilor, ibidem, XVI, 1946. Incinta cea mare a cetății Histria; Monumentele din partea de vest și sud-vest a cetății, în „Histria”, I, București, 1954.
Note
Categorie:Nașteri în 1892 Categorie:Decese în 1960 Categorie:Istorici români Categorie:Accademia di Romania